Maica Domnului, arătându-se multor Sfinţi – Sfântului Ioan Cucuzel, Sfântului Antipa Românul, Sfântului Alexandru egumenul mănăstirii din Svir (Rusia), Sfântului Cosma de la Mănăstirea Zografu (Athos), Cuviosului Filaret înainte-văzătorul de la Mănăstirea Constamonitu (Athos), le-a spus:

Deoarece îmi plac foarte mult frumoasele stihuri ale Acatistului Bunei-Vestiri, îl voi iubi, îl voi ocroti, îl voi acoperi şi îl voi păzi întotdeauna de tot răul pe creştinul care mă va lăuda odată pe zi cu aceste cântări. Şi de va trăi potrivit legii lui Dumnezeu, în cea din urmă zi a vieţii lui voi mijloci pentru el înaintea Fiului meu.” (Patericul Maicii Domnului – Editura Evanghelismos pag.353)

Era un monah care o iubea foarte mult pe Născătoarea de Dumnezeu și care spunea în fiecare zi de 24 de ori Acatistul Bunei-Vestiri. Când auzea ceasornicul mănăstirii că bate ora exactă, începea. De fiecare dată îl citea cu atâta evlavie, de parcă atunci l-ar fi citit pentru prima oară.

Într-o zi a auzit vocea Maicii Domnului din icoana pe care o avea în chilia lui, că îi spune cu mulțumire și spre lauda lui: Bucură-te și tu, robul meu, bucură-te! (Ibidem pag. 35)

 

ACATISTUL BUNEIVESTIRI
A Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea fecioară Maria

.

Porunca cea cu taină luând-o întru cunoștiință cel fără de trup, în casa lui Iosif degrab a stat înainte zicând celei ce nu știa de nuntă: Cel ce a plecat, cu pogorârea, cerurile, încape fără schimbare tot întru tine; pe care și văzându-l în pântecele tău, luând chip de rob, mă înspăimântez a striga ție : bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară.

Apoi: Doamne miluiește ( de 3 ori), Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Și acum și pururea, și în vecii vecilor, amin.

Condacele și Icoasele

Condacul 1:

Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci ca, ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozește-ne din toate nevoile, ca să-ți cântăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Icosul 1:

Îngerul cel mai întâi stătător din cer a fost trimis să-i zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! și împreună cu glasul lui cel netrupesc văzându-te, Doamne, întrupat, s-a spăimântat și i-a stat înainte, grăindu-i unele ca acestea:

Bucură-te, prin care răsare bucuria;

Bucură-te, prin care piere blestemul;

Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;

Bucură-te, mântuirea lacrimilor Evei;

Bucură-te, înălțime întru care cu anevoie se suie gândurile omenești;

Bucură-te, că ești scaun Împăratului;

Bucură-te, că porți pe cel ce pe toate le poartă;

Bucură-te, steaua care arăți Soarele;

Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări;

Bucură-te, prin care se înnoiește făptura;

Bucură-te, prin care prunc se face Făcătorul;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 2-lea:

Stiindu-se pe sine sfânta întru curătie, zis-a lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu; că nastere cu zămislire fără sământă cum îmi spui? Cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înțelegerea cea neînțeleasă căutând Fecioară să o înțeleagă, a grăit către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putință să se nască fiu, spune-mi?

Iar el a zis către ea, cu frică, grăind așa:

Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus;

Bucură-te, încredințarea celor ce au trebuință de tăcere;

Bucură-te, începutul minunilor lui Hristos;

Bucură-te, capul poruncilor Lui;

Bucură-te, scara cerească pe care S-a pogorât Dumnezeu;

Bucură-te, podul care-i treci la cer pe cei de pe pământ;

Bucură-te, minunea mult slăvită de îngeri;

Bucură-te, ceea ce le ești diavolilor rană de mult plâns;

Bucură-te, ceea ce ai născut lumina cea neapusă;

Bucură-te, ceea ce n-ai învățat pe nimeni în ce chip s-a petrecut;

Bucură-te, ceea ce întreci mintea înțelepților;

