”Luându‑l pe om de mână, credința îl asază în fața lui Dumnezeu. Un astfel de om se înalță mai presus de lume: sub picioarele lui se află întunecatul haos al îndoielii, al necredinței, al rătăcirilor, al filosofărilor îngâmfate și totodată deșarte, la fel cum sub picioarele celui ce s‑a urcat pe vârful unui munte înalt se află nori, stânci, prăpăstii, cascade care vuiesc și saltă din stâncă în stâncă.

Viața pământească e o călătorie ce nu se întrerupe nici măcar o clipă. Mergem, mergem, și dintr‑o dată se deschid porțile veșniciei, și ne pierdem în întinderea ei neinchipuită, așa cum minunat grăiește Sfântul David: străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale (Ps. 118, 19). Chiar așa: legea lui Hristos este ca un fir pe care urmându‑l ieșim din labirintul întunecat al vieții pământești în veșnicia cea fericită.

Să fiți sănătoși și să propășiți!”

Sfântul Ignatie Briancianinov