Prezentul document reprezintă analiza juridică efectuată de către Avocat Marina-Ioana Alexandru – autor al amendamentelor la acest proiect de lege, din anul 2017 și până în prezent (documentul a fost redactat la 7 martie 2020), provenite din partea ONG-urilor care și-au asumat semnalarea tuturor ne-legalităților cuprinse în acest act normativ ce se vrea de către autoritățile statului a fi legiferat și care au fost însușite de către toți acei parlamentari responsabili.

Documentul poate fi descărcat în format electronic pdf de aici:

analiza-juridica-a-plx-nr-399-2017_vaccinare

.

PROBLEME MAJORE identificate în Proiectul de lege privind vaccinarea persoanelor din România:

.

1) Prezumă consimțământul pentru vaccinare ca fiind dat (conf. Art 6, 13 și 21) – fără anamneza familiară detaliată, fără o evaluare completă, inclusiv cu analize imunologice anterior vaccinării și fără o informare completă pro și contra vaccinare!!! Din punct de vedere juridic, consimțământul nu poate fi prezumat nici măcar în cazul celor care nu au capacitatea de exercițiu, deoarece în numele acestora își ecprimă consimțământul reprezentanții legali sau tutorii. Unicul moment în care se prezumă că o persoană și-a dat consimțământul pentru un tratament medical este atunci când trebuie să i se salveze viața, aceasta fiind în stare de inconștiență și dreptul la viață fiindu-i garantat. A prezuma consințământul populației printr-un text de lege și mai ales în contextul înfăptuirii unui act medical, înseamnă a declara întreaga populație a țării ca fiind total lipsită de discernământ. Conform Legii Drepturilor Pacientului si Codului de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România, nici un act medical nu poate avea loc fără consimțământul pacientului: Legea 46/2003 (Legea Drepturilor Pacientului) art.13: ,,Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală, asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecințele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.” Deci, vaccinarea fiind un act medical, cetățenii români au dreptul să o refuze.

.

2) Proiectul de lege atacă autoritatea părintească și interesul superior al copilului prin amenzile excesive și invers proporționale cu fapta părinților care refuză vaccinarea, amenzi care privează întreaga familie și implicit pe copii de mijloacele elementare de existență (Art. 71);

.

3) Proiectul de lege crează o nouă categorie de infractori: părinții care optează să nu-și vaccineze copilul (Art. 73) – în condițiile în care vaccinarea însăși prezintă riscuri de îmbolnăvire sau chiar deces, aspecte menționate chiar în acest Proiect de Lege și în prospectele vaccinurilor;

.

4) Se favorizează de către Statul Român – interesul comercial și economic al companiilor producătoare și distribuitoare de vaccinuri prin faptul că li se permite să desfășoare campanii de promovare a vânzării de vaccinuri, fără obligarea acestora de a transmite informații complete cu privire la produsul vândut, respectiv de a informa populația în egală măsură cu avantajele cât și cu dezavantajele vaccinurilor. Astfel, informarea populației exclusiv cu efectele benefice ale vaccinurilor, prin omiterea contraindicațiilor și a efectelor adverse ale vaccinurilor, constituie un factor garantat de viciu de consimțământ al pacientului;

.

5) Propaganda furnizorilor de servicii media și audio-vizual prin care legea va obliga la a promova gratuit campaniile de vaccinare ale Ministerului Sănătății aflat în parteneriat cu companiile producătoare și distribuitoare de vaccinuri;

.

6) Omisiunea obligației furnizorului de serviciu medical de vaccinare de a informa în condiții etice de neutralitate și imparțialitate, corect și complet persoana care se vaccinează cu privire la raportul risc-beneficiu pentru fiecare vaccin și de a pune la dispoziția acesteia prospectul substanței vaccinale ce conține compoziția vaccinurilor, reacțiile adverse postvaccinale și contraindicațiile;

.

7) Omisiunea obligației furnizorului de serviciu medical de vaccinare de a face o anamneză familială detaliată precum și o evaluare completă, inclusiv cu analize imunologice a persoanei supuse vaccinării anterior efectuării acestei proceduri, pe cheltuiala exclusivă a statului – în condițiile în care statul impune obligarea populației la vaccinare în masă;

.

8) Omisiunea obligației răspunderii civile și penale a producătorului de vaccinuri, a importatorilor, a distribuitorilor, a decidenților și a tuturor persoanelor și entităților implicate în activitatea de vaccinare a pacienților;

.

