IUBIȚI ORTODOCȘI,

 

      Ne-am propus să evocăm o descriere a bisericii în vremurile de apoi, adică în vremurile noastre, întrucât aceste vremuri sunt vremurile de pe urmă ale omenirii, ce premerg venirii spurcatului antichrist. În vremea de apoi, biserica nu va fi acolo unde credem noi că este-susține Al. Kalomiros în cartea sa ÎMPOTRIVA FALSEI UNIRI BISERICEȘTI. Va fi acolo unde este adevărul, unde sunt păstrate cu străjnicie dogmele și canoanele, nealterate și neschimbate. Și numărul membrilor acestei biserici, pe care nici porțile iadului nu o vor birui ,va fi foarte mic, precum afirmă însuși Mântuitorul Nostru Iisus Hristos : BUCURĂ-TE TURMĂ MICĂ”. Sunt sfinți mari, luminători mari ai vremilor de apoi care au vorbit despre aceste aspecte și vom da câteva exemple, eu îndemnându-vă să le citiți scrierile și să vă adăpați din mierea cuvintelor lor dumnezeiești: Cuviosul Serafim Rose de la Platina, Arhiepiscopul Averchie Taușev, Sfântul Anatolie al Optinei, Marii noștri duhovnici Pr. Iustin Pârvu, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Adrian Făgețeanu, Părintele Dionisie Ignat de la Colciu. De asemenea, despre aceste vremuri au scris și sfinți din primul mileniu creștin cum ar fi Sfântul Efrem Sirul, Avva Pamvo și alții, precum și alți sfinți din mileniul doi – Sf. Nil Athonitul, Sf. Calinic de la Cernica, Sf. Nifon al Constantinopolului.

         Arhiepiscopul Averchie Taușev de Jordansville spunea că ortodoxia își va pierde SAVOAREA, și că sum masca ortodoxiei se va ascunde nonortodoxia. Tocmai prin pierderea savorii ortodoxiei, se va ajunge la această nonortodoxie, o pseudo-ortodoxie care pare corectă numai în formele exterioare, miezul fiind găunos, viermănos și plin de veninul înșelărilor și ereziilor. Pe românește DRACUL ESTE POLITIC CORECT, iar biserica oficială va fi obedientă politicului (episcopii în zilele acelea se vor sfii de fețele celor puternici” – Avva Pamvo) și nu lui Dumnezeu. Trebuie să știm fraților, că biserica oficială apostată și supusă mai-marilor acestei lumi, va fi prima care va prigoni adevărata biserică a lui Hristos.

Iată ce susținea Arhiepiscopul Averchie:

Vremurile noastre se aseamănă cu vremurile din urmă – „sarea ne cuprinde”.1 Păstorii Bisericii au rămas cu o înţelegere a creştinismului slabă, întunecată, confuză. O falsă înţelegere după buchie, distrugând viaţa duhovnicească în societatea creştină, distrugând creştinismul, care este faptă, nu buchie. Trist este să vezi, cui i-au fost încredinţate şi pe ce mâini au căzut oile lui Hristos, cui i-a fost încredinţată păstorirea şi mântuirea lor ! Apar „lupii îmbrăcaţi în blană de oaie”, recunoscuţi după faptele şi roadele lor.”

