Într-o zi, muri conducătorul unui stat și cei ce fuseseră împreună guvernanți au chemat întregul popor să se facă alegerea unui nou lider. Alegerea se făcea potrivit unui mod nemaiîntâlnit. Adunau laolaltă în fața curtenilor pe toți cei care voiau să concureze, candidat putând fi oricine dorea din popor, chiar și om incult de era, chiar și analfabet, om cât de simplu și un biet cizmar, și așteptau. La o anumită oră ieșea unul dintre curteni și arunca înspre candidați un măr ce-l ținea în mână. Și pe care-l lovea mărul dintre candidați, acela devenea conducătorul țării pe viață, cu drepturi absolute în toată vremea.
.
Între candidați, în acea vreme se aflau și doi ciobani care-și lăsaseră turmele de oi și capre sus în munți și au venit în capitală ca să-și încerce și ei șansele la alegerea noului conducător. Pe unu îl chema Iani, iar pe celălalt Mitruș. Ciobăneii aceștia erau prieteni din copilărie, de când se jucaseră împreună și făceau multe năzbâtii, având și acum o familiaritate deosebită între dânșii. Mergând pe drum către alegeri discutau între ei ce vor face dacă vor fi aleși, ce planuri de guvernare vor aplica fiecare ca și conducător suprem.
.
Zise Iani: Eu, dacă voi fi ales, am să anulez toate taxele, am să fac dreptate la tot poporul, am să estompez sărăcia, am să deschid multe școli ca să învețe gratuit în ele carte toți oamenii, am să dizolv armata și în general o să fac tot ceea ce este bine și plăcut poporului.
.
Zise Mitruș: Eu dacă voi fi ales, am să fac exact opusul la toate câte ai zis tu. O să fac tot posibilul ca să demoralizez și să distrug poporul.
Vorbind ei așa, ajung la locul alegerilor și s-au amestecat printre candidați așteptând alegerea. După puțin timp un curtean îndemnizat iese la balcon, aruncă mărul și acela zboară drept și lovește, pe cine credeți? – Pe Mitruș! … Cu toții s-au întors și priveau invidioși pe ciobanul necunoscut, care mirosea nostim, și care de-acum era conducătorul statului.
.
Cei doi prieteni și-au luat rămas bun, și Iani se întoarse la stâna lui, iar Mitruș urcă treptele palatului și în câteva ore arăta impecabil, cu haine aurite și coroană dimantată. Garda de corp îi stătea la ordin, secretarii și ei stăteau atenți să audă și să scrie noile legi și noile ordine.
.
Noul conducător hotărî o nouă constituție și porunci următoarele: De azi se închid toate școlile; cărțile sunt interzise ca unele ce nu sunt necesare ba chiar dăunătoare; imediat să se distrugă toate podurile din toată țara și oamenii să treacă prin apă; este interzis să se mai folosească animalele de povară; cine vrea să transporte lucruri o va face cu spatele; cei care mor în casă, nu îi vor scoate pe ușă afară, ci vor dărâma acoperișul și îi vor scoate pe-acolo; și multe altele asemenea porunci noul conducător si deasupra la toate, cine ar fi avut de gând să se împotrivească hotărî să i se taie capul imediat!
.
Poporul și funcționarii citeau noile ordine și au rămas stană de piatră. – Nebun conducător ne-a mai ieșit!… gândeau, dar cine ar fi avut curajul să se împotrivească! Gardienii aveau poruncă să îl decapiteze imediat. Astfel lucrurile avansau fără cale de întorcere. Au fost dărâmate școlile, iar râurile i-au înecat pe oameni. Nu era destul că pierdeau pe unul din familie, îi dărâmau și casa. Poporul ajunse să nu mai poată răbda situația. Ceva soluție trebuia să se găsească.
.
Atunci cei dinainte guvernanți își aduseră aminte de Iani. Ciobanul și prietenul conducătorului. – Numai acela poate să meargă și să spună o vorbă conducătorului ca să ne mântuim, ziseră ei, și trimiseră imediat de-l aduseră pe Iani din munți.
.
Iani se înfațișează la prietenul său Mitruș, conducătorul, se salutară, vorbiră cu inimile deschise între ei întrebându-se despre noutăți.
– Eu zise Iani, petrec ca și mai nainte. Știi bine cele ale satului. Ba vin lupii și ne mănâncă oile, ba seceta, ba zăpada. Toate vin numai să nu vedem fața lui Dumnezeu. Dar tu cum petreci?
.
– Eu, zise Mitruș, sunt bine mersi! Orice doresc poruncesc, și orice poruncesc se face. Mă gândesc de multe ori ce idioți sunt oamenii! Își doresc pe unul pe care să-l numească stăpân, iar ei să îi fie robi, și astfel să fie liniștiți …
.
– Aste e bine, îl întrerupse ciobanul cu nevinovăție, însă legile astea pe care le-ai scos sunt curată nebunie; poporul e în stare de șoc!