9) Înființarea Grupului Tehnic de Coordonare a Activității de Vaccinare – ca un fel de jandarm sanitar ce urmează să limiteze decizia profesională a medicului vaccinator, încălcându-se astfel principiul independenței profesionale a medicului, principiu care-i permite acestuia să recomande doar acele tratamente medicale care slujesc cel mai bine interesul și starea de sănătate a pacientului;

.

10) Sancționarea medicilor care pe baza studiilor efectuate în conformitate cu normele deontologice își exprimă liber părerea despre vaccinuri;

.

11) Obligativitatea (nu decizia) pătintelui de a prezenta copilul la vaccinarea obligatorie fără anamneza familială detaliată precum și o evaluare completă, inclusiv cu analize imunologice anterior vaccinării și fără o informare completă pro și contra vaccinare;

.

12) Obligativitatea raportării copiilor nevaccinați și condiționarea accesului acestora la sistemul de învățământ în funcție de situația vaccinală și crearea premiselor discriminării acestora în colectivități;

.

13) Îngreunarea procesului de obținere a unor eventuale despăgubiri pentru vătămarea postvaccinală prin birocratizarea excesivă în defavoarea evidentă a pacientului;

.

14) Obligativitatea angajatorului privat la achitarea costului vaccinului pentru angajații săi și sancțiuni pentru refuz în condițiile în care acest angajator oricum este obligat prin lege la plata contribuției privind asigurările de sănătate ale salariaților;

.

15) Proiectul de lege îngrădește deasemenea exprimarea opiniei profesionale a medicilor, a asistenților medicali și a farmaciștilor. Practic, personalul medical sanitar este indirect descurajat să recunoască și să raporteze eventualele reacții adverse postvaccinale, fiind amenințat să se supună vaccinării obligatorii (conform Art. 59 colaborat cu 71);

.

16) Recomandarea medicului care consultă pacientul care deține toate informațiile cu privire la acesta și care are competența exclusivă de a certifica contraindicația la vaccinare, este anulată și înlocuită de către Comisia realizată la nivel de județ – așa-numita Comisie Județeană de Vaccinare (conform Art. 22).

.

17) În România vaccinurile sunt înregistrate ca medicamente la Agenția Națională a Medicamentului, deci se supun aceluiași regim juridic și de practică medicală.
Vaccinarea este o intervenție medicală, conform art. 1 pct. d) din Legea nr. 46/2003, care spune: ,,Prin intervenție medicală se înțelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic, preventiv, terapeutic ori de reabilitare;”

Conform Legii Drepturilor Pacientului si Codului de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România, nici un act medical nu poate avea loc fără consimțământul pacientului: Legea 46/2003 (Legea Drepturilor Pacientului) art.13: ,,Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală, asumându-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecințele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.”
Deci, vaccinarea fiind un act medical, cetățenii români au dreptul să o refuze.

.

18) Codul de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România art. 11:
,,(1) Nici o intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză.
(2) În aceleași condiții, consimțământul se poate retrage în orice moment de către persoana vizată.”

.

19) Proiectul de lege, prin plasarea binelui societății înaintea binelui ființei umane, încalcă art. 4 din Codul de Deontologie Medicală, care spune:
„În toate deciziile cu caracter medical, medicul va trebui să se asigure că interesul și binele ființei umane prevalează interesului societății ori al științei.”

.

20) Vaccinarea obligatorie de masă încalcă art. 5 din Codul de Deontologie Medicală, care stipulează că la tratarea individuală a fiecărui caz:
,,Medicul trebuie să depună toate diligențele și să se asigure că decizia profesională pe care o ia sau intervenția cu caracter medical respectă normele și obligațiile profesionale și regulile de conduită specifice cazului respectiv.”

.

21) Acest proiect de lege încalcă independența profesională a medicului, stipulată în art. 6 al Codului, care precizează:
,,Medicul este dator să își apere independența profesională, fiind interzisă orice determinare a actului medical ori a deciziei profesionale de rațiuni de rentabilitate economică sau de ordin administrativ.”

.

22) Acest proiect de lege încalcă art. 8 al Codului, care stipulează că pacientul trebuie să beneficieze de maximum de garanții în raport cu situațiile concrete; adică, în condițiile în care există un risc, nimeni nu poate fi obligat să și-l asume împotriva voinței sale;

.

23) Acest proiect de lege încalcă, prin „acordul prezumat” cu privire la vaccinare, stipulate la art. 21 (3), art.14 din Cod, care spune:
(1) ,,Medicul va solicita și va primi consimțământul numai după ce, în prealabil, persoana respectivă sau cea îndreptățită să își dea acordul cu privire la intervenția medicală a primit informații adecvate în privința scopului și naturii intervenției, precum și în privința consecințelor și a riscurilor previzibile și în general acceptate de societatea medicală.
(2) Pe cât posibil, medicul va urmări ca informarea să fie adecvată și raportată persoanei care urmează să își manifeste consimțământul.”