 ——————————————————————————————————-

Unii vor zice: „Ascultaţi, ce tot vorbiţi, despre ce prăbuşire a Bisericii este vorba, când noi avem legământul hotărât al lui Hristos Care spune: „Voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Mt. 16,18). Foarte adevărat, cuvintele lui Hristos sunt fără îndoială de netăgăduit, însă nu se ştie de ce, uităm că prin aceste cuvinte Hristos nu arată hotarele Bisericii, pe care „porţile iadului nu o vor birui.” Nu se spune care anume Biserică va fi aceea: a Constantinopolului, Rusă, Sârbă, Bulgară, Biserica Rusă din diaspora, sau oricare alta. Se spune simplu – „Biserica”, adică, până la sfârşitul veacului şi cea de A Doua Venire a lui Hristos, adevărata Biserică nu va dispare de pe faţa pământului, ci va subzista. Biserica va rămâne Biserică cu toate înaltele ei legăminte, împuterniciri şi drepturi binecuvântate ce-i aparţin, chiar şi în cazul, când în ea va rămâne un singur episcop şi minimum de credincioşi. Iar restul se va clătina şi va cădea, va fi „biruit de porţile iadului”, chiar dacă va continua să se numească ”biserică”.

———————————————————————————————————

Noi am fost avertizaţi despre cele ce se vor întâmpla şi vom fi pedepsiţi, dacă vom închide ochii cu uşurinţă asupra tuturor acestor evenimente, încredinţându-ne pe noi înşine şi pe alţii, că nu se întâmplă nimic deosebit, că totul e în ordine, că ar fi mai bine să fim concilianţi, şi ne vom lăsa ”duşi de valurile vieţii”, ca şi ceilalţi, ori vom merge ”în pas cu vremea” ce ne atrage cu repeziciune spre Antihrist.”

———————————————————————————————————–

„Sarea ne cuprinde” – Biserica încetează de a mai fi Biserică. Ea devine pseudobiserică, gata de a-l primi pe Antihrist ca ”Mesia”, în afară de „mica rămăşiţă” a dreptcredincioşilor care, conform cuvintelor Episcopului Ignatie devine „tot mai săracă şi mai săracă”. Toată cultura modernă şi întreaga viaţă umană, orientată exclusiv spre satisfacerea bunăstării aparente, pur materiale a oamenilor, pregăteşte stăruitor şi cu febrilitate omenirea pentru înscăunarea Antihristului.

Prin urmare, a sosit timpul limită pentru fiecare din noi să hotărâm – unde suntem şi cu cine: în această „mică rămăşiţă” a dreptcredincioşilor, în această „turmă mică a lui Hristos”, după cuvintele lui Hristos Mântuitorul Însuşi (Luca 12,32) – cu Hristos sau cu vrăjmaşul Său – Antihristul ?

 

Pentru cei care vor să rămână credincioşi Ortodoxiei, nu există o voce mai dreaptă decât vocea de aur a Arhiepiscopului Averchie.

„Slujitorii Antihristului”, repeta el cuvintele evanghelice, „vor încerca să-i ducă în rătăcire, de se poate, chiar şi pe cei aleşi”. Şi totuşi, acest gând nu trebuie să ne apese şi să ne copleşească; din contra, după cum a spus Domnul Însuşi: „Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.”

 

În cele ce urmează vom reda câteva aspecte din cuvântul Sf. Anatolie al Optinei cu privire la subiectul pe care vrem să-l tratăm:

“Fiul meu, să ştii că în zilele de pe urmă vor veni vremuri grele, după cum spune Apostolul vei vedea că din pricina împuţinării credinţei, rătăcirile şi dezbinările vor apărea în biserici şi, cum mai dinainte au spus Sfinţii Părinţi, pe scaunele ierarhilor şi în mânăstiri nu va mai fi atunci niciun bărbat încercat în viaţa duhovnicească. Din care pricină, rătăcirile se vor răspândi pretutindeni şi pe mulţi vor înşela. Vrăjmaşul neamului omenesc va lucra cu pricepere, ducând în rătăcire, de e cu putinţă, şi pe cei aleşi. Nu va începe prin lepădarea dogmelor despre Sfânta Treime, Dumnezeirea lui Iisus Hristos sau Născătoarea de Dumnezeu ci pe nesimţite va începe a strâmba învăţăturile Sfinţilor Părinţi primite de la Duhul Sfânt – însăşi învăţătura Bisericii. Viclenia vrăjmaşului şi uneltirile lui vor fi îndreptate împotriva unui număr foarte mic, al celor încercaţi în viaţa duhovnicească. Ereticii [2] vor pune mâna pe Biserică, îşi vor numi peste tot slugile, iar viaţa religioasă va fi lepădată. Însă Domnul nu va lăsa pe robii Săi fără apărare şi întru neştiinţă. El a spus: După roadele lor îi veţi cunoaşte (Matei 7, 16-20). Şi sârguieşte-te să-i osebeşti de păstorii adevăraţi; acei furi de cele ale Duhului, care sfâşie turma duhovnicească, „nu intră pe uşă în staul, ci sar pe aiurea“, după cum a spus-o Domnul, adică vopr intra nelegiuit, nimicind cu dea sila dumnezeiasca orânduială – pe aceștia Mântuitorul îi numește „tâlhari” (Ioan 10, 1).

