În duhul adevăratului front anti-ecumenist:

Atenție: Atunci când te atrage în comuniune cu ereticii, păruta dragoste izvorăște ori din rătăcirea minții, ori e afișată cu fățărnicie, pentru a duce poporul spre pierzanie. Iconomia nu se face pe termen nelimitat, domnule Mihai-Silviu Chirilă

  „Vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii ereticeşti spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire.”  Sf. Maxim Mărturisitorul

 

Mihai Silviu-Chirilă vine cu materiale vechi, încercând să arate că iconomia s-a transformat în dogmă.

Gheron Sava Lavriotul a făcut iconomie cu PS Longhin la început, deoarece PS Longhin a spus niște lucruri pe care alții nu le-au mai spus. Atunci poporul era la început și se făcea informarea tuturor. Poporul se aduna de pretutindeni pentru a afla ce s-a întâmplat la Creta și ce va face pe viitor.

Oricum, problema nu este doar Creta, ci ecumenismul în general, care duce la îmbolnăvire, întunecare și slăbănogire a credinței și a voinței și închinare la antihrist!

Cine e mai important, ce spunea un monah la momentul X, erudiția dumitale, sau Sfinții Părinți și Sfintele Canoane, domnule Chirilă?

Nu mai veniți cu sentimentalisme din acestea fără fundament, că nu merge.

Viețile Sfinților Părinți vă dau mii de exemple împotrivă! Chinurile și zelul lor pentru a se feri de orice întinare cu erezia și de toată necurăția, pe care le călcați în picioare!

Credeți că ne veți duce de nas așa până la un viitor sinod cripto-ecumenist cu cei din Biserica Rusă, Bulgară, Georgiană etc. care nu au rupt comuniunea cu ceilalți ecumeniști? Credeți că nu observă fiecare cum întăistătătorii acestor Biserici fac slujbe cu papistași, protestanți, monofiziți, cu însuși papa? Credeți că nu observăm că târâți poporul înspre ecumenismul antihristic în această mișcare disperată de a sta împotriva adevărului învederat?

Cu privire la ceea ce numiți schimbarea poziției părintelui Sava, aceasta nu este de fapt o schimbare, ci o înaintare firească în lupta cu erezia, după ce s-a făcut tot ce s-a putut pentru a merge cât mai mulți împreună pe aceeași cale.

Răspunsul, domnule Chirilă, îl găsiți în situația în care a fost Fericitul Patriarh Nechifor, în timpul ereziei adulterine. Iconomia s-a făcut pentru o scurtă perioadă. Se vede clar că așa se aplică iconomia și așa, în mod patristic, a aplicat-o și monahul Sava.

„Căci, când ne-am întors din surghiun, fiind ruptă legătura adulteră şi iconomul fiind oprit de la slujirea celor sfinte, în problema aceasta am primit cu acest cuvânt pe prea­cu­vio­sul patriarh care a fost înainte de sfinţia ta: „Să nu ai parte cu noi nici în veacul de acum, nici în cel viitor dacă în chip indiferent cuvioşia ta îl împărtăşeşti pe cel ce a fă­­cut adulter”. Şi spunând el că: „M-am  folosit de ico­no­mie şi îl împărtăşesc până la o vreme”, apoi, spunând astfel limpede că: „Să mi se taie mâinile dacă am fost la cununia adulteră sau dacă eu i-am cununat cu adevărat”, pe baza a­ces­tora noi am fost în comuniune cu el până la moartea sa. Şi pe sfinţia ta iarăşi am primit-o în vrednica arhieriei, după cum o şi pomenim la liturghie în fiecare zi. Şi întru ni­mic nu e vreo nedumerire [în ceea ce te priveşte] decât nu­mai pentru iconom, care, caterisit fiind în multe chipuri de sfintele canoane şi mai cu seamă după afurisirea de nouă ani, el iarăşi slujeşte cele sfinte şi nu oriunde (căci a­tunci ar fi putut fi suferit acest lucru, de vreme ce noi nu avem părtăşie cu el în fapt), ci, ca să spun de-a dreptul, în în­suşi izvorul preoţiei noastre.” [Scrisoarea 30 – Patriarhului Nechifor]

