Minunea apariției Sfintei Cruci în timpul Sfințirii Apei

.

Încet-încet, așteptând pocăința celor păcătoși, Hristos lucrează spre mântuirea lumii. Îmi îngădui să exprim aici câteva gânduri despre întreruperea comuniunii dintre Moscova și Constantinopol, anunțată ieri, iar dacă voi greși cu ceva rog să fiu îndreptat.

Mai întâi aș vrea să fac o mărturisire, care ține de o întâmplare la care au participat cel puțin 10 persoane care pot să o confirme (Gheron Sava Lavriotul, dl Gheorghe Vlamakis din Creta, pr. Serghie din Chișinău, pr. Serafim Raicea etc); ea a avut loc anul trecut, a doua zi după conferința din ianuarie de la Radeni a părintelui Sava, din 19 ianuarie 2017.

După aceea am plecat împreună în Moldova și apoi în Ucraina, la Bănceni. În Moldova am fost primiți – chiar în reședința proprie – de PS Petru de Ungheni. Printre altele Preasfinția Sa a spus că în urmă cu câteva luni, după ce în prealabil discutase cu câțiva episcopi din Moldova, Ucraina și Rusia, care țin de Patriarhia Moscovei (ca și Preasfinția Sa) să ia atitudine împreună în Sinodul Mare al Rusiei împotriva hotărârilor eretice din Creta și să ceară îngrădirea Bisericii Ortodoxe Ruse de semnatarii acestora, când a venit momentul în Sinod, singurul care s-a mai ridicat și a mai susținut îngrădirea de ecumeniști a fost vlădica Petru, care a fost aspru mustrat de patriarhul Chirill, ceilalți episcopi nu l-au sprijinit pe cel admonestat și discuția a fost curmată din fașă, nemaifiind reluată apoi deloc.

Deci de la o asemenea realitate pornim în discuția de azi. În plus, ecumenismul practicat în Rusia – ca să nu mai spun de practicile blasfemiatoare practicate în unele biserici – este fără egal: circ (la propriu) în biserică, dansuri, rapp și altele, pe care cutremurându-ne le putem vedea mai jos, pe… viu.

(Pe la minutul 5.20 îl vedeți și pe mitropolitul Ilarion, pe care îl vom aminti și mai jos, rugându-se cu ereticii)

Așadar, Patriarhia Moscovei este ecumenistă și urmează în mod oficial această linie de mărturisire neortodoxă. Iar întâlnirea dintre papa Francisc și patriarhul Chirill la Havana a fost cu mult peste hotărârile din Creta, căci și-au recunoscut reciproc Tainele, adică Ortodoxia a recunoscut eclezialitatea și „ortodoxia” ereticilor de veacuri, adică a papistașilor.

Realitatea din Rusia și Ucraina, din punct de vedere duhovnicesc, este că în Ucraina Ortodoxia este foarte vie, oamenii sunt credincioși, mulți merg la biserică la slujbe, în vreme ce comparativ în Rusia, acolo comunismul n-a murit, iar viața duhovnicească a ortodocșilor este mult mai slabă, așa cum o recunosc rușii înșiși. Desigur, există excepții notabile, dar ceea ce vreau să accentuez este că Moscova nu poate „pierde” din jurisdicția ei câteva zeci de milioane de ortodocși, care sunt vâna și seva Ortodoxiei slave rusești.

Aceasta dincolo de cotizările cu care și noi, în B.O.R., ne-am obișnuit, ajungându-se la noi, culmea, ca din banii dați de credincioșii ortodocși, Arhiepiscopia Clujului să doneze 80.000 de lei (adică o sumă enormă) pentru refacerea palatului episcopiei greco-catolice din Oradea, mistuit acum câteva zile de flăcări (cineva acolo la Arhiepiscopie a „uitat” ce a însemnat în istorie și înseamnă încă uniatismul pentru ardeleni și câtă suferință și prigoană le-a adus; dar, no, când îi ecumenism, nu mai contează decât planurile… masoneriei).

Acum intervine politicul: la nicio zi după întreruperea comuniunii, americanii își oferă „sprijinul”, ca să zgândăre pe cine… trebuie, pregătindu-se un… război:

https://orthodoxe-ordinaire.blogspot.com/2018/09/nouvelle-provocation-us-un-pas-de-plus.html

Pe noi ne interesează acest pas al întreruperii comuniunii cu erezia. El se face atunci când cineva cade în erezie, fiind un semnal de alarmă menit întoarcerii aceluia. Despre „credința” patriarhului Bartolomeu s-au scris multe, în esență el nu are nicio limită în ecumenism, considerând că toate religiile sunt mântuitoare, că blasfemiatorul Coran este „carte sfântă”, că sinodul din Creta a fost „mare și sfânt”, că toate confesiunile creștine sunt biserici și multe altele, numai bani să iasă (la propriu, nu este doar o expresie figurată; iar lucrarea se face sub atenta „îndrumare” a CIA, inclusiv prin prof. univ. Elizabeth Prodromu, mâna lui dreaptă în organizarea sinodului din Creta, dar și consilier de mulți ani al… CIA).

