Notă: această carte, în două volume, este rodul rugăciunii și al studiului părinților aghioriți din ultimii doi ani, care răspunde la toate nelămuririle teologice și combate ideile pripite greșite apărute în lupta cu panerezia ecumenistă.

Ea va fi tradusă în limba română, cu rugăciunile sfințiilor și frățiilor voastre, spre slava lui Dumnezeu și a Bisericii Sale. Deocamdată ea se află și în original în stadiul de manuscris, după ce a fost corectată și îmbogățită teologic de sinaxa părinților aghioriți ortodocși.

Lucrarea aceasta a fost prezentată părinților ortodocși la sinaxa de la Roman, primindu-se binecuvântarea lor pentru traducerea în limba română.

Cu toții: autor, corectori, traducător, cititori vom avea imens de învățat din ea, de aceea să nu ne pripim în necunoștință de cauză teologică patristică, ci să ne ducem lupta sub stindardul Sfinților Părinți, nu altul.

 

Întinarea prin erezie și Taine invalide sau validitatea-existența Preoției, conform Sinoadelor Ecumenice

de ieromonah Evghenie Aghioritul

traducere din limba greacă de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Sf. Gheorghe, 2018

 

Capitole și idei principale

Volumul I

(are 182 de pagini, manuscris, format A4)

 

– în loc de prolog: citat din opera lui Vicențiu de Lerini (nu va scrie multe, ci se va mărgini la ce spun izvoarele patristice) și promisiune a autorului de a corecta eventualele greșeli cuprinse în acest studiu; modul abordării: Tradiția patristică este prezentată concis și clar.

– când spunem „note”, ne referim la citate patristice, texte originale ortodoxe.

– p. 1-16: introducere; cuprinde 44 note bibliografice.

– p. 17-25: câteva din notele de mai sus, expuse pe larg.

– La pagina 26 începe Partea I: Întinarea prin erezie…

– p. 27-31: elemente introductive despre Sinodul V Ecumenic; sunt 20 de note bibliografice.

– p. 31 mijloc: analiză a actelor complete ale Sinodului V Ecumenic; începe cu nota 21 și se încheie la p. 36, cu nota bibliografică nr. 30.

– p. 37: Mărturii patristice despre existența întinării prin erezie. Începe cu nota 31 și se termină la p. 51, cu notele 74 și 70A (interpusă).

– p. 52 sus – p. 60: Subiectul comuniunii cu ereticii, conform Sfinților Părinți; note bibliografice între 75-89. Apoi urmează și concluzii referitoare la subiectul tratat.

– p. 61 sus – p. 71 jos: Tema: Cel care se împărtășește cu cel de neîmpărtășit (eretic) este și el neîmpărtășit (eretic), conform Sfinților Părinți; note bibliografice între 90-115.

– de la p. 72 la p. 75 sus urmează CONCLUZIA, cu note bibliografice între 116-120, care se încheie cu cuvintele: „acestea le afirmă textele (patristice).”

– autorul adaugă și Concluzii proprii (p. 75-76); la final el spune: „Toți preoții trebuie să aibă o singură credință, cea ortodoxă. Amin. Așa să fie.

– p. 77: titlu – Partea a doua: Validitatea și existența preoției în raport cu erezia. Apoi pagina 78, care este lăsată liberă.

Capitolul I (p. 79): Sinodul III Ecumenic. Începe cu elemente introductive despre acest Sinod, până la p. 81 jos, cu note bibliografice între 1-11.

– pp. 82-91 jos: analiza Actelor Sinodului III Ecumenic; note bibliografice între 12-45. Urmează concluzii, de la p. 91 jos la p. 93 mijloc.

Capitolul 2 (p. 94): Sinodul IV Ecumenic: date introductive despre acest Sinod (pp. 94-97 sus, note bibliografice între 46-55) și analiza Actelor Sinodului IV Ecumenic (pp. 97–106, note bibliografice între 56-76).

Capitolul 3 (p. 107): Sinodul VI Ecumenic: date introductive despre Sinod (pp. 107-111, note bibliografice între 77-91) și analiza Actelor Sinodului VI Ecumenic (pp. 112-119, note bibliografice între 92-113).

Capitolul 4 (p. 120): Sinodul IX Ecumenic (din vremea arhipăstoririi Sfântului Grigorie Palama): introducere despre acest Sinod (pp. 120-126 jos, cu note bibliografice între 114-142) și analiza Actelor sau Tomos-urilor Sinodului IX Ecumenic (pp. 127-135, cu note bibliografice între 143-164).

– p. 136 – Concluzie generală.

– p. 137: Partea a treia: Păreri greșite (Paralipomena sau deutero-canonice, de calitate inferioară; se face punct cu punct analizarea lor); p. 138 – pagină lăsată liberă.

Capitolul 1 (Cugetul ortodox adevărat și nu recunoașterea sinodală, nici unirea sau intercommunio cu ereticii și comuniunea cu erezia, ca premisă a întreruperii comuniunii bisericești) – pp. 139-163; note între 1-51.

Capitolul 2 (Cele două extreme și Tainele invalide) – pp. 164-166; note între 52-55.