.

 24) Acest proiect de lege încalcă și Constituția României, art. 22, 26 și 53:

1) În condițiile în care vaccinarea devine obligatorie, aceasta poate fi asimilată atingerii dreptului la viață și integritate fizică și psihică dacă produce patologie fizică, psihică sau deces, precum și torturii dacă se efectuează împotriva voii cuiva, contravenind art. 22 care stipulează:
Art. 22:
,,(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.”

2) Obligativitatea vaccinării încalcă dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăși, drept consfințit de art. 26.
Art. 26:
,,(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.”

3) Proiectul de lege privind vaccinarea aduce restrângerea unor drepturi și libertăți, așa cum au fost discutate anterior, deși Art. 53 din Constituție arată clar condițiile particulare în care acest lucru poate fi făcut. Menționăm că proiectul de lege privind vaccinarea nu se adresează unor situații de pericol iminent ci, dimpotrivă, după cum menționează art. 1 (1) ,,…pe durata vieții…”, deci se situează cu totul în afara cadrului constituțional stipulat de art. 53, care spune:

”(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății.”

.

25) Implementarea obligativității vaccinării prin amenințarea de a restrânge accesul la educație al copiilor nevaccinați încalcă un alt drept fundamental garantat fiecărui cetățean român, prin Constituția țării.
Art. 32 al. 1 din Constituția României prevede:
,,Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare.’’

.

26) Vaccinarea obligatorie, cu amenzi, ostracizare, procese sau pedeapsa cu închisoarea pentru nerespectare, contravine Declarației Universale a Drepturilor Omului, fiind o încălcare a demnității umane și protecției integrității corporale.
Conform deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului din 2002, ”ca tratament medical involuntar, vaccinarea obligatorie intră în coliziune cu dreptul la viața privată garantat de articolul 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale”

.

27) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la art. 3, prevede:
„Dreptul la integritatea persoanei Orice persoană are dreptul la respectarea integrității sale fizice și mentale. În domeniile medicinei și biologiei, trebuie respectate în special: (a) consimțământul liber și informat al persoanei în cauză, în conformitate cu procedurile prevăzute de lege.”

.

28) Potrivit art. 67 din Noul Cod Civil: nici o persoană nu poate fi supusă experiențelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenții în scop terapeutic ori în scop de cercetare științifică decât în cazurile și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.’’
Ori legea în vigoare nu prevede obligativitatea efectuării acestei intervenții medicale care este vaccinul, ci, dimpotrivă, prevede dreptul de a accepta sau refuza o intervenție medicală (art 13 din Legea 46/2003 si art. 67 NCC).

.

29) Conform art.23 al.1 din Constituția României, ,,Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.’’ Actul vaccinării impus de legea propusă constituie o constrângere a voinței și libertății persoanei.

.

30) Conform art. 22 al.1 din Constituția României ,,Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.’’

Actul vaccinării reprezintă un act medical preventiv, facultativ, fără să existe o garanție suficientă și rezonabilă împotriva riscurilor sau reacțiilor adverse ale acestuia, existând posibilitatea reală pentru persoana căreia i se administrează să i se pună în pericol viața, sănătatea și integritatea fizică sau psihică. Prin obligativitatea vaccinării, acest drept fundamental garantat de Constituție (la viață, integritate fizică și psihică) este încălcat. Nu s-ar pune problema acestei încălcări dacă nu ar exista LIPSA TOTALĂ A UNEI GARANȚII SUFICIENTE ȘI REZONABILE ÎMPOTRIVA RISCURILOR.

.

31) Conform art. 26 al. 1 si 2 din constituție:
,, (1) Autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.’’
Se încalcă principiul constituțional al dreptului persoanei de a dispune de ea însăși, deoarece actul vaccinării constituie o ingerință nelegală în viața intimă și privată a familiei, în măsura în care nu există un acord prealabil efectuării acestuia.

.

32) Conform art. 29 al. 1 și 2 din Constituția României:
,, 1) Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. (…)
(2) Libertatea conștiinței este garantată; (…)
Prin această lege se încalcă dreptul libertății conștiinței. De asemeni, cetățenii au dreptul să refuze vaccinul din motive religioase sau de religie. Creștini fiind, românii se consideră creație a lui Dumnezeu și ei pot refuza să li se introducă în corp substanțele conținute de vaccinuri. Ne putem referi ca exemplu la celule din fetuși avortați. Creștinii știu că avortul înseamnă uciderea unei ființe umane, ori, sub nicio formă aceștia nu pot accepta introducerea în corp a acestor celule provenite din copii uciși.

