În tinutul Galileei, într-o casă de tâmplar
Pogorâtu-s-a cu veste Îngerul Marelui Dar
Gavriil cel care poartă, mândrul crin al bucuriei
Se închină și rostește, vrerea Domnului, Mariei

”- Bucură-te!” îi șoptește îngerul, cu veselie,
”Bucură-te întru Domnul, Cea plină de Har, Marie!
Zămisli-vei și vei naște, Fiul Celui Preaînalt
Și prin El întreg pământul fi-va binecuvântat.

Va fi mare peste lume, Iisus se va chema
Și în scaunul lui David, Domnul Îl va așeza
Că și-n ceruri lângă Tatăl, peste îngeri a domnit
Iar a Sa Împărăție, fi-va fără de sfârșit”

Și se tulbură Maria, cugetând cu glas smerit:
”- Cum va fi mie aceasta? Domnul cum m-a fericit?
Feciorelnic îmi e trupul și bărbat n-am cunoscut,
Cum să-ncapă-n al meu pântec, Cel ce e Neîncăput?”

Cu respect i se închină voievodul cel ceresc
”- Duhul Sfânt azi se pogoară peste trupu-ți fecioresc!
Nu te speria, Marie, cea aleasă-ntre alese
Căci Înaltu-a Sa putere, peste Tine-o s-o reverse!

Bucură-te întru Domnul, tu, a lumii Bucurie
Că la Domnu’ totu-i taină, Cea plină de Har, Marie!
Aminteste-ți cum toiagul lui Aaron a înverzit
Și cum Sara fiind stearpă pe Isaac a zămislit.

Veselește-te ca, iată, sunt trimis să îți vestesc
Azi, Cuvântul trup se face în al tău trup fecioresc!
Astăzi Taina cea ascunsă, iată-ncepe a se țese
Cum au spus-o din vechime, gurile cele alese.”

Preacurata glăsuiește voievodului ceresc:
”- Iată roaba Ta, Stăpâne, cum vrea Domnu-așa voiesc!
Fie mie după voia și cuvântul Său cel mare
Și din trupu-mi să răsară peste lume Mândrul Soare!”

Iar acest răspuns străbate pan’ la Tronul cel de Sus
Unde îngerii așteaptă întruparea lui Iisus
Pogorându-se din ceruri Slava Tatălui Divină
O umbrește pe Fecioară și o umple de Lumină!

 

(din volumul de poezii : ”Cu Hristos pe drumul Crucii”)