„Atâta vreme cât „Cezarul” e păgân și necreștin, Creștinismul conviețuiește cu el pașnic, respectându-i domeniul, dar păstrând intactă autenticitatea credinței! De pildă, în Imperiul Roman nu s-a făcut niciun compromis de credință în fața Cezarului asupritor, chiar dacă asta a dus la răstigniri și arene cu fiare sălbatice! Deci, acei oameni care fac în istorie compromisuri cu păturile politice, ascunzându-se adesea sub amintita Învățătură a Domnului, părăsesc, de fapt, și pe Dumnezeu, și pe oameni!”