Acești Sfinți erau din Asia, din părțile Ciliciei, din tată păgân și din maică creștină, al cărei nume era Teodota, spre deosebire de alți doi Sfinți Cosma și Damian, care sep trăgeau din Roma și care se prăznuiesc ca Mucenici, în fiecare an, la 1 iulie.

Deci, rămânând mama lor văduvă, așa precum căuta ea să placa lui Dumnezeu cu viața ei cinstită, așa învăța și pe fii ei, hrănindu-i cu bună învățătură, în credința lui Hristos și povățuindu-i spre toată fapta bună. Și la unele școli înalte i-a trimis pentru a se desăvârși în iscusință. În acest chip au ajuns tinerii nu numai adânc cunoscători în meșteșugul doctoricesc, ci au primit de la Dumnezeu și darul de a tămădui orice suferință sufletească și trupească, folosind atât oamenilor, cât și dobitoacelor. Iar ceea ce uimea pe toți era împotrivirea lor de a primi vreo răsplătire pentru osteneala lor cu cei bolnavi, căci nu tămăduiau pentru plată sau să adune bogății, ci ca să-și dovedească dragostea lor față de Dumnezeu și față de semeni, după porunca lui Hristos: „În dar ați luat, în dar să dați” (Matei 10, 8). Singura lor plată era că cel tămăduit să creadă în Hristos, de la Care îi venea tămăduirea.

Pentru această purtare a lor, ei au fost numiți de cei credincioși „doctori fără de plată” sau „doctori fără de arginți.” Deci, astfel petrecându-și viața lor, cu pace și în dreapta credință, s-au săvârșit. Și sunt pomeniți în Biserică în fiecare an, ca niște calzi folositori și doctori apărători ai sufletelor și ai trupurilor noastre.

Întru această zi, cuvânt despre o femeie pustnică

    Un oarecare calugar s-a dus in pustia cea mai indepartata si a vazut o femeie sezand pe o piatra. Si, socotind ca este o fiara, a inceput a striga si a-i porunci, zicand: „De esti om, pogoara-te aici sa vorbim.” Iar ea a zis: „Ce voiesti, omule? Du-te de aici, ca sunt femeie goala”. Si i-a zis staretul: „Primeste o haina, scufia si braul”. Iar ea primindu-le, s-a incins si a pogorat spre staret. Si i-a zis batranul: „Pentru Domnul, spune-mi mie, cine esti tu?” Iar ea a zis: „Eu sunt fiica unei capetenii de ostasi. Si voiau parintii mei sa ma dea pe mine dupa barbat si sa ma faca stapana casei. Iar eu m-am gandit ca toate lucrurile lumii acesteia sunt trecatoare. Si am fugit noaptea in pustie si am ajuns la piatra aceasta; si sunt de atunci saizeci de ani pana in ziua de astazi, iar om n-am vazut, fara numai, pe tine. Si am un vas de apa, iar altul de bob muiat si Dumnezeu in toate zilele le umple pe ele”.

Deci, a mancat dintr-insul staretul si a baut din apa ei si, saturandu-se, a laudat pe Dumnezeu. Si voind ea sa se duca la chiliuta sa, dezbracandu-se, i-a zis lui: „Primeste-ti ale tale, parinte”. Iar el i-a zis: „Nu face asa, maica sfanta, ci sa le ai cu tine acestea”. Insa ea nu voia, ci i-a zis lui: „Mergi de-mi adu mie alta haina, scufie si brau si degraba sa vii la mine”. Iar el, mergand si luand cele trebuincioase, iarasi a venit la piatra ei si a inceput a striga si a grai si nu era glas nici auzire si o piatra lata era pravalita pe dinaintea pesterii. Iar fiarele cele salbatice, scrasneau cu dintii impotriva staretului. Si facand el rugaciune, s-au risipit fiarele si piatra s-a rasturnat. Si, intrand in pestera, a aflat-o pe ea moarta. Apoi a imbracat-o cu haina, cu scufia si cu coltuni si a pus-o pe ea in pestera.

Si era staretul beteag de un ochi, din tineretile sale si, indata a vazut, tot umbland cu cinstitele ei moaste, si a proslavit pe Dumnezeu, Cel ce i-a dat ei un dar ca acesta si rabdare. Dupa aceea, facand rugaciune, a pravalit piatra peste usa pesterii si s-a dus intru ale sale.

.
Întru această zi, cuvânt al Preacuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul
    Ati auzit ca doi de vor fi in tarina, unul se va lua si altul se va lasa, doua de vor macina la moara, una se va lua si alta se va lasa, iar doi in casa si celelalte. Cei din casa sunt judecatorii si povatuitorii cei ce sunt in inalta stapanire si imparatii si asupritorii. Ca este judecator drept si este judecator nedrept. Cel drept se ia si se scoate din foc, iar cel nedrept se lasa. Iar cei din tarina, adica din lumea aceasta, sunt taranii, cei de rand si cei prea mici cu neamul si cu bogatia, slavitii si neslavitii, dreptii si cei nedrepti. Si dreptii se iau, iar nedreptii se lasa in foc. Iar cele ce macina sunt multimea femeilor, iar in parte si sufletele celor ce au luat jugul robiei si si-au savarsit in boala biata lor. Ca sunt femei drepte si sunt si nedrepte, sunt robi drepti si sunt si nedrepti. Sunt bolnavi drepti, precum Iov si Lazar, si sunt nedrepti, precum Cain si Gheezi; pentru aceea zice: „Doi de vor fi in pat, aratand astfel boala lor, dreptii se vor lua, iar nedreptii se vor lasa”.

Iar cum se vor lua dreptii, sa spuna Pavel: „Cei vii in Domnul se vor rapi in nori, in vazduh, si totdeauna cu Domnul vor fi”. Si cum se lasa nedreptii? Vor aduna ingerii pe cei alesi din cele patru vanturi, iar pe necredinciosi ii vor arde cu focul cel nestins. Deci, sa nu socotesti ca focul nestins al osanditilor va fi cu lemne, nici ca sunt oarecare slujitori care il aprind pe dedesupt, precum socotesc multi barfitori. Ci cauta la Sodoma si vezi cuptor fara de lemne. Cugeta la impietrirea femeii si minuneaza-te de ingrozirea focului. Ca si Lot era impreuna cu femeia si cu cele doua fiice ale lui. Dar nici Lor nu s-a ars de foc impreuna cu fiicele si nici femeia lui n-a scapat de groaza focului. Ci fiecare a luat plata dupa starea sa. Asa va fi si la judecata. Dreptii, adica, se vor lua ca Lot, iar cei nedrepti se vor lasa ca femeia lui Lot. Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.