Culmea este că – în urma declarației de acum câteva zile, de altfel eretică, a patriarhului Bartolomeu că ceilalți episcopi din lume dacă nu ascultă de „Biserica Mamă”, adică de patriarhia ecumenică, sunt ca niște „oi fără păstor”mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, mâna dreapta a patriarhului Chirill, l-a acuzat pe patriarhul Bartolomeu că are „viziuni papistașe” (adică se crede papă în Ortodoxie), ceea ce rușii nu acceptă (dar poate s-ar schimba lucrurile dacă „papa” ar fi de la… Moscova).

Acest mitropolit Ilarion însă nu este cu nimic mai prejos față de patriarhul Bartolomeu în ceea ce privește ecumenismul, fiind prezent în ultimii ani la absolut toate marile manifestări ecumeniste la nivel mondial, desigur ca reprezentant al Patriarhiei Ruse. Dar se pare că și „colegii de bancă” se mai ceartă când interesele nu mai sunt aceleași.

Am scris acestea pentru a nu ne lua valul că, gata, rușii sunt toți ortodocși (Să dea Domnul!) și că vor face sinod și că vor condamna ecumenismul (Să dea Domnul!) și că totul va fi bine. Să nu o luăm înaintea evenimentelor.

Ierarhii ruși au hotărât în sinod să nu mai fie pomenit numele patriarhului Bartolomeu (notă: se obișnuiește ca la slujbele în sobor, când participă și ierarhi din alte țări, să se pomenească numele tuturor întâi-stătătorilor Bisericilor Ortodoxe autocefale, în ordinea dipticelor), să nu se mai slujească cu niciun ierarh al patriarhiei Constantinopolului, să nu mai participe rușii la nicio întâlnire, dialog teologic cu cei de la Constantinopol, indiferent de rangul lor. Ce înseamnă acestea?

a) La articolul de la adresa (http://orthochristian.com/115697.html) patriarhul ecumenic este numit „învățător al schismei”, așadar rușii întrerup comuniunea în primul rând pentru că Bartolomeu ar fi un schismatic, adică un episcop care intervine în viața și în problemele interne unei alte Biserici Autocefale (ceea ce, conform Sfintelor Canoane, se pedepsește cu caterisirea); mai puțin se accentuează că ar fi eretic (de ce? Pentru că și rușii sunt la capitolul acesta „cu musca pe căciulă”, iar unul dintre principiile politicii contemporane este că dacă nu vorbești despre ceva, acel „ceva” este ca și cum nu s-ar fi întâmplat vreodată; așa a fost și în Creta, când ceea ce nu a fost pe „agendă” nu s-a discutat, ca și cum nu ar fi avut importanță);

b) este clar că Patriarhia Rusă îi consideră părtași la schismă pe toți membrii patriarhiei ecumenice, deci vinovați, de la vlădici în jos, întrerupând orice comuniune cu ei. Așadar, partea bună a acestei întreruperi a comuniunii este că arată că NU există vreo părtășie la erezie (sau la schismă), vreo stare intermediară între adevăr și minciună, între ortodoxie și schismă sau între ortodoxie și erezie, ci întinarea sau osânda în fața lui Dumnezeu cuprinde pe toți cei care nu se îngrădesc de erezie, deci este de dorit să se îngrădească;

c) dacă o Patriarhie cum e cea rusă a apelat la întreruperea comuniunii înseamnă că acest gest nu este unul schismatic, așa cum s-a tot vehiculat cel puțin în B.O.R. împotriva celor care au întrerupt pomenirea ierarhilor români ecumeniști. Că doar nu vor acuza tocmai Biserica Rusă de… schismă, nu?

d) pe de altă parte, dacă motivul real – căci exprimarea nu e clară – este doar schisma, atunci rușii nu aveau bază canonică patristică să întrerupă comuniunea cu patriarhul Bartolomeu, căci aceasta se face – în mod ortodox – doar pentru motiv de EREZIE, spre a feri Biserica de schismă (consecința ereziei), așa cum învață Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol. Așa că rușii vor trebui ori să sublinieze că întrerup comuniunea cu patriarhul Bartolomeu PENTRU CĂ ESTE ERETIC sau ei înșiși pot cădea în schismă față de Biserica lui Hristos. Însă pentru ca să facă acuzația de erezie trebuie ei înșiși să iasă din ea, iar aici mai este… de muncă.

În concluzie, partea foarte bună a celor petrecute este că se mișcă ceva în Ortodoxie, că Hristos se va folosi și de acțiunile unora, și de slăbiciunile altora, spre a birui, cum o face întotdeauna. Noi rămânem la mărturisirea de credință asumată, nădăjduim în îngrădirea tuturor DE EREZIE și în condamnarea ecumenismului, desigur toate acestea realizate la nivel sinodal panortodox, când va binevoi Dumnezeu, nefiind în puterea și datoria noastră așa ceva.

Cu respect pentru toți iubitorii de Adevăr,

pr. Ciprian Staicu

______________

Sursa – http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/09/15/biata-ortodoxie-ajunsa-la-mana-geopoliticienilor-insa-hristos-biruieste-intotdeauna/