Iar Sfântul Teodor Studitul arăta în scrisoare că ține cu iconomia, dar iconomia care aduce roade, căci acel iconom a fost oprit de la slujire și propus spre a fi caterisit. Așa și noi, i-am atras atenția PS Longhin să nu mai pomenească pe ereticul Onufrie care slujește cu Chirill și cu ereticii condamnați, dar acesta în loc să se arate deschis, a venit cu atacuri dure tocmai asupra acelora care s-au îngrădit corect de erezie. Gheron Sava a făcut iconomie cât s-a putut. Când nu mai există bunăvoință și dorință de schimbare, recunoaștere a stării de greșeală, când călcarea de lege se socotește virtute, ce să mai așteptăm?

Ei bine, iconomia se face pentru o vreme, are limită. După cum ne spune Sfântul Teodor Studitul:

Acestea se fac până la o vreme, neavând nimic vrednic de în­vi­nu­i­re, nici nu sunt cu ceva în afara legii, ci coboară ştacheta mai jos şi nu ţin de acrivia cea peste măsură. Căci a­ceas­ta este iconomia „pentru o vreme”. Fiindcă nici doctorul nu este în stare că-l izbăvească mai degrabă pe cel ne­pu­tin­cios din boală, nici calul neînfrânat nu poate fi pus cu uşurinţă în frâu, nici lemnul tare nu poate fi uşor tăiat, dacă cel cu multă experienţă în asemenea lucruri nu se fo­loseşte câte puţin de fluierături şi linguşiri, de mân­gâ­ieri şi chemări blânde.” [Scrisoarea (49), Fiului Naucratie]

Mai departe, tot în aceeași scrisoare, Sfântul Teodor Studitul ne arată că iconomia durează puțin și că are roade, adică se întrerupe în cele din urmă de tot comuniunea cu ereticii și are loc unirea cu cei care s-au îngrădit cum trebuie de erezie:

„Aşa au făcut sfinţii prin iconomii, după cum şi marele Chiril în acest caz. Căci pe bună dreptate a răbdat puţin încetineala răsăritenilor decât, neprimindu-l [ei] pe cel cu adevărat eretic, să primească aplecare către ceea ce era e­re­tic. […] Apoi, când au ajuns desăvârşiţi la minte, atunci Sfântul s-a unit cu ei întru totul.”

S-a înțelepțit PS Longhin între timp cumva? Cu aprobarea patriarhului eretic și KGB-ist Chirill care a permis ridicarea sa în rang? Cât o să mai mințiți poporul?

Apropo, domnia voastră nu trunchiați învățătura Sfântului Teodor Studitul, domnule Chirilă, când vă mulțumiți doar cu două-trei citate răstălmăcite pe care le tot expuneți redundant?

Nu mai putem acum aplica iconomia, PS Longhin, prin ridicarea sa în rang a demonstrat că este supus ecumeniștilor eretici din patriarhia Moscovei. PS Longhin a continuat să slujească cu ierarhi care practică ecumenismul, deși aceștia, dacă mădularele Bisericii ar fi fost sănătoase și nu bolnave grav de erezie ca acum, ar fi trebuit să fie propuși instantaneu spre afurisire și caterisire!

În Pidalion, canonul 45 apostolic spune:

Episcopul sau presbiterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească.”

Canonul 58 apostolic ne arată datoria episcopilor de a predica dreapta credință:

Episcopul sau presbiterul arătând nepăsare (neglijând) clerului sau poporului şi neînvăţându-i pe aceştia dreapta credinţă, să se afurisească, iar stăruind în nepăsare şi în lenevie, să se caterisească.                                                                                                                 (19 TruL; 11 Sard.; 19 Laod.; 71, 121, 123 Cartag.)”

Cum predică dreapta credință ÎPS Onufrie participând la evenimente cu rabini, păgâni, papistași ?

