”Adevărul este dat în Credința Ortodoxă.

Căutați-l cu inima curată, fără viclenie, și-l veți afla! În hotarârile Sinodului VII Ecumenic e scris: „Cel care, după ce adevărul a fost găsit, continuă să mai caute ceva, acela caută minciuna”. Cât de uimitor se potrivesc aceste cuvinte actualei mișcări ecumenice! Ce caută dar, la numeroasele sale ședințe, Comisia C.M.B. „Credința și organizare”, dacă nu să îngroape adevărul Ortodoxiei și să înalțe, în locul lui, minciuna lor universală?!
.
Din păcate, participând în cadrul C.M.B. prin „reprezentanții” lor, Bisericile Ortodoxe locale se alătură acestui complot obscur împotriva Adevărului profesat de ele însele! Acest trist fenomen al epocii noastre nu poate fi definit decât prin cuvântul apocaliptic „lepădarea de credință.” (II Tes. 2, 3)
.
Ar fi fost oare cu putință în vremea Sfinților Părinți, ca ereticii să se întrețină „de la egal la egal” cu creștinii ortodocși și să caute o oarecare „unitate” a Bisericii prin intermediul unor hotărâri și acorduri de compromis? Sfinții Părinți nu îngăduiau nici pentru o clipă grupările eretice să se numească „biserici”, dar mai ales egale ca valoare cu Biserica Ortodoxă! Aceasta nu însemnă nicidecum „triumfalism” – lucru pe care ecumeniștii îl reproșează ortodocșilor – ci doar o manifestare reală a credinței în adevărul lui Hristos – credința ajungând la jertfirea de sine, care astăzi, din nefericire, nu mai există. Dacă ecumeniștii îi acuză de „triumfalism” pe militanții ortodocși, același reproș ar trebui să-l adreseze Sf. Ap. Pavel care, pătruns de același sentiment de „triumfalism”, adică de bucurie și triumf întru Domnul pentru Adevărul dăruit nouă și mântuirea înfaptuită prin el, scria: „Mulțumire fie adusă lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos” (II Cor. 2, 14).
.
Dacă am fi devotați Ortodoxiei – dogmelor și canoanelor ei, n-am cuteza să stăm la aceeași masă a tratativelor cu reprezentanți ai diferitelor formațiuni sectare și să căutăm împreuna cu ei Biserica, chipurile „pierdută”! Dacă am fi sincer convinși de adevărul Bisericii noastre, n-ar trebui să ne întreținem împreună cu ereticii, ci să-i chemăm să se reîntoarcă la noi – în sânul unicei Biserici mântuitoare! Daca ei ar răspunde la această chemare, ne-am bucura pentru ei, ca pentru niște păcătoși care s-au pocăit (Lc. 15, 10). Dacă nu, ar trebui să rupem cu ei orice relație bisericească, îndeplinind sfatul Sf. Ap. Pavel: „După întâia și a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări!” (Tit 3, 10).
.
Sfânta noastră Biserică pururea s-a rugat și se va ruga pentru revenirea la ea a celor rătăciți cu cuvintele: „Doamne, luminează cu lumina cunoștinței Tale pe cei lepădați de la Credința Ortodoxă și orbiți de ereziile aducătoare de pieire și întoarce-i la Sfânta Ta Biserică Apostolească și Sobornicească!”
.
O astfel de reîntoarcere însă este cu putință, potrivit canoanelor bisericești, numai cu condiția ca ereticii să se lepede definitiv de convingerile lor greșite (după ritualul Marelui Trebnic referitor la primirea în Ortodoxie a celor ce s-au lepădat de ea), dacă își vor renega toate inovațiile lor și vor îmbrățișa în întregime Credința Ortodoxă (canonul 95, Sinod VI).
.
Pentru ecumeniști însă unirea nu este posibilă prin revenirea la Ortodoxie, ci pe cale inversă, prin distrugerea „zidului despărțitor”, adică pe calea negării dogmelor și canoanelor. Actualii conducători ai C.E.B. deseori vorbesc despre o anumită lume nouă, pentru crearea căreia ar fi necesară în prealabil o „reînnoire” radicală, în acest context făcându-se uz, de obicei, de o expresie specială – „reorganizarea structurilor bisericești”. Expresia „structurile bisericești” vizează edificiul Bisericii, însuși Domnul Iisus Hristos îi asemuiește Biserica unui edificiu, spunând: „Pe această piatră (adică pe piatra credinței în Dumnezeirea lui Iisus Hristos) voi zidi Biserica Mea” (Mt. 16, 18).
.
Orice zidire are o structură. Structurile bisericești reprezintă dogmele, canoanele, tipicul dumnezeieștii Liturghii etc. Acestea, potrivit planurilor ecumenice, ar trebui reorganizate, schimbate, mutate din locul de acum, pentru a înlătura obstacolele din calea apropierii ecumenice a oamenilor. Care vor fi însă urmările acestei „mutări din loc”?
.