Bucură-te, ceea ce luminezi gândul credincioșilor;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui de sus a umbrit-o atunci, spre zămislire pe cea care nu știa de nuntă; si pântecele ei cel cu bună roadă, ca pe o tarină dulce l-a arătat tuturor celor ce vor fi să secere mântuire, când vor cânta așa: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având Fecioara în pântece pe Dumnezeu primit, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia, îndată cunoscându-i închinarea, s-a bucurat și cu săltări în pântece ca și cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu:

Bucură-te, vița mlădiței celei neveștejite;

Bucură-te, agonisirea rodului celui fără de moarte;

Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul iubirii de oameni;

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieții noastre;

Bucură-te, brazdă care ai dospit înmulțirea milelor;

Bucură-te, masă care porți îndestularea milostivirilor;

Bucură-te, ceea ce înflorești ca raiul desfătării;

Bucură-te, ceea ce gătești adăpostirea sufletelor;

Bucură-te, tămâia rugăciunii cea bine primită;

Bucură-te, curăția a toată lumea;

Bucură-te, bunăvoirea lui Dumnezeu către noi, cei muritori;

Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri necredincioase având întru sine înțeleptul Iosif, s-a tulburat uitându-se la tine, cea neamestecată cu nunta, gândind că ești furată de nuntă, tu, cea care ești fără prihană; iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-au păstorii pe îngeri lăudând venirea trupească a lui Hristos, și alergând spre Acesta ca spre un păstor, văzutu-L-au ca pe un miel fără prihană hrănindu-se în pântecele Mariei, pe care lăudându-o, au zis:

Bucură-te, Maica Mielului și a Păstorului;

Bucură-te, staulul oilor celor cuvântătoare;

Bucură-te, chinuirea vrăjmașilor celor nevăzuți;

Bucură-te, deschizătoarea ușilor raiului;

Bucură-te, cele cerești împreună se bucură cu cele pământești;

Bucură-te, că cele, pământești împreună dănțuiesc cu cele cerești;

Bucură-te, gura apostolilor cea netăcută,

Bucură-te, nebiruita îndrăznire a purtătorilor de chinuri;

Bucură-te, temeiul cel tare al credinței;

Bucură-te, cunoștiința cea luminoasă a darului;

Bucură-te, prin care s-a golit iadul;

Bucură-te, prin care ne-am îmbrăcat cu slavă;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară;

Condacul al 5-lea:

Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o înțelepții, mers-au pe urma luminii ei; și ținând-o ca pe o făclie, cu ea căutau pe tarele Împărat: și ajungând pe cel neajuns, s-au bucurat, cântându-i: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzut-au pruncii haldeilor în brațele Fecioarei pe cel ce a zidit pe om; și cunoscându-L a le fi Stăpân, deși luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-L sluji și a-I cânta celei binecuvântate:

Bucură-te, Maica stelei celei neapuse;

Bucură-te, raza zilei celei de taină;

Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înțelepciunii;

Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii;

Bucură-te, ceea ce l-ai aruncat din putere pe călăul cel fără de omenie;

Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos, iubitorul de oameni;

Bucură-te, ceea ce ne-ai mântuit din slujirea cea idolească;

Bucură-te, ceea ce ne curățești de cele necurate;

Bucură-te, ceea ce ai stins închinăciunea focului;

Bucură-te, ceea ce ne-ai potolit văpaia chinurilor;

Bucură-te, îndreptarea înțelepciunii celor credincioși;

Bucură-te, veselia tuturor neamurilor;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 6-lea:

Mărturisitori și purtători de Dumnezeu fiind filozofii, s-au întors în Babilon, împlinindu-ți proorocia; și tuturor mărturisindu-te pe Tine, Hristoase, lăsatu-l-au pe Irod ca pe un mincinos, că nu știa să cânte: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucind în Egipt Tu, Lumina adevărului, gonit-ai întunericul minciunii. Că idolii lui nerăbdând tăria Ta, Mântuitorule, au căzut; iar cei ce de ei au scăpat, îi cântau Născătorei de Dumnezeu:

Bucură-te, îndreptarea oamenilor;

Bucură-te căderea demonilor;

Bucură-te, ceea ce ai zdrobit stăpânirea înșelăciunii;