Canonul 70 apostolic ne spune:

Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon, sau oricare din catalogul (rândul) clericilor ar posti cu iudeii, sau ar prăznui (ar serba, ar ţine) săr­bătorile cu ei, sau ar primi de la ei darurile de sărbătoare, precum azimele sau ceva de acest fel, să se caterisească, iar dacă ar fi laic, să se afurisească.

La categoria de nepăsare și lenevire în a propovădui dreapta credință stau și PS Longhin și ÎPS Serafim de Pireu care se complac în nesfârșite slujbe alături de ierarhi ecumeniști pe față. Sfântul Teodor Studitul arată că acest lucru nu este îngăduit, deoarece slujesc cu cei care au cugete eretice, cugete ecumeniste și chiar cu cei ce s-au aflat în sinodul tâlhăresc!

„Dar când necredinţa eretică a ieşit limpede pe fa­ţă şi a fost dată la arătare prin sinod, trebuie de acum să-ţi arăţi pe faţă evlavia ta, împreună cu toţi ortodocşii, prin faptul de a nu te împărtăşi cu cei rău credincioşi, nici să pomeneşti pe vreunul din cei aflaţi în sinodul cel a­dulter sau care cugetă la fel cu el [cu sinodul adulter]” – [Scrisoarea către egumenul Teofil.]”

Acum nu mai merge cu sofisme: sau ești ortodox, sau ești eretic. Dacă slujești cu ereticii, vei fi judecat ca eretic. Nu mai invocați iconomia pentru pomenirea din frică, că nu merge. Aceasta se făcea din frica prigoanei, din frica schingiurii, dar se înțelege, că doar pomeneau din frică, nu și slujeau cu ereticii!

 „de vreme ce doar [acolo la liturghie], din frică, îl pomenește” [pe episcopul sau mitropolitul eretic] – spune în epistolele către fiul Naucratie Sfântul Teodor Studitul

„Şi pentru ce a fost această schingiuire? Pentru a-l sili pe ascetul lui Hristos să-l pomenească pe el ca episcop.” [Epistola 51. Către fiul Naucratie]

Scrisorile Sfântului Teodor Studitul spun clar: Dacă doar vorbesc, și nu pun în aplicare cele vorbite, dacă într-un astfel de moment ar trebui să se înfățișeze la judecată, vor fi judecați ca vrăjmași ai lui Dumnezeu toți episcopii și preoții care slujesc cu ecumeniștii.

„Şi este drept, cu­vioase pă­rinte, ca în­tru toate să fii iubitor de Dumnezeu, precum îţi este nu­me­le, şi să iubeşti şi în aceasta pe Dumnezeu. Căci Gură de Aur nu numai pe eretici îi do­vedeşte cu mare şi pu­ter­nic glas ca duşmani ai lui Dumnezeu, ci şi pe cei ce se împărtăşesc cu unii ca aceştia. […]” [Epistola 39 Egumenului Teofil]

Astfel, vedem clar că Sfântul Teodor Studitul îi spune egumenului Teofil că nu trebuie să se împărtășească cu ereticii pentru a nu ajunge vrăjmaș al lui Dumnezeu. Gruparea Longhin-Serafim de Pireu-Chirilă ce sunt? Vrăjmași ai lui Dumnezeu. Să ne lăsăm conduși de unii ca aceștia? Niciodată!

Tatăl minciunii, diavolul, vine și vă spune să amăgiți poporul cu vorbe dulci, șerpești și fățarnice – prezentându-vă ca moderați, echilibrați, plini de dragoste, grijă, prietenie pentru cei pe care îi conduceți, dar și pentru cei ce nu vă urmează, pentru frații sârbi cărora le scrieți ostentativ demonstrații, când de fapt ar trebui să plecați capul, ca niște vrăjmași ai lui Dumnezeu. Ce iconomie în cele bisericești mai ales, să mai facem cu cei care se opun adevărului învederat?! Putem doar să arătăm poporului care vă urmează din neștiință, cât de deviată de la adevăr este calea primedioasă pe care îi împingeți. Domniei voastre, domnule Chirilă, vi s-a mai atras atenția de multe ori, dar se pare că nu intenționați să renunțați la marșul galopant al ecumenismului prin învăluire!

