Tactica panreligiei

Sa vedem acum care este tactica folosita pentru implinirea scopului de strategie al instaurarii panreligiei:

  • Ciocnirea nu va trebui sa se faca frontal, deoarece astfel se intareste pozitia lor, spune Fergusson.
  • Cucerirea se va realiza prin schimbarea treptata a cugetarii, care consta in faptul de a crede cineva ca poate apartine atat Bisericii Ortodoxe, cat si unei organizatii a Noii Ere. Astfel scopul nu este ca sa fie golite bisericile, ci, pe cat este cu putinta, sa fie umplute, insa cu oameni care vor avea cugetarea pervertita.

De aceea aproape toate organizatiile Noii Ere actioneaza cu masti, urmarind alterarea cugetarii si raspandirea confuziei. Unul dintre elementele care cultiva confuzia este folosirea de catre adeptii Noii Ere a termenilor crestini, cum ar fi Hristos, dragoste, etc. insa cu inteles diferit.

In cadrul acestei tactici viclene se recomanda dialogul tuturor cu toti, in scopul  minimalizarii diferentelor dogmatice  (minimalism dogmatic) in  numele unei iubiri confuze si golite de sens. Ca si cum marturisitorii  si mucenicii credintei noastre nu ar fi avut dragoste. Despre aceasta fericitul Parinte Antonie Alevizopulos scrie:

Sfintii Mucenici ai Bisericii noastre au preferat sa-si verse sangele, decat sa-i cinsteasca in vreun fel sau sa recunoasca pe zei. Ar fi fost de ajuns o simpla plecaciune in fata lor pentru a scapa de mucenicie(!). Astazi insa exista crestini (la Congresul Religiilor Lumii Chicago – 1993 sau Assisi – 1996)care praznuiesc fara retinere, bucurandu-se de bogata diversitate a lumii religioase.

Multe s-ar putea spune in legatura cu aceasta si despre participarea ortodocsilor la Consiliul Mondial al Bisericilor (C.M.B.), al carui amestec de confesiuni protestante creeaza un astfel de climat spiritual, incat indica poate ca a venit timpul unei „iesiri eroice” a ortodocsilor din el.

Lucrul acesta insa va fi hotarat de fiecare Biserica Ortodoxa in parte.

Merita consemnat faptul ca in cadrul C.M.B. exista grupari care nu accepta dogma Sfintei Treimi, iar altele au consacrat chiar si rugaciuni pentru casatoriile homosexualilor (!).

Un alt element al tacticii gruparilor Noii Ere, mai ales  a asa-numitelor erezii nou-aparute, care constituie miezul tare ai Noii Ere este si stradania de izolare si calomniere a delegatilor ortodocsi in probleme de erezie si a lucrarii lor. Reprezentantii acestor grupari se adreseaza ierarhilor nostri si, voind sa dea impresia ca sunt niste crestini buni (!), spun ca noi prin fanatismul nostru, am zadarnici, chipurile, lucrarea Bisericii (!). De asemenea, pentru a neutraliza pe cei care critica organizatia lor ii numesc nazisti (!). Toate acestea le-am vazut puse in scena in cazul pururea pomenitului Parinte Antonie Alevizopulos.Cu astfel de mijloace l-a razboit K.E.F.E.-ul, care ulterior s-a dizolvat iar acum functioneaza sub titulatura de Biserica Scientologica. (…)

  Concluzii

Din toate cele care au fost expuse pana acum – putine insa in raport cu cele care ar fi putut cineva sa le ofere – credem ca s-a facut vadit caracterul demonic al panreligiei new age-iste.

De asemenea, s-au fàcut vadite mestesugirile viclene ale Noii Ere, care, pentru a vana discipoli prin raspandirea confuziei, sustine ca toate religiile  sunt cai ce duc la acelasi scop, adica la autoindumnezeire, in paralel insa isi descopera mai sters adevaratul crez, care spune ca cel care nu primeste aceste principii ale ei nu are loc in Noua Ordine a Lucrurilor si care, cu viclenie, aceasta ne-o pregateste.

Pozitia crestinilor fata de intrunirile secrete ale new age-istilor, de tipul Congresul Religiilor Lumii (Chicago 1893 si 1993, Assisi 1986) si a altora, asemenea, care in cadrul pluralismului dogmatic  newage-ist pretind dialogul tuturor cu toti si adoptarea modelului lor, iar in caz contrar acuza de fanatism, intoleranta religioasa, este prezentata de catre Parintele Antonie Alevizopulos, fondatorul si insufletitorul congreselor noastre panortodoxe, in cartea sa” Infruntarea ereziilor” prin cuvintele:

Organizațiile sectare de acest tip au fost asemănate de un cercetător străin (Gerd Meyer, Berlin) cu organizațiile Mafiei. Ce „dialog” poate avea cineva cu astfel de grupări? Lucrarea Bisericii și a păstorilor ei în aceste cazuri nu este „dialogul” religios  ci descoperirea adevăratei fețe a acestor grupări, ascunsă sub diferite măști.

Hristos a preîntâmpinat pe păstorii Bisericii și le-a poruncit să păzească oile de acei lupi care vin îmbrăcați în piei de oaie. Nu ne-a spus să avem „dialog” cu aceștia, ci să descoperim adevărata lor față, astfel încât oamenii să-i poată recunoaște din timp și să se păzească de ei.

 

SURSA:  

Monahul Arsenie Vliangoftis,” Ereziile contemporane – o adevarată amenintare”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2006