După lucrare, adevărata lor slujire este prigonirea adevăraţilor păstori, întemniţarea lor, căci fără această slujire, turma duhovnicească ar putea să nu fie prinsă. Drept aceea, fiul meu, când vei vedea în biserică batjocorindu-se lucrarea dumnezeiască, învăţăturile Părinţilor şi orânduirea lăsată de Dumnezeu, să ştii că ereticii au şi apărut, chiar dacă pentru o vreme s-ar putea să-şi tăinuiască relele voiri sau vor strâmba pe nesimţite credinţa dumnezeiască pentru a izbuti mai bine, înşelându-i pe cei neiscusiţi.

Îi vor prigoni nu doar pe păstori, ci şi pe slujitorii lui Dumnezeu, căci diavolul, care ocârmuieşte rătăcirea, nu poate suferi vieţuirea după rânduiala lui Dumnezeu. Asemenea lupilor în piei de oaie, vor fi cunoscuţi după firea lor îngâmfată, iubirea de desfătări şi pofta de putere – aceia vor fi trădători care vor pricinui ură şi răutate pretutindeni; şi de aceea a spus Domnul că se vor cunoaşte „după roade” (Luca 6, 43-45). Adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu sunt supuşi, iubitori de fraţi şi ascultători de Biserică.

În vremea aceea, monahii vor îndura mari strâmtorări din partea ereticilor, iar viaţa monahală va fi luată în batjocură. Obştile monahale vor fi sărăcite, numărul monahilor se va împuţina. Cei rămaşi vor îndura silnicii.

Aceşti urâtori ai vieţii monahale, care au numai înfăţişarea credinţei, se vor nevoi să-i atragă pe monahi de partea lor, făgăduindu-le ocrotire şi înlesniri lumeşti, dar ameninţându-i cu exilul pe cei care nu se supun. Din pricina acestor ameninţări, cei împuţinaţi cu sufletul vor fi foarte umiliţi, chinuiţi de propria neputinţă.

De vei trăi să vezi acel veac, bucură-te, căci în vremea aceea cei credincioşi care nu au alte virtuţi, vor primi cununi numai pentru stăruinţa în credinţă, după cuvântul Domnului: Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, mărturisi-l-voi şi Eu înaintea Tatălui Meu celui Ceresc(Matei 10,32).

Să ai frica lui Dumnezeu, fiul meu! Nu pierde cununa primită, ca să nu fii lepădat de Hristos în întunericul cel cumplit şi în veşnicul chin.

Stai tare în credinţă şi, dacă e nevoie, îndură cu bucurie prigonirile şi alte necazuri, căci atunci Domnul îţi va ajuta ţie; iar Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori vor privi cu bucurie la lupta ta.

Însă, în acele zile, vai monahilor legaţi de averi şi bogăţii şi care de dragul celor materialnice se învoiesc ca înşişi să se robească ereticilor. Îşi vor adormi conştiinţa spunând: „Vom cruţa mănăstirea, iar Domnul ne va ierta“. Nenorociţi şi orbi, ei nici nu gândesc că prin rătăciri (erezii) şi rătăciţi, diavolul va intra în mănăstire şi că apoi nu va mai fi o sfântă mănăstire, ci ziduri goale din care harul va pleca pe veci.