Cu privire la episcopul Artemie, M.S. Chirilă distorsionează și manipulează. Vorbește și tot dă exemple despre Canoane care interzic hirotonia de episcopi de către un singur arhiereu, dar episcopul Artemie a hirotonit horepiscopi. Canonul 10 Antiohia arată că horepiscopul poate fi hirotonit de un singur episcop, fără a cere acordul nimănui.

„Prezbiterii cei ce sunt în sate ori în politii, sau cei ce se numesc horepiscopi, de ar fi şi luat hirotesie de episcopi, au socotit sfântul sinod ca să-şi cunoască măsurile lor, şi a ocârmui Bisericile cele supuse lor, şi cu grija acestora a se îndestula, şi cu purtarea de grijă, şi a aşeza anagnoşti şi ipodiaconi, şi catehisitori, şi cu înaintarea acestora să se îndestuleze, dar nici prezbiter, nici diacon să îndrăznească a hirotonisi, fără de episcopul cel ce este în cetatea, căreia se supune şi el, şi satul. Iar de ar îndrăzni cineva să calce aceste hotărâte, să se caterisească, şi de cinstea de care se împărtăşeşte. Iar horepiscopul să e facă de episcopul cetăţii, căreia acela se supune.

Pentru episcopul Artemie, de asemenea, nu era necesar să ceară acordul niciunui sinod sau altor ierarhi pentru a hirotoni întru această treaptă de horepiscop, chiar dacă în ultimele secole nu a mai fost întrebuințată, deoarece ACEASTĂ TREAPTĂ NU A FOST DESTITUITĂ DE NICIUN SINOD ECUMENIC! Spune în Canon că: „au socotit sfântul sinod ca să-şi cunoască măsurile lor, şi a ocârmui Bisericile cele supuse lor”. Să ne arate și nouă în Pidalion unde au fost aboliți horepiscopii, pentru a fi nevoie de o reabilitare specială din partea unui Sinod!

Să ne arătați și nouă un Canon din Sfintele Sinoade Ecumenice care a desființat treapta de horepiscop!

Monahul Sava nu cunoștea nici el cu adevărat situația episcopului Artemie la acel moment și exista precedentul recent, „Actul de separare al Episcopului Artemie din Biserica Ortodoxă a Serbiei” – scrisoarea Clericilor și Monahilor din Grecia, din 2015. Astfel că și-a revizuit poziția treptat, pentru a nu face o notă discordantă bruscă și a deruta poporul dintr-o dată. Era vorba de a încerca să se discute și cu părintele Theodoros Zisis, și cu ceilalți clerici și monahi anti-ecumeniști din Grecia, și cu PS Longhin. Acest mod de abordare al monahului Sava se numește strategie și discernământ. Ca o voce ascultată de mulți oameni, era responsabil pentru modul în care trebuia să îi informeze, astfel încât nu putea face deviații bruște dintr-o dată. Era în faza iconomiei, am putea zice că a făcut tot ce s-a putut în materie de răbare și pogorământ, pentru ca lupta să se ducă împreună, pentru ca toți să înțeleagă linia generală, care este acrivia Sfintelor Canoane.

Gheron Sava a trecut treptat de la un pogorământ pentru o perioadă limitată, după Pseudo-Sinod, la linia generală a Bisericii, pe linia respectării Sfintelor Canoane, nu în afara lor. Și asta într-o perioadă în care poporul era necatehizat, aflându-ne în situația pe Cuviosul Serafim Rose a descris-o, atunci când vorbea despre convertirea târzie la ortodoxie a celor ce s-au născut în mediu ortodox, dar au dus o viață după măsurile lumii neo-păgâne, până și-au dat seama că trebuie să se întoarcă la Tradiție. De aceea monahul Sava nu a putut să explice tuturor din timp această strategie, din cauza lipsei enorme de catehizare, din cauza analfabetismului dogmatic al zilelor noastre cu care am început șontâc-șontâc să ne luptăm!

La sinaxa de la Satu Mare se vor încerca a se lămuri, cu ajutorul lui Dumnezeu, toate aceste aspecte și se va răspunde la întrebările ridicate, nu după criteriul amintirilor și sentimentalismelor, ci după criteriul netăgăduit al Sfintelor Canoane și al Sfintei Tradiții.

