Pe 10 ianuarie 1475, armata Sfântului Ștefan cel Mare a zdrobit oastea otomană, în bătălia de la Podul Înalt. Atunci, aproximativ 40.000 de luptători musulmani au pierit în luptă, aceasta fiind considerată cea mai grea înfrângere a unei armate islamice în fața uneia creștine.

Conform aceleiași surse, armata otomană de atunci era echivalentul celor mai puternice armate ale lumii de azi, inclusiv americane, chinezești, rusești, etc. Istoricul George Damian, citând cronicile vremii, afirmă că turcii au trimis o armată formată din peste 100.000 de oameni pentru a-l învinge pe Ștefan cel Mare, în timp ce voievodul român a avut la dispoziție doar 40.000 de luptători, plus 5.000 de secui.

În fața amenințării otomane, Ștefan cel Mare a cerut ajutor la marile capitale occidentale, primind doar laude și încurajări. Pentru a ne face o idee asupra forțelor care se încleștau în bătălie, trebuie precizat că în lupte celebre, precum cea la Tannenberg sau războiul celor două roze, efectivele au fost de câteva mii de soldați, uneori chiar sub 10.000.

 

 

 

Ștefan cel Mare și Sfânt