O, Țara mea frumoasă, genunchii eu mi-i plec

Și brațele-mi în juru-ți, în gând, mi le petrec,

Și munți și văi și ape la pieptul meu le strâng,

Le țin ca pe un prunc, la sânul meu… și plâng!…

.

Jelesc peste câmpii, pe dealuri și vâlcele

Și de Carpați îmi reazem, fierbinți, tâmplele mele!…

Și lacrimile-mi scaldă hotarul tricolor

C-ajuns-a de rușine așa un brav popor !

.

Te-a pus Dumnezeirea să luminezi tăcut

Din maluri dunărene până la mal de Prut,

În calea tuturora, cu pace-n mână-ntinsă,

Dar, spre războaie veșnic de apărare-ncinsă !

.

Tu n-ai făcut pe nimeni să plângă, Țara mea !

Nici chiar pe-acela care prohodu-ți întocmea !

Nu ai năpăstuit, n-ai jefuit, n-ai atacat —

Atâta doar, Viteazo, mereu te-ai apărat !

.

…Te Țin în brațe, Țară, ca pe un copilaș,

Și plâng prezentul nostru și rușinos și laș,

Plâng decăderea noastră și răstignirea ta….

Ești toată numai rană, tu, România mea !

.

Tu, ce stăteai odată pe umeri de eroi,

Ajuns-ai să te bată și viscole și ploi,

Desculță în furtună, flămândă, rușinată

Și-așa de pângărită cum nu ai fost vreodată !

.

Frumoasă-ai fost, Frumoaso ! frumoasă ești și-acum,

Troiță Ortodoxă, pusă-n răscruci de drum !

Troiță de-oseminte, cu jale-mpodobită,

Cu tricolor deasupra și-n lacrime sfințită !

.

Țărâna de sub tine, cu sânge închegată,

Trecutu-ți de poveste, icoană fără pată,

Chiar fiii tăi, Frumoaso, cu trădătoare mâini,

Le-au rupt ca pe o halcă de aruncat la câini !

.

Ți-au pângărit ființa și trupul tău sfințit,

Pe bani murdari și pofte, amar te-au răstignit !

Tu, Patrie iubită, ajuns-ai de ocară –

Și celor dinăuntru și pentru cei de-afară !

.

Fiindcă te-nvechiseși, la fiare vechi te-au dat !

Și fără nicio milă te-au rupt și te-au tăiat…

Bucăți și bucățele, te-au dat la kilogram,

Praful să se aleagă de truda unui neam !

.

Te-au sărăcit de toate băieții cei ”deștepți” !

În grabă, dar ”cu acte”, fârtații hrăpăreți !

Cu unghii nemiloase și pâinea ne-au răpit

Și holdele și plaiul, tot ce s-a nimerit !

.

Te-au rupt și te-au vândut, pe față ori furiș :

Un deal, o pădurice, un munte, un tufiș,

Te-au dat en gros-n vânzare și chiar cu bucățica,

Ți-au dat trecutul, Mamă, pe bani și pe nimica !

.

Istoria ne-am dat-o, cu moaște și cu sfinți,

Cu cimitire-ntregi, în care-aveam  părinți

Și lupte și victorii și morții ne-am vândut

Și demnitatea mândră de-așa măreț trecut !

.

…Nu a putut țărâna să strige, să vorbească !

Nici vânzătorii țării n-au vrut să ne trezească —

(Taina fărădelegii se face în ascuns  !)

Dar o să vină vremea când toți vom da răspuns !

.

Ei, ce stau drepți sub iarbă, ce n-au îngenuncheat

Și țarina străbună cu viața-au apărat,

Șoptesc, la ceas de taină, și trist și mustrător :

”– Ce faceți voi cu țara ,voi, ortodocșilor ?

.

— De ce ați lăsat hoții ca să vă jefuiască ?

De ce n-ați păzit pâinea, țărâna strămoșească ?

De ce ați lăsat răii mereu să vă sfâșie ?

De ce chemați, anume, a Domnului mânie ?

.

— Că ne-au furat trecutul… vor da răspuns cei hoți !

Că pângăresc poporul… s-or duce-n iad cu toți !

Dar… ia aminte frate: ultima avuție

Ce n-ai voie s-o pierzi e  Sfânta-Ortodoxie !

 .

— Hristos, Fratele nostru, poate vă va ierta

C-ați mai căzut pe cale și chiar din voia Sa …

Dar dacă erezia de-acum vă pângărește

Pierduți pentru eternitate sunteți, Doamne ferește !

.

— Măcar Ortodoxia să n-o dați spre vânzare !

Ea-i pentru noi, românii, și cinste și onoare !

E buletinul nostru, biletul pentru cer !

— Popor român, Credinței, stai pururi grănicer !”

.

4 august 2018