Sfânta Matrona din Moscova este prăznuită pe 2 mai (19 aprilie Vechiul Calendar). Numită „cel de-al optulea stâlp al Rusiei” de către Sfântul Ioan de Kronstadt, Sfânta Matrona a fost o personalitate rară și cu totul harismatică a Bisericii Ortodoxe din Rusia, manifestând darurile duhovnicești ale înainte vederii și tămădurii încă din copilărie.

Matrona Dimitrievna Nikonova s-a născut în anul 1881, în gubernia Tula, într-o familie de țărani săraci, cu patru copiii. Semnele alegerii ei de către Domnul s-au arătat încă înainte de naștere. Din cauza sărăciei în care trăiau, părinții Matronei se gândeau că după naștere să o abandoneze într-un orfelinat. Un vis prevestitor avut de mama sa, Natalia, i-a făcut să-și schimbe planul. Viitorul ei copil i s-a arătat în somn sub forma unei păsări albe, cu chip omenesc, având ochii închiși. La naștere, apropiații au constat ca fetița era oarbă.

La Botez i-au pus numele Matrona, în cinstea Cuvioasei Matrona a Constantinopolului, care a trăit în secolul al V-lea și care este pomenită pe data de 9/22 noiembrie. Precocitatea ei duhovnicească s-a manifestat în mai multe feluri. “Peste ani, o prietenă povestea că, pe când Matrona era încă sugar, mama ei se plângea: “Ce să fac? Fata nu primește sân miercurea și vinerea, în aceste zile doarme întruna. Mi-este imposibil s-o trezesc”. Încă din copilărie, în timpul nopții, când părintii dormeau, ea se furișa la colțul sfânt și, într-un mod de neînțeles, lua de pe raft icoanele, le așeza pe masă și, în liniștea nopții, se juca cu ele”.

Foarte de timpuriu Dumenzeu a înzestrat-o cu darul clarviziuni, al facerii de minuni, al vindecării bolnavilor, al discernământului. “Cei apropiați observau că ea cunoștea nu numai păcatele omenești, crimele, ci și gândurile. Ea simțea apropierea unei nenorociri, a calamităților naturale și sociale.

Prin rugăciunile ei oamenii primeau vindecare de boli și mângâiere în necazuri. În consecință, au început să vină în casa Nikonovilor tot felul de oameni, căruțe cu bolnavi din satele și comunele învecinate, din tot județul, chiar și din alte județe, precum și din alte gubernii. Erau aduși bolnavi care nu se puteau ridica din pat și pe care fetița îi punea pe picioare”.

 

La vârsta de paisprezece ani ajunge, însoțită de o prietenă, în catedrala Sf. Andrei, unde slujea Sfântul Ioan de Kronstadt. După încheierea slujbei, Sfântul a rugat lumea adunată să îi facă loc Matronei adresându-i acesteia chemarea: “Matronușka, vino-vino la mine! Iată vine schimbul meu – al optulea stâlp al Rusiei”.

Sfânta Matrona a prevăzut venirea revoluției bolșevice (“vor jefui, vor distruge bisericile și vor prigoni pe mulți”) și intrarea Rusiei în cel de-al doilea război mondial.

În 1925 se mută la Moscova. Datorită lucrării ei duvonicești, pe care o va face aici timp de treizeci de ani, comuniștii vor căuta să o aresteze.

Fără succes, însă: “Se mai povestește că, întrucât prevedea cu duhul neplăcerile, Matrona părăsea anumite case în grabă întotdeauna în ajunul venirii la ea a miliției, deoarece locuia fără viză. Erau timpuri grele și oamenilor le era frică să o treacă în cartea de imobil. Astfel, ea s-a salvat de la represiuni nu numai pe sine, ci și pe gazdele care o adăposteau”.

“Odată a venit un militar s-o aresteze pe Matrona, dar ea i-a spus: “Du-te, du-te mai repede acasă, ai o nenorocire. Iar oarba nu va pleca nicăieri de aici, eu stau în pat, nu plec nicăieri.” El a ascultat-o. A plecat acasă: soția lui se arsese la lampa de gaz. A reușit s-o ducă la spital. A doua zi, când s-a dus la serviciu, a fost întrebat: “Ei, ai arestat-o pe oarbă?” ”Pe oarbă n-o voi aresta niciodată, a răspuns el”.