Dacă vom încerca să mișcăm din loc o clădire oarecare, ea se va prăbuși negreșit. Iată ce soartă pregătesc ecumeniștii Bisericii lui Hristos! Planul C.E.B. privind „reorganizarea structurilor” Bisericii Ortodoxe nu se va împlini desigur, pe deplin, deoarece se va izbi de făgăduința profetică a Mântuitorului că „porțile iadului nu o vor birui” Biserica lui Hristos (Mt. 16, 18). Cu toate acestea, ecumeniștii întreprind eforturi de a modifica structurile bisericești, drept care amintesc permanent Bisericii Ortodoxe că ea trebuie „să se înnoiască”, adică să renunțe la pretențiile ei de a fi purtătoare absolută a Adevărului Dumnezeiesc, întrucât vine „o nouă omenire, care nu recunoaște în viața ei nici un fel de ziduri despărțitoare”, și acestea trebuie să cadă!
.
Chemarea ecumenică la „înnoire” radicală și îmbogățire reciprocă în afara zidurilor despărțitoare pune omenirea pe calea largă a pierzaniei, de care însuși Domnul ne previne, arătându-ne calea cea îngustă, care duce la mântuire (Mt. 7, 13- 14). „Pildele lui Solomon” (22, 28) conțin următoarea poruncă: „Nu muta hotarul cel vechi, pe care l-au așezat părinții tai„!
.
Sfântul Vichentie de Lerini raportează aceste cuvinte mai întâi la învățătura dogmatică ortodoxă, moștenită de veacuri, după aceea – la hotărârile și canoanele sinodale, declarate „ferme și de nezdruncinat” și, în cele din urmă – la toate sfintele predanii potrivit cărora evoluează viața bisericească.
.
Sfântul Paisie Velicikovski, starețul și înnoitorul monahismului ortodox în secolul al XVIII-lea, scria: „Ca temelie de neclintit pentru sărmanul meu suflet și pentru frați mi-am luat:
.
1) Cuvântul lui Dumnezeu și tălmăcirea lui de către Sfinții Părinți purtători de Dumnezeu și
2) Sfintele Sinoade și toate hotărârile sinodale, ca și canoanele Sfinților Apostoli și ale Sfinților Părinți, primite de Biserica lui Hristos, ca și toate poruncile și ritualurile ei. Așa am lucrat pentru a nu mă abate de la înțelegerea dreaptă și sobornicească a lor de către Biserica Ortodoxă”.
.
Arhiepiscopul Serafim (Sobolev), mare apărător contemporan al Ortodoxiei, încă în prima jumătate a secolului nostru ne prevenea: „Să păstrăm cu sfințenie Credința noastră Ortodoxă! Nu ne vom lepăda nici o clipă în viața noastră de mărturisirea tuturor învățăturilor noastre dogmatice, precum nici de una din poruncile Maicii noastre Biserica! Nu vom uita că Credința Ortodoxă este expusă nu numai în Sfânta Scriptură și în hotărârile Sinoadelor Ecumenice, ci și în învățătura patristică, în posturi, în sărbători, în dumnezeieștile slujbe și în tot ceea ce Biserica ne oferă spre împlinire neabătută pentru mântuirea noastră.”
.
Între timp, „mutarea hotarelor vechi” se produce deja și, din nefericire, acest lucru se face cu ajutorul așa-numiților ecumeniști „ortodocși”. Satisfăcând principalele revendicări ale mișcării ecumenice, ei încalcă canoanele bisericești, care interzic comuniunea duhovnicească cu ereticii, adaptează, cu ajutorul reformelor calendaristice, sărbatorile ortodoxe la cele heterodoxe și sunt gata să nesocotească și hotărârile dogmatice ale celor șapte Sinoade Ecumenice de dragul contopirii credințelor! Distrugând însa zidul despărțitor, acești temerari inovatori nu au teamă oare de amenințătoarele cuvinte ale lui Dumnezeu: „cine surpa un zid, va fi mușcat de un șarpe” (Eclez. 10, 8).
.
Sinodul local din Antiohia (anul 341), prin canonul 2 înlătură de la comuniunea cu Biserica Ortodoxă pe toți cei care au legătură cu cei excomunicați de Biserică. Potrivit canonului adoptat de Sinodul VI Ecumenic, sunt îndepărtați de la Biserică clericii și mirenii care întrețin legături cu ereticii anatemizați.
.
Oare creștinii ortodocși respectă astăzi această lege? Nu! Spiritul ecumenic a șters-o din conștiința celor ce simpatizează cu ecumenismul sau participă la el. Canonul 6 al Sinodului local din Laodiceea (anul 343) oprește intrarea în lăcașul Domnului a ereticilor care stăruie în erezia lor. Iar astăzi, în timpul vizitelor ecumenice, clericii ortodocși lasă să intre în lăcașurile ortodoxe diferiți eretici și chiar îi conduc în altar! Așadar, curata Ortodoxie cu zidul ei despărțitor și ecumenismul, care stăruie în a-i distruge, se află în contradicție reciprocă flagrantă.
.
Noi nu putem să renunțăm la dogmele, canoanele și tradițiile Sfintei Biserici Ortodoxe, care ne întăresc în dreapta credință, conducându-ne către mântuirea veșnică, pentru a prefera ecumenismul, ce ne îndepărtează de Ortodoxie și ne învață să neglijăm hotărârile dogmatice și canonice ale Bisericii!”
.

Arhimandrit Serafim Alexiev, ”ORTODOXIA ȘI ECUMENISMUL”, pag. 66 – 70

_____________________