Dar Dumnezeu este mai puternic decât diavolul şi nu-i va părăsi niciodată pe robii Săi. Vor exista mereu creştini adevăraţi, până la sfârşitul veacurilor, dar ei vor alege locuri singuratice şi pustii. Nu te teme de necazuri, ci teme-te de primejdioasa rătăcire, căci ea izgoneşte harul şi desparte de Hristos; din care pricină, Domnul a poruncit ca în aşa fel să-l socoteşti pe eretic, încât „să-ţi fie ca un păgân şi un vameş” (Matei 18, 17).

Şi aşa, întăreşte-te, fiul meu, în harul lui Iisus Hristos. Cu bucurie grăbeşte-te la mărturisire şi la îndurarea suferinţei ca bun ostaş al lui Iisus Hristos, Care a spus: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii (Apocalipsa 2, 10) Acestuia, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin”.

Ortodoxia a fost tainică, este și va fi tainică până la sfârșit, și tocmai acest caracter TAINIC al ortodoxiei se va pierde. Aceasta este savoarea de care vorbea Arhiepiscopul Averchie Taușev de Jordansville și care se va pierde, rămânând o credință stearpă, moartă, căci lipsesc faptele credinței adevărate. O credință trăită formal, numai în aspectele ei exterioare. Asta ca răspuns către unii care susțin că nu s-a schimbat nimic după SINODUL ERETIC TÂLHĂRESC DE LA CRETA-2016. Ce, măi, s-a schimbat ceva, s-au schimbat slujbele, tipicul? Sunt toate la fel. Așa spun și sfinții că toate vor rămâne la fel, bisericile vor fi pline, însă miezul ortodoxiei va lipsi cu desăvârșire. DAR VAI, aceasta este înșelarea cea mare și mulți se vor pierde, căci ortodoxia este tainică, se trăiește în adâncimile și profunzimile ei și nu la nivel formal.

        Al trăda pe Hristos nu înseamnă numai al huli, a te lepăda de Hristos înseamnă cu mult mai mult. În primul rând lepădarea are forme mult mai subtile decât credem noi. Tăcerea ierarhilor și preoților care refuză să spună adevărul după SINODUL DIN CRETA 2016, refuzul creștinilor de a căuta adevărul și de a-i cerceta pe Sfinții Părinți, sunt forme foarte grave de lepădare și mult mai subtile decât formele grosolane pe care le știm. Se apostaziază în masă, deși sfinții ne-au avertizat și ne-au îndemnat să fim trezvitori. Ascultarea este oarbă și se ajunge ca orbul să-l călăuzească pe orb și amândoi să se prăvălească în gheena. ORTODOXUL A UITAT CĂ ASCULTAREA MERGE PÂNĂ LA PĂCAT ȘI PÂNĂ LA EREZIE!!!!!

Alții spun: ”Mă depășește părinte asta cu erezia, este problema ierarhilor.” Nu este deloc așa, este problema tuturor. Necunoașterea legii lui Dumnezeu nu ne absolvă de urmările catastrofale ale acestei necunoașteri minimale , urmări care pot să ducă la pierderea mântuirii. Sfântul Grigorie Palama spune că și cerșetor de vei fi și vei tăcea, greu răspuns vei da la Înfricoșata Judecată.