.

33) Conform art. 34 al. 1 din Constituția României, ,,Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.’’

Art. 49 al.1 din Constituție prevede: ,,Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în respectarea drepturilor lor.’’
Această lege încalcă dreptul la ocrotirea sănătății și dreptul la protecție al copiilor și tinerilor, așa cum sunt prevăzute în aceste articole din Constituție.  Statul român nu prezintă nici o garanție că, prin administrarea unui anumit tip de vaccin, unei persoane nu i se pune in pericol viața și sănătatea (integritatea fizică sau psihică). Trebuie să ținem cont de două aspecte legate de vaccin:

a) administrarea lui nu garantează necontactarea bolii respective – a se vedea în acest sens și explicațiile oferite de sistemul medical după fiecare dramă produsă ca urmare a unui vaccin (de ex. cazul fetiței decedate în județul Suceava în anul 2012 sau al sugarului paralizat în Slatina în anul 2011)

b) riscurile și reacțiile adverse pe care le presupune sunt menționate în chiar prospectul vaccinului, dar și în nenumărate studii medicale de specialitate, devenite publice odată cu mediatizarea cazurilor frecvente de producere a reacțiilor adverse și a riscurilor menționate.

.

34) Art. 53 al. 1 si 2 din Constituția României prevede:
,,(1) Exercitarea unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.’’
Se încalcă aceste prevederi, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile pentru incidenta unor constrângeri. Obligativitatea efectuării vaccinurilor nu se impune decât pentru cazurile enumerate expres de Constituție, și anume: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru destul de grav.

.

35) Legea vaccinării propusă spre aprobare încalcă următoarele dispoziții legale din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății:

– art. 374 al. 3 potrivit căruia hotărârile ce au caracter medical vor fi luate avându-se în vedere interesul și drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienți, respectarea demnității umane, principiile eticii și deontologiei medicale, grija față de sănătatea pacientului și sănătatea public;
– art. 376 potrivit căruia, cu excepția cazurilor de forță majoră, de urgență ori când pacientul sau reprezentanții legali ori numiți ai acestuia sunt în imposibilitate de a-și exprima voința sau consimțământul, medicul acționează respectând voința pacientului și dreptul acestuia de a refuza ori de a opri o intervenție medicală;
– art. 649 potrivit cu care, pentru a fi supus la metode de prevenție, diagnostic și tratament, cu potențial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, medic dentist, asistent medical/moașă, conform prevederilor al. (2) și (3), pacientului i se solicită acordul scris;
– art. 650 și art. 651 potrivit căruia medicul curant, asistentul medical răspund atunci când nu obțin consimțământul informat al pacientului sau al reprezentanților legali ai acestuia;

.

36) Art. 22 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative este desconsiderat, astfel are loc încălcarea:
– prevederilor art. 3, art. 12, art. 18, art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privitoare la dreptul la viață și libertate, dreptul la protecția vieții personale și de familie împotriva oricăror imixtiuni arbitrare, dreptul la libertatea gândirii, de conștiință și de religie dreptul la libertatea opiniilor și exprimării;
– dispozițiilor art. 6, art. 12 , art. 14, art. 16 și art. 19 din Convenția cu privire la Drepturile Copilului referitoare la dreptul inerent la viață, dreptul la libertatea de opinie, dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie, dreptul la protecția copilului împotriva oricăror forme de violențe și vătămări;
– dispozițiilor art. 2, art. 5, art. 8, art. 9, art. 10 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitoare la dreptul la viață, dreptul la libertate, dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie și dreptul la libertatea de exprimare;
– prevederilor art. 2, Art. 3, art. 6, art. 7, art. 10, art. 11, art. 24 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene referitoare la dreptul la viață, dreptul la integritatea persoanei, dreptul la libertate, dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie, dreptul la libertatea de exprimare, drepturile speciale ale copilului.
– prevederilor art. 2, art. 3 și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la respectarea libertăților și drepturilor omului, protecția specială a drepturilor copilului.

Acest act normativ contravine, de asemenea, și prevederilor art. 9, art. 17 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene referitoare la protecția sănătății umane și dreptul la respectarea statutului, identității religioase și confesionale a bisericilor, asociațiilor și comunităților creștine.

.