Z.V. Jdanova povestește una din minunile sfintei: “Măicuța era cu desăvârșire analfabetă, dar în același timp știa totul. În 1946 trebuia să-mi susțin proiectul de diplomă “Ministerul flotei militare” (pe atunci îmi făceam studiile la Institutul de arhitectură din Moscova).
Îndrumătorul meu, nu înțeleg de ce, mă persecuta tot timpul. În decurs de cinci luni nu m-a consultat nici o dată, fiind hotărât să mă “pice”. Cu două săptămâni înainte de examen mi-a spus: “Mâine va veni comisia și va confirma netemeinicia lucrării dumneavoastră!” Am venit acasă plângând: tata era arestat și nimeni nu mă putea ajuta, mama se afla în întreținerea mea, și singura șansă era să-mi susțin proiectul ca să pot lucra.

Maica m-a ascultat și mi-a spus: “Nu-i nimic, vei susține proiectul. Diseară vom bea ceai și atunci vom discuta!”. De-abia am putut să aștept până seara și iată că îmi spune maicuța: “Să plecăm în Italia, în Florența, la Roma, să privim operele marilor maeștri…”. Și a început să enumere străzile, clădirile! S-a oprit: “Iată Palazzo Pitti, iată un alt palat cu arcuri – să faci la fel ca și acolo – cele trei etaje de jos ale clădirii cu o zidire masivă și cu două arcuri la intrare”. Eram uluită de vedenia ei. Dimineață am sosit la institut, am aplicat calc pe proiect și cu tuș maro am făcut toate corecturile. La ora 10 a sosit comisia. Îmi analizează proiectul și-mi spune: “Dar proiectul e reușit, arată excelent. Sustineți-l!”.

Sfânta Matrona era și o foarte bună sfătuitoare: “Vindecând bolnavii, maica le cerea credință în Dumnezeu și îndreptarea de la păcat a vieții. Astfel, pe o femeie care venise la ea a întrebat-o dacă într-adevăr crede că Dumnezeu o va vindeca.
“De obicei nu vorbea mult, ci răspundea scurt la întrebări. Au rămas de la ea câteva sfaturi cu caracter general. Maica sfătuia să ne împărtășim cât mai des cu Sfintele Taine ale lui Hristos. “Apărați-vă cu crucea, rugăciunea, apa sfințită, cu împărtășirea cât mai deasă… În fața icoanelor să ardă candele”. De asemenea, învăța să-i iubim și să-i iertăm pe bătrâni și pe cei neputincioși. (…) Matrona nu îngăduia să dăm importanță viselor. (…)

Sfânta Matrona din Moscova și-a prezis propria moarte cu trei zile înainte. Înainte de a trece la cele veșnice pe, 2 mai 1952, Sfânta a spus celor apropiați: “Toți, toți să veniți la mine și să-mi povestiți necazurile voastre, de parcă aș fi vie, căci eu vă voi vedea, vă voi auzi și vă voi ajuta. Pe toți cei care îmi vor cere ajutorul, îi voi întâmpina la moarte, pe fiecare în parte”.

După moartea sa, mormântul său a devenit loc de pelerinaj. Pe 2 mai 1999, Alexie, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, a semnat hotărârea prin care Fericita Matrona este trecută în rândul sfinților.

Moaștele Sfintei Matrona cea Oarbă se păstrează în prezent în Biserica Acoperământul Maicii Domnului din Moscova.

Prorocia despre al III-lea război mondial

“Cât de milă îmi este de voi. Veţi trăi până în timpurile cele de pe urmă. Viaţa va fi tot mai rea şi mai rea. Apăsătoare. Va veni timpul când vi se va pune în faţă crucea şi pâinea, spunându-vă: „Alegeţi!” „Noi alegem crucea”.
„Maică, dar cum se va putea trăi atunci?”
Ea: „Noi ne vom ruga, vom lua puţin pământ, vom face cocoloaşe, ne vom ruga lui Dumnezeu, le vom mânca şi vom fi sătui”. Fără de război veţi muri cu toţii, vor fi multe jertfe, toţi morţii vor zăcea pe pământ. Şi iată ce vă mai spun: seara veţi fi cu toţii pe pământ, la suprafaţă, iar dimineaţa, trezindu-vă, toţi veţi dispărea sub pământ. Fără război merge războiul“.