Ce vrea să spună Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol prin întreruperea pomenirii – p. 166 jos, nota 56.

Cum este înțeleasă întinarea prin erezie și dacă ea există sau nu – pp. 167-172; note între 57-68.

Comentariu al cărții „Cele două extreme” a părintelui Epifanie T. (pp. 173-182; note între 69-77).

 

Sfârșitul volumului I

Volumul al II-lea

(de la p. 183 la p. 322, apoi 9 pagini de bibliografie generală)

 

– se continuă seria de idei greșite, care au apărut de curând, făcându-se combaterea lor patristică.

Capitolul 3 (Mergeți și vă împărtășiți de la cei aflați în comuniune cu ereticii, dar în rest sunt ortodocși, noi nu vorbim despre Taine invalide) – combaterea are două pagini: pp. 183-184; notele 78 și 79.

Capitolul 4 (ereticii necondamnați au preoție, pe de o parte, dar Taine invalide, pe de alta) – pp. 185-186; note între 80-87.

Capitolul 5 (Domnul va păzi Biserica Lui; prin urmare noi nu trebuie să facem nimic) – pp. 187-191; note foarte lungi, între 88-92.

Capitolul 6 (După întreruperea pomenirii noi nu mai slujim, spre a nu ne face un altar străin de Ortodoxie și grupare schismatică) – pp. 192-198; note între 93-99.

Capitolul 7 (Distincția dintre dinami și energhia – real și în potență – este valabilă numai pentru probleme canonice, nu și pentru cele dogmatice; ereticul este caterisit în mod automat; Dumnezeu nu așteaptă un sinod care doar face cunoscută caterisirea ereticului…) – pp. 199-201; notele 100 și 101.

Capitolul 8 (Înaintea unui Sinod Ecumenic nu vorbim  nici despre Taine valide, nici invalide și alte două idei trăznite: despre „supra-sinod” și că suntem sub anathema Sinodului II Ecumenic dacă recunoaștem Tainele ereticilor) – pp. 202-206; note între 102-112.

Capitolul 9 (Tainele ereticilor sunt invalide, potrivit acriviei, și valide, potrivit iconomiei, înaintea caterisirii lor; noi acordăm sau nu validitatea lor) – pp. 207-229, este un capitol mare; note între 113-173. La pagina 230 urmează câteva concluzii (3).

Capitolul 10 (Cuvintele pline de respect ale Sfântului Marcu Eugenicul la adresa papei – spuse la începutul Sinodului de la Ferrara, când Sfântul credea că papistașii vor să se pocăiască de ereziile lor, de aceea li s-a adresat frumos, cu respect – n.trad – au fost formale, diplomatice, nu trebuie înțelese ad-literam) – pp. 231-233; note între 174-177.

Capitolul 11 (Stiliștii și Tainele invalide) – pp. 234-250, capitol mare; note între 178-187.

Capitolul 12 (Citate luate de la Sfinții Părinți, care sunt înțelese eronat) – pp. 251-254; note între 188-192.

urmează o intercalare între aceste capitole, dedicată Sinodului VIII Ecumenic: date introductive despre Sinod (pp. 255-257, note bibliografice între 193-204) și analiza Proceselor verbale ale Sinodului VIII Ecumenic (pp. 257-262, note bibliografice între 205-220).

– p. 263: Mărturii de la Sfinții Părinți și de la Sinoade ale împărțirii Bisericii celei Una în două turme (adică cea credincioasă, mică, ce rămâne în adevăr și cea mare, bolnavă, căzută în erezie, pe care Biserica încearcă să o recupereze, ca pe oaia cea pierdută – n.trad.) – pp. 263-275; note între 221-240.

Capitolul 13 (Anathema) – pp. 276-286; note între 241-259 plus două pagini de concluzii.

Capitolul 14 (După Sinodul de la Kolimbari – Creta nu mai există Taine valide) – pp. 287-290; note între 260-271, iar nota 268 este la final.

Capitolul 15 (Cuviosul Teodor Studitul și Tainele invalide) – pp. 291-322; note între 272-320, este o parte foarte mare, împărțite pe multe subcapitole.

 

– urmează Bibliografia, care are 9 pagini, adică 135 de cărți sau titluri.

– bibliografia cuprinde izvoare și cărți despre operele Sfinților Părinți, despre Sinoade și sintetizează învățătura Bisericii lui Hristos.

– unele titluri, precum P.G. – Patrologia Graeca, BEPES – Biblioteca operelor Sfinților Părinți greci și ACO – Actele Sinoadelor Ecumenice, deci sunt colecții întregi de texte patristice, sute de volume; sunt folosite și actele complete ale Sinoadelor, editate în trei volume în Athos, în 2008, colecția imensă Rallis-Potlis în 6 volume, a câte 500 de pagini fiecare, cu toate Sfintele Canoane și interpretările tuturor marilor canoniști ai Bisericii etc).

 

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

 

__________

Sursa – http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/02/12/carte-document-patristic-arma-cea-mai-buna-in-lupta-cu-panerezia-ecumenista/