POCĂINŢA este o lucrare, care nu se sfârşeşte niciodată!

Tot ceea ce face omul se zădărniceşte, dacă nu o face din dragoste faţă de Dumnezeu şi de semenul lui. Mulţi oameni, deşi le au pe toate, au deopotrivă şi mâhnire, pentru că le lipseşte Dumnezeu. Omul care pleacă departe de Dumnezeu, își face lui însuşi, un mare rău. Nepăsarea faţă de Dumnezeu, aduce nepăsarea faţă de toate celelalte!

Când cineva se lasă în seama lui Dumnezeu, Dumnezeu nu-l lasă… Este greu să spunem că Dumnezeu îngăduie să păcătuim: Dumnezeu niciodată nu îngăduie să păcătuim. Noi facem îngăduinţe, iar apoi vine diavolul şi ne ispiteşte. Când, de pildă, mă mândresc, atunci alung Harul dumnezeiesc, pleaca îngerul meu păzitor, vine celălalt, îngerul căzut-diavolul, şi-mi sparg capul. Aceasta este îngăduinţa mea, nu a lui Dumnezeu!

Când omul se află în POCĂINŢĂ, păstrează Harul lui Dumnezeu pentru că SMERENIA are mare PUTERE şi topeşte pe diavolul, însă dacă omul nu îşi pune în valoare mintea, o exploatează diavolul…