Bucură-te, ceea ce ai vădit înșelăciunea idolească;

Bucură-te, mare care ai înecat pe netrupescul faraon;

Bucură-te, piatra care ai adăpat însetații de viață;

Bucură-te, stâlp de foc care călăuzești pe cei dintru întuneric;

Bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norul;

Bucură-te, hrană și cupă cu mană;

Bucură-te, slujitoarea desfătării celei sfinte;

Bucură-te, pământul făgăduinței;

Bucură-te, izvorâtoare de miere și lapte;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 7-lea:

Vrând Simeon să se mute din veacul acesta înșelător, te-ai dat lui ca un prunc; dar te-ai făcut lui cunoscut și ca Dumnezeu desăvârșit. Pentru aceea, s-a mirat de înțelepciunea Ta cea nespusă, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Arătat-a făptură nouă, arătându-se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuți de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără sămânță și păzindu-l întreg precum a fost; ca noi, văzând minunea, să o lăudăm grăind:

Bucură-te, floarea nestricăciunii;

Bucură-te, cununa înfrânării;

Bucură-te, ceea ce ai luminat chipul învierii;

Bucură-te, ceea ce ai arătat viața îngerească;

Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioșii;

Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care mulți se adumbresc;

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Îndreptătorul celor rătăciți;

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Mântuitorul celor robiți;

Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept;

Bucură-te, iertarea multor greșiți;

Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală;

Bucură-te, dragostea care biruiește toată dorirea;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 8-lea:

Văzând naștere străină, să ne înstrăinăm de lume, mutându-ne mintea la cer; că pentru aceasta Dumnezeu Cel Prea Înalt pe pământ s-a arătat om plecat, vrând să tragă întru înălțime pe cei ce-i cântă: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, și naștere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:

Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput;

Bucură-te, ușa tainei celei de cinste;

Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere a celor necredincioși;

Bucură-te, lauda cea fără de îndoială, a celor credincioși;

Bucură-te, purtătoarea cea preasfântă a Celui ce este pe heruvimi;

Bucură-te, sălașul cel preamărit al Celui ce este pe serafimi;

Bucură-te, ceea ce ai adunat lucruri potrivnice întru una;

Bucură-te, ceea ce ai unit fecioria și nașterea;

Bucură-te, prin care s-a dezlegat călcarea poruncii;

Bucură-te, prin care s-a deschis raiul;

Bucură-te, cheia împărăției lui Hristos;

Bucură-te, nădejdea bunătăților celor veșnice;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării Tale; că pe cel neapropiat, ca Dumnezeu, l-au văzut om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi și auzind de la toți așa: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, că-ți stau înainte ca niște pești fără de glas; că nu se pricep să spună în ce chip și fecioară ai rămas și ai putut naște. Iar noi, de o taină ca aceasta minunându-ne cu credință cântăm:

Bucură-te, sălasul înțelepciunii lui Dumnezeu;

Bucură-te, comoara rânduielii Lui;

Bucură-te, ceea ce pe filozofi îi arăți neînțelepți;

Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meșteri la cuvânt a fi necuvântători;

Bucură-te, că nebuni s-au arătat întrebătorii cei cumpliți;

Bucură-te, că s-au veștejit făcătorii de basme;

Bucură-te, ceea ce ai spart vorbele cele încâlcite ale atenienilor;

Bucură-te, ceea ce ne-ai ridicat dintru adâncul necunoștinței;

Bucură-te, ceea ce pe mulți i-ai luminat la minte;

Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască;

Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieți;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 10-lea:

Vrând Împodobitorul tuturor să mântuiască lumea, la ea a venit precum i se făgăduise, și păstor fiind ca un Dumnezeu, pentru noi s-a arătat om ca noi. Căci cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu aude: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid esti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, și tuturor celor ce aleargă la tine: că Făcătorul cerului și al pământului te-a gătit pe tine, curată, sălășluindu-se în pântecele tău și învățându-i pe toți să cânte ție:

Bucură-te, turnul fecioriei,

Bucură-te, ușa mântuirii;

Bucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de-nțeles;

Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc;

Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliți întru rușine;

Bucură-te, că tu ai învățat pe cei lipsiți de minte;

Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilor;

Bucură-te, ceea ce ai născut pe semănătorul curăției;

Bucură-te, cămara nunții celei fără de sămânță;

Bucură-te, ceea ce ai împreunat Domnului pe cei credincioși;

Bucură-te, ceea ce între fecioare ai fost unică hrănitoare de prunc;

Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinților;

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 11-lea:

Împărate Sfinte, de ți-am aduce cântări și psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, că se biruiește toată cântarea care va să tindă spre mulțimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ți cântă: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; că aprinzând în sine focul cel netrupesc, pe toți îi îndreptează spre cunoștința cea dumnezeiască ce luminează mintea cu raza ei și se cinstește cu chemarea aceasta:

Bucură-te, raza soarelui celui înțelegător;

Bucură-te, raza luminii celei neapuse,

Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele;

Bucură-te, ceea ce pe vrăjmași îi îngrozești ca un tunet;

Bucură-te, că din tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;

Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe;

Bucură-te, ceea ce ne-ai arătat chipul cristelniței;

Bucură-te, ceea ce curățești urmele păcatului;

Bucură-te, baia care speli conștiința;

Bucură-te, cupă care dai gust bucuriei;

Bucură-te, adierea mirosului celui bun al lui Hristos;

Bucură-te, viața veseliei celei de taină,

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condacul al 12-lea:

Vrând să dea har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor datoriilor omenești venit-a singur la cei ce se îndepărtaseră de harul Lui și, rupând zapisul, aude de la toți așa: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând nașterea ta, te lăudăm toți ca pe o biserică însuflețită, Născătoare de Dumnezeu, că locuind în pântecele tău Domnul, care ține toate cu mâna, a sfințit, a slăvit și a învățat pe toți să-ți cânte:

Bucură-te, locașul lui Dumnezeu-Cuvântul;

Bucură-te, sfântă care ești mai mare decât sfinții;

Bucură-te, chivot poleit cu Duhul;

Bucură-te, comoara vieții cea nedeșteptată;

Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraților celor credincioși;

Bucură-te, lauda cea de cinste a preoților celor cuvioși;

Bucură-te, stâlpul Bisericii cel neclintit;

Bucură-te, zidul împărăției cel nebiruit;

Bucură-te, prin care se ridică biruințele;

Bucură-te, prin care se surpă vrăjmașii;

Bucură-te, tămăduirea trupului meu;

Bucură-te, mântuirea sufletului meu;

Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară!

Condacul al 13-lea

O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, cel ce este mai sfânt decât toți sfinții, primind acest dar de acum, mântuiește de toată ispita și scoate din chinul ce va să fie pe toți cei ce-ți cântă: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori.

Si iarăși Icosul 1: Îngerul cel mai întâi stătător … si Condacul 1: Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci ca, ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozește-ne din toate nevoile, ca să-ți cântăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Apoi:

RUGACIUNEA CATRE PREASFÂNTA NASCATOARE DE DUMNEZEU

O, preamilostivă stăpâna mea, nu mă lepăda pe mine, nevrednicul, ci primește această puțină rugăciune a mea din buzele mele cele întinate, și o du Fiului tău și Dumnezeului nostru, Care S-a născut cu trupul din tine spre mântuirea noastră; Care pentru noi, păcătoșii, s-a răstignit și s-a îngropat și a înviat a treia zi. Deși fărădelegea mea este mai grea decât toate fărădelegile, totuși tâlharii și desfrânații pe care Iubitorul de oameni, pentru nemăsurata Lui milostivire, i-a primit și i-a miluit, îmi dau îndrăznire; și cu toate că nu te aveau pe tine mijlocitoare bună, nu le-a închis ușa milostivirii Sale. Cum să nu mă primească dar și pe mine, care nădăjduiesc în ajutorul tău? Milostivește-te deci spre mine, Doamna mea, căci poți toate câte le voiești, iar pe care le ceri de la Fiul tău le și iau fără îndoială, deoarece pe tine te-a făcut mijlocitoare crestinilor. Pentru aceasta pe tine te binecuvântăm și te preaînălțăm în vecii vecilor. Amin.