„Cu toate că trecem prin ani grei văd că în mănăstiri domnește un duh… de veselie! Lumea arde.… Noi ne trecem vremea cu plăcere și celălalt între timp moare. … Toată temelia este calitatea rugăciunii. Rugăciunea trebuie să fie din inimă, să se facă din durere.… Cheia reușitei este ca pe om să-l doară. Dacă nu-l doare, poate sta ore întregi cu metania în mână și rugăciunea lui să nu aducă nici un rezultat. Dacă există durere pentru problema pentru care te rogi, chiar și cu un suspin faci rugăciune din inimă. (…)

Din păcate, unii „cunoscători” înfașă pe fiii lor duhovnicești ca pe niște prunci, chipurile, ca să nu-i mâhnească. „Nu vatămă asta; nu-i nimic. E suficient să credeți lăuntric”. Sau spun: „Nu vorbiți despre subiectul acesta – despre buletine și pecetluire – ca să nu se mâhnească oamenii”. În timp ce de le-ar spune: „Să încercăm să trăim mai duhovnicește, să fim mai aproape de Hristos și să nu vă temeți de nimic, și de va trebui vom și mărturisi” – îi vor pregăti oarecum. Dacă cineva cunoaște adevărul, își face probleme și se trezește. Îl doare pentru situația de astăzi, se roagă și ia aminte să nu cadă în cursă.”

Sfântul Paisie Aghioritul