Iată și cuvintele Avvei Pamvo cu privire la aceste vremi de pe urmă („Patericul Egiptean”, pag. 209 cuv. 15): „Avva Pamvo l-a trimis pe ucenicul său ca sa vândă rucodelia sa. Și făcând 16 zile (după cum ne spunea nouă) noaptea dormea în tinda bisericii Sfintului Apostol Marcu, și vazând slujba bisericii s-a întors la batrânul. A învățat încă și câteva tropare. Deci i-a zis lui batrânul: Te vad fiule tulburat. Nu cumva vre-o ispita ți s-a întîmplat în cetate? Răspuns-a fratele: Cu adevarat Avvo, întru lenevire cheltuim zilele noastre, în pustia aceasta și nici canoane, nici tropare nu cântam. Mergând la Alexandria, am vazut cetele bisericii cum cântau și m-am întristat că nu cântam și noi canoanele și troparele. I-a zis lui batrânul: Amar nouă fiule, că au ajuns zilele în care vor lăsa călugarii hrana cea tare, cea zisă prin Sfântul Duh și vor urma cântărilor și glasurilor, căci ce umilință și ce lacrimi se nasc din tropare? Când stă cineva în biserică sau în chilie și își înalță glasul său ca neputincioșii. Că dacă înaintea lui Dumnezeu stăm, suntem datori să stăm cu multă umilință și nu cu răspândire, că n-au ieșit călugarii în pustia aceasta ca să stea înaintea lui Dumnezeu și să se răspândescă și să cânte cântări cu viers și să pună glasurile la rânduaială cu meșteșug, să-și clatine mâinile, să-și târască picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu și cu cutremur, cu lacrimi și suspinuri, cu glas evlavios, umilit, măsurat și smierit să aducem lui Dumnezeu rugaciune.

Ca iată îți zic ție fiule, vor veni zile când vor strica creștinii cărțile Sfintelor Evanghelii și ale Sfinților Apostoli și ale dumnezeestilor Prooroci, ștergând Sfintele Scripturi și scriind tropare și cuvinte elinești. Și se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depărta. Pentru aceasta Părinții noștri au zis: Cei ce sunt în pustia aceasta să nu scrie viețile și cuvintele părinților pe pergament, ci pe hârtii, că va să șteargă neamul cel de pe urmă viețile părinților și să scrie după voia lor, fiindcă mare este necazul ce va să vină. Și i-a zis lui fratele: Așadar se vor schimba obiceiuruile și așezămintele creștinilor și nu vor fi preoti în biserică să facă acestea? Și a zis bătrânul: În astfel de vremuri se va răci dragostea multora și va fi necaz mult. Năpădirile păgânilor și pornirile noroadelor, neastâmpărul împăraților, desfătarea preoților, lenevirea călugarilor. Vor fi egumeni nebagând seama de mântuirea lor și a turmei, osârdnici toți și silitori la mese și gâlcevitori, leneși la rugăciuni și la clevetiri osârdnici, gata spre a osindi viețile bătrânilor și cuvintele lor, nici urmându-le, nici auzindu-le, ci mai vârtos ocarându-le și zicând: De-am fi fost și noi in zilele lor ne-am fi nevoit și noi.

Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de fețele celor puternici, judecând judecăți cu daruri, nepartinind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve și pe sărmani chinuindu-i. Va intra încă și în norod necredință, curvie, urâciune, vrajbă, zavestie, întărâtări, furtișaguri și beție. Și a zis fratele: Ce va face cineva în vremile și anii aceia? Și a zis batrânul: Fiule în acele zile cel ce își mântuiește sufletul său mare se va chema în împărăția cerurilor. „

Așa cum ați văzut în vremile de apoi se vor înmulți ereziile și rătăcirile, în speță fiin vorba aici de cel mai recent sinod tâlhăresc, cel de la CRETA 2016.