– Pentru că ești singurul meu prieten, îl întrerupse conducătorul pe un ton aspru, prima oară o să-ți cruț capul. Dacă, însă, vii și altă dată cu plângeri, nimeni nu te va putea salva. Ce-am zis noi când veneam pe drum către alegeri ? Tu ai spus câte ai fi făcut pentru binele omului; eu am zis cum aș face toate pe dos. Cum aș face adică, orice aș fi putut spre răul omului. E așa sau nu-i așa? Așadar de ce nu te-a lovit pe tine mărul, ci m-a lovit pe mine? Asta înseamnă, prietenul meu, că un popor așa nelegiuit și necinstitor, precum zice și preotul,  dorește un astfel de conducător. Dacă merita un conducător mai bun, Dumnezeu aducea mărul la tine și nu la mine. Și, de ce ar vrea să aibă parte de o bună dreptate de vreme ce ei înșiși nu sunt drepți. Vorbesc despre cărți … Și, mă rog, care a devenit mai bun prin carte? Învață slove și științe cei vicleni și devin și mai vicleni. Se plâng ca poartă poverile cu spatele, însă fiecare dintre ei nu gândește altceva toată viața decât cum să trăiască pe spinarea altuia. Strigă că atunci când le moare cineva li se dărâmă casa. Însă aceștia nu fac altceva toată viața lor decât să strice cinstea, blândețea, sporul și viața întreagă unul altuia. După cum vezi, așadar, dragul meu, eu sunt un conducător exact pe măsura faptelor lor. De aceea să nu se plângă niciunul. Ceea ce au căutat, aceea au și găsit. Du-te și tu la turmele tale și lasă-mă pe mine cu ale mele. Tu cu oile și caprele tale patrupede, eu cu oile și caprele mele bipede!
.
Povestioara, după cum vedeți, dragi cititori, este foarte simplă. Mai are nevoie de vreo tâlcuire? Să ne îngrijim cu toții să devenim vrednici de conducători mai buni, de legi mai bune, de țări mai bune, dar și de o viață mai bună. Și atunci, toate acestea vor veni. Sfânta Evanghelie este singura mântuire și pentru om și pentru țară. La un popor creștin viu în credință este cu neputință să se înstăpânească conducători corupți, perverși, atei, fățarnici, masoni. De aceea întâi trebuie să se trezească poporul.
..
Traducere din greacă după cartea „Negri și Albi” de N. Psarudaki
PS:
  Suntem în top la avorturi,… avem conducător fără copii!
  Suntem în top la corupție, mită, speculă, înșelăciune, …. astfel de conducători avem!
  Am iubit idolii occidentului (luxul, moda, muzica, filmele, mașinile, culinarele,… etc) și ne-am considerat inferiori occidentalilor, … astăzi ne stăpânesc țara și ne conduc unde vor ei, iar fii țării ni-i duc în sclavie la ei!
   Numărul mare de avorturi, de ordinul milioanelor, arată practic un număr dublu de criminali. Dacă mai pui ceea ce nici un om nu va putea socoti vreodată: numărul uriaș de avorturi comise prin pastila avortivă (atenție, nu contraceptivă) atunci înțelegem de ce suntem omorâți toată ziua cu mâncarea chimică, cu vaccinurile otrăvite, cu radiațiile, cu dărâmarea economiilor. Ce se întâmplă cu un embrion când mama trăiește pe pastile „contraceptive” dar în fapt avortive… ?… În maxim 2 săptămâni se usucă și moare de foame, de sete, și din lipsă de oxigen, pentru că efectul pastilei împiedică tocmai această hrănire.
.
    Astfel vom păți și noi dacă nu ne căim de păcatele noastre, neîncetat, până la ultima suflare. Cu pandemia și asfixierea economiiilor ne pot duce la foamete, cu radiașiile și 5G-urile ne pot duce la asfixiere, stop cardiac, cu  carantinarea în spitale (abatoarele pruncilor nației noastre) ne pot curma viața și printr-un simplu vaccin greșit. Oare nu găsim nici un dram de dreptate în ceea ce se-ntâmplă?
.
    Există legi duhovnicești pe care omul nu le poate schimba. Pedeapsa robiei babilonice a durat 70 de ani. Pedeapsa (înțelegeți canonul de ispășire dat) Rusiei sub comunism a fost de 70 de ani. Unui copil din Rusia, care a asistat ascuns la măcelul tuturor credincioșilor dintr-o Biserică de către comuniști i s-a arătat Arhanghelul Gavriil și i-a spus că aceasta este pedeapsa lui Dumnezeu pentru nelegiuirile poporului și ea va dura 70 de ani. Copilul a reușit să fugă în Athos unde a devenit monah și a povestit cele ce văzuse. După 70 de ani comunismul a căzut în Rusia.
.
   Deci nu cu răscoale se rezolvă problemele, crizele, ci cu lacrimi și schimbarea vieții. Până nu recunoaștem toți românii până la unul, că noi suntem vinovați de starea jalnică a țării, nu va ridica Dumnezeu un izbăvitor. Însă vremurile fiind vădit cele de pe urmă cade-se că „întru răbdarea noastră să ne câștigăm sufletele noastre”. Căci „fericiți sunt cei ce rabdă până la sfârșit”zice Mântuitorul. „Adevărul vă va face liberi”. Care adevăr? Avem Simbolul de credință. De-aci încolo va fi o mucenicie să spui public că Mesia a venit, că El este Iisus Hristos, și că nu mai trebuiește așteptat, acceptat și închinat vreun altul.
.
 Cu noi este Dumnezeu! 
.