Episcopul Artemie a rămas singur și nu a fost sprijinit de ÎPS Serafim de Pireu și alti „lei” prefăcuți, care probabil demult aveau înțelegeri cu ecumeniștii, deși în față se dădeau mari mărturisitori, ducând poporul în eroare… Astfel, din datorie pentru Biserica lui Hristos, a luat decizia canonică de a hirotoni horepiscopi, pentru a putea întări Biserica. Acești horepiscopi îl ajută pe episcopul Artemie să hirotonească preoți acolo unde e nevoie, pentru ca Sfintele Taine ale Bisericii să fie în continuare săvârșite. La sinaxa de la Satu Mare probabil că se va veni cu exemple din viețile Sfinților în acest sens, pentru a se vedea dacă este corect sau nu să se hirotonească preoți în afara granițelor canonice pe timp de erezie, după cum a afirmat Gheron Sava la conferința de la Arad, din decembrie 2017.

Episcopul Artemie s-a îngrădit cu adevărat de ecumeniști, spre deosebire de alții care au abandonat pe frații lor ce duc greul luptei, pentru a sluji cu ecumeniștii, făcându-le adâncă plecăciune, amăgindu-se că au „cuget” ortodox. Spunea undeva preotul Matei Vulcănescu că fiecare are viteze diferite. Da, dar, fiecare să se sârguiască, să mai facă un pas înainte, chiar și cu viteza melcului, dar nu să meargă înapoi spre ecumeniști!

Monahii din Sfântul Munte care au făcut compromisul cu Vekkos, care încă nu fusese condamnat sinodal, au fost aspru judecați de Dumnezeu!

Nu astfel este și situația mitropolitului Serafim de Pireu, care slujește cu arhiepiscopul Ieronim al Atenei și al Întregii Grecii care a semnat la sinodul din Creta?

Scheletele monahilor care au slujit cu patriarhul eretic Vekkos.

Iată ce îi așteaptă pe cei care au aderat la gruparea Longhin-Serafim de Pireu-Chirilă, și pe cei pe care îi târăsc după ei în marasmul ecumeniștilor, poporul naiv și necatehizat, de care își bat joc.

 

Dumnezeu să le stea împotrivă!

.

https://invataturilesfintilorparinti.wordpress.com/2018/05/02/atentie-atunci-cand-te-atrage-in-comuniune-cu-ereticii-paruta-dragoste-izvoraste-ori-din-ratacirea-mintii-ori-e-afisata-cu-fatarnicie-pentru-a-duce-poporul-spre-pierzanie-iconomia-nu-se-face-pe-t/

_________________________________

 

Să ne vedem cu pace, întru Hristos, la Satu Mare și de ori de câte ori vrem să avem bucuria întâlnirii întru dreapta credință!

Redacția

.

Notă: am fost acuzat de M. S. Chirilă (care nici măcar nu știe cum mă cheamă sau poate că este înecat de vreun… resentiment „părtaș la erezie”), de ziua sa de naștere, în comentariile de pe net, că aș fi distrus lupta anti-ecumenistă, că dacă nu eram eu Patriarhia Română ar fi luat în serios lupta antiecumenistă și ar fi revenit la dreapta mărturisire. Of, țepușa asta (Faptele Apostolilor 9, 5) !

În loc de a-i arăta obrazul (de sub barbă, firește), îi mai urez: La mulți ani! Chiar de 45 de ori ! De mare folos sufletesc mi-au fost acești aproape doi ani de ponegrire publică! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Însă stau și mă întreb, cu sinceră compasiune: dacă un om își petrece ziua de naștere mințind, oare cum este viața lui cotidiană? Dar oare cum îi este somnul?

Domnul să ne lumineze!

(pr. Ciprian)

___________

Sursa – http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/05/02/acum-nu-mai-merge-cu-sofisme-ci-sau-esti-ortodox-sau-esti-eretic-daca-slujesti-cu-ereticii-vei-fi-judecat-ca-eretic/