Iată ce mai zic Părinții despre EREZIE:

„Tu îmi spui că te temi să-i spui preotului tău să nu mai pomenească pe ereziarh. Ce să-ţi răspund la asta? Eu nu-l îndreptăţesc: dacă comuniunea prin simpla pomenire pricinuieşte necurăţie, atunci cel ce pomeneşte pe ereziarh nu poate fi ortodox.” [Epistola 58. Către soţia unui spătar numită Mahara]-SF. TEODOR STUDITUL

„Comuniunea cu ereticii nu este pâine comună, ci otravă, care nu vatămă trupul, ci înnegreşte şi întunecă sufletul.” [Epistola 24(83). Către fiul Ignatie] – SF. TEODOR STUDITUL

„Vă rog, păziţi-vă pe voi înşivă de erezia pierzătoare de suflet, comuniunea cu care este despărţire de Hristos.” [Epistola 60(119). Către fecioare] -SF. TEODOR STUDITUL

„Această erezie trebuie evitată sub orice chip, întrucât comuniunea cu ea ne desparte de Hristos.” [Epistola 161(349). Către monahii] ]-SF. TEODOR STUDITUL.

      TOT CLERUL B.O.R. TACE, ierarhi și preoți. Puțini sunt cei ce strigă adevărul. Oare cui se adresează Sf. Grigorie Palama, care spune că tăcerea clericului este ATEISM? Păi de ce este ATEISM? Că nu-și pune nădejdea în FĂCĂTORUL SI ZIDITORUL A TOATE, și preferă să zacă paralizat de frică în căldicelism și pierzare. Iar Sf. Teodor Studitul nu spune că un cleric este dator să ia atitudine cu putere „DESPĂRȚINDU-SE DE EREZIE ca să RĂMÂNĂ EPISCOP (Cleric) în fața lui Dumnezeu!!!!!”

     Auziți fraților, cuvânt înfricoșător!! CĂCI DACĂ NU SE DESPARTE DE EREZIE NU MAI ESTE CLERIC în fața lui Dumnezeu!!!!! Episcop (CLERIC) este numai acela care DREPT ÎNVAȚĂ cuvîntul adevărului. DAR DACĂ TACE, pactizând cu tatăl minciunii, nu poate fi decât un jalnic eretic, părtaș la fărădelege!!!

    Cum ne asemănăm noi cu Sf. Maxim Mărturisitorul, care a spus Patriarhului Pyrhus, semnatar și căzut în erezia monotelită, cuvintele care au cutremurat iadul din temelii: „Întreg universul de-l va pomeni pe patriarh eu nu-l voi pomeni!!!”.

    Oare nu știți sfințiți părinți că erezia este păcat împotriva Duhului Sfânt, care nu se iartă nici în veacul acesta nici în cel viitor?

    Putem înțelege într-o oarecare măsură pe cei care nu cunosc nimic legat de hotărârile eretice ale acestui sinod cretan, vizându-i aici mai mult pe mireni. Dar toate până la o vreme, fiindcă mulți nu vor să știe și nici nu se roagă ca Dumnezeu să le descopere. Dar ca preot nu este voie să nu ai habar de ce se întâmplă in jurul tău, nu este voie să nu fii trezvitor, așa cum ne îndeamnă Sf. Părinți să fim… Însă vă îndemnăm pe toți, să cercetați cu mic cu mare, să vă rugați lui Dumnezeu și să vă ascultați glasul conștiinței! Și să urmați cu adevărat lui Hristos pe calea cea strâmtă care duce la viață, fugând de comuniunea cu ereticii și cu erezia.

    De noi preoții, depinde acest neam, de noi cei cu crucea în frunte. De noi depinde omul de rând, de mărturia noastră depinde viitorul acestui neam.

   ”AȘADAR FRAȚILOR, SĂ NE SCULĂM DIN SOMNUL CEL PIERZĂTOR AL FRICII DE OAMENI ȘI SĂ DĂM MĂRTURIA CEA BUNĂ. ”SĂ NU CRUȚĂM CELE DE JOS CA SĂ NU LE PIERDEM PE CELE DE SUS……!!! ” (Sf. Teodor Studitul).

    Se vede clar cum va fi biserica în vremile de apoi, aceasta începând în zilele noastre. Uitați-vă în jur, biserica oficială căzută în erezie, iar puținii mărturisitori sunt prigoniți la sânge. Al. Kalomiros vorbește în cartea sa ÎMPOTRIVA FALSEI UNIRI BISERICEȘTI, că toți episcopii de pe pământ vor avea părtășie cu erezia, adică vor fi eretici. Uitați-vă în jur, căci și cei ce s-au opus sinodului Cretan, mergând bine până la un moment dat, au căzut în erezie deoarece episcopii acestor biserici locale au comuniune bisericească cu ereticii.

    Care este blana de oaie a lupului, fraților, este însuși pseudomărturisirea aparent ortodoxă a ierarhilor, pe când firea lupului este arătată de faptele drăcești ale ierarhilor, cea mai mare dintre ele fiind apostazierea lor prin tăcere și tăinuirea adevărului.

    Nu am scris aceste rânduri, pentru ca vreunul dintre noi să-și piardă nădejdea, ci, dimpotrivă, să ne trezim și să luăm aminte. Să cercetăm cu toții pe Sfinții Părinți, singurii care nu au greșit. Să întrerupem comuniunea cu ereticii, nemaiducându-ne la bisericile unde se pomenesc ierarhii eretici- adică toți ierarhii BOR, deplini semnatari ai actelor sinodului de la CRETA 2016, preferând să stăm acasă și să ne rugăm sau să mergem la preoții care au întrerupt pomenirea, prin aceasta păstrându-ne credința curată și sufletele nealterate de erezie. Căci biserica lui Hristos nu se trebuie să se confunde cu aceea de ziduri și cu semnalmente exterioare, care țin de formă, ci adevărata biserică este aceea care ține cu adevărat dreptarul otodoxiei, și aceasta va fi ascunsă în catacombe. Biserica adevărată nu se dă după vremi, nu se schimbă învățătura cea dreaptă. Vom sluji ascunși pretutindeni, chiar sub cerul liber și vom accepta prigoana și chiar moartea, așa cum ne îndeamnă Pr. Iustin Pârvu – „ESTE VREMEA MUCENICIEI!!!!”

   Să fim gata să murim pentru Hristos, căci așa vom dobândi viața cea veșnică. Să nu ne legăm inima de minic material din lumea aceasta, căci prima treaptă a apostaziei este materialismul, așa cum susținea Arhiepiscopul Averchie Taușev de Jordansville. Să ne nevoim a ne șlefui sufletele și a ni le curăța, ca să vedem înșelarea cea mare. ȘI SĂ NE ÎNCREDINȚĂM CĂ NU ESTE CALE DE MÂNTUIRE PE VREMEA ACEASTA DECÂT ACCEPTAREA MUCENICIEI ȘI SĂ FIM ÎNCREDINȚAȚI CU TĂRIE CĂ DOMNUL VA FI CU NOI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL VEACURILOR, CU CEI IUBITORI DE ADEVĂR. AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU.

 

 PS1: CĂRȚI RECOMANDATE CĂLDUROS tuturor și care au constituit ca sursă de inspirație în scrierea acestui articol :

 

– Al.Kalomiros – ÎMPOTRIVA FALSEI UNIRI BISERICEȘTI-Editura CHRISTIANA

–  PROFEȚII DESPRE ANTIHRIST-Athena 1991

–  APOSTAZIA ȘI ANTIHRISTUL ÎN SCRIERILE Sf. PĂRINȚI- Fundația Sf. Martiri Brâncoveni – Constanța 2007

.

PS2: Fără a avea vreo legătură cu subiectul nostru, părinților care aveți copii, vă rog explicați-le că, PRIN JOCUL NUMIT ȘOTRON, copiii calcă Sf. Cruce în picioare!!!!! Și nu e puțin lucru!!!!!

 

                             Cu dragoste, al dvs. Pr. Andrei Cojoacă