• Foaie verde de muşcată
      Ne e ţara-nlăcrimată,
      Credinţa ne e trădată,
      Lupii ne-au încercuit,
      Păstorii ne-au părăsit,
      Sfinţii, din icoana lor,
      Ne privesc acuzator
      Şi-ntreabă pe fiecare:
      – De ce zaci în nepăsare?
      Preoţimea şi ea tace,
      Nici nu zice, nici nu face,
      Lasă oile-n păcat
      ”Că nimic nu s-a-ntâmplat”!
      Şi că ”nu e treaba noastră”
      Că vrăjmaşul, la fereastră,
      Aşteaptă şi ne pândeşte,
      Mai pe faţă, mai hoţeşte,
      Să ne dea-n cap cu ”iubirea”
      Să ne fure mântuirea!
      Părintele meu, Părinţele,
      Vin, au venit vremuri grele!
      Este greu şi se mai lasă,
      Sfnţiei tale nu-ţi pasă?
      Nu-ţi pasă că turma piere,
      Că o lepezi prin tăcere
      Şi strigă oaia ”Păzea!”
      În loc să strigi dumneata ?
      Părinte, Părinte-al meu,
      Ești omul lui Dumnezeu!
      Singur ai jurat așa
      Să-I păzești Biserica,

      UNA, cea Dumnezeiască,

      SFÂNTĂ ŞI SOBORNICEASCĂ !
      Numai UNA! Nu mai multe,
      Nici mai mari, nici mai mărunte!
      Şi un singur DOMN şi-un CREZ,
      O CREDINŢĂ ŞI-UN BOTEZ !
      Ai jurat să fi mereu
      Străjerul lui Dumnezeu,
      Al TREIMII de-o fiinţă
      Luptător pentru CREDINŢĂ,
      Să conduci tot pe cărare
      Biserica luptătoare,
      Să păzeşti cu viaţă sfântă
      Oile care cuvântă,
      Să le duci, jertfă curată,
      Ca un preot, ca un tată,
      Creştini-oi şi creştini-miei:
      –”Iată eu şi pruncii mei !
      Pe niciunul n-am pierdut,
      La sân pe toţi i-am ţinut,
      Ţi i-am adus, Doamne, Ţie,
      Prinos din Ortodoxie !
      Unii poate-s sângeraţi,
      Alţii-or fi de cap scurtaţi,
      Care şi cât a putut
      Să rabde ce i-au făcut !
      Fiii mei duhovniceşti
      I-am adus să-i mântuieşti !”
      Frunză verde, solz de peşte,
      De ce nimeni nu vorbeşte?
      – Ce s-a întâmplat, Părinte,
      De-aţi rămas fără cuvinte ?
      A venit lupul la oi
      Şi nu vă pasă de noi ?
      V-a speriat cineva ?
      S-a schimbat Hristos cumva?
      Nu spuneaţi cu drag că EL :
      ”Ieri şi azi şi-n veci – la fel”?
      Părinţilor, nu vă pasă
      Că se pune foc la casă ?
      Şi politic şi corect
    • Că ne-mping în iad direct ?
      În iadul cel mai de jos
      Şi afară de Hristos?
      Se-nvechiră cele sfinte?
      Ne ”modernizăm”, Părinte?
      Ne jefuiesc hulitorii
      Ne dau sfat pângăritorii :
      Rugăciunea – s-o scurtăm!
      Liturghia s-adaptăm!
      Zdrăngănele pe la strane,
      Pantaloni şi nu sutane,
      Barba-rasă, slujba scurtă,
      Sănătate cui ascultă!
      Nu tu frică, nu ruşine,
      Trupului să-i fie bine !?
      BLASFEMIE ! BLASFEMIE !
      Vai de cele ce-or să fie
      Dacă tăcem cu păcat
      Că ”nimic nu s-a-ntâmplat”
      Şi plecăm urechi căscate
      Spre ”sfaturi” înveninate !
      Nu le place singurei,
      Ne vor în gheenă cu ei,
      „Ne-nvaţă” să nu greşim(?)
      Şi ”cum” să ne mântuim:
      Să dăm plânsul pentru joc,
      Să ne desfrânăm cu foc,
      Asceza– s-o relaxăm,
      Trupul să ni-l desfătăm:
      „Crezi cum vrei! Fă voia ta!”
      Dumnezeu–dragoste vrea!
      Dragoste şi fericire
      Şi orice fel de iubire!
      Despre ADEVĂR – nimic!
      Tac cu toţii, tac chitic!
      Ca şi cum nu ar conta
      Că ne-mping din voia SA
      Să facem totul pe dos:
      Omu-n mijloc, nu Hristos!
    • Părinte, Părintele nostru,
      Evanghelia-şi pierde rostul?
      Nimeni nu vede, nu simte
      Tatăl minciunii cum minte
      Că ”nimic nu s-a-ntâmplat”?
      Numai unii-au căpiat ?
      Unii plâng, alţii suspină
      Pentru EL, Lumină lină,
      Că-n biserica LUI sfântă
      Au intrat şi chiar cuvântă
      Hule, minciuni, erezii
      Cei şcoliţi în viclenii,
      Plini de miere şi ”iubire”
      Pierzători de mântuire,
      Din faţă de Sfânt Altar
      Predică ei despre har?!
      Alelei, Părinţilor!
      Ce-aţi făcut, Sfinţiţilor ?
      V-am iubit, v-am respectat,
      Mâinile v-am sărutat,
      Cuvântul v-am ascultat,
      Ca nişte oi v-am urmat
      (Nu chiar oi ascultătoare –
      Cum a putut fiecare !)
      Tocmai acum ne-aţi lăsat
      Când ”nimic nu s-a-ntâmplat”?!
      Când Hristos este hulit
      Glasurile-au amuţit
      Şi nu strigaţi împotrivă
      Şi vă faceţi deopotrivă?!?
      Nu le-astupaţi gurile
      Să-nceteze hulele?
      Pe soleie îi lăsaţi
      Pe toţi cei nebotezaţi
      Şi cu ei vă-mbrăţişaţi ?
      Cu eretici vă pupaţi ?!
      Pruncii ni i-aţi botezat,
      Tinerii ne-aţi cununat,
      Rude ne-aţi înmormântat,
      Călăuză şi drapel,
      Fost-aţi pildă şi model,
    Tată şi prieten drag
    Pe-al bisericii sfânt prag!
    Tocmai când, ajunşi la greu,
    Când ne-a lăsat Dumnezeu
    Fix la mintea noastră stearpă
    Nu vă mai găsim la poartă,
    La poarta sinoadelor,
    La uşa canoanelor,
    La hotarul Sfinţilor,
    Sfinţilor Părinţilor…
    De ce oare v-aţi schimbat
    Şi de noi v-ați lepădat?
    Predania cui lăsaţi?
    Hotare de ce mutaţi?
    De ce nu ne mai păziţi?
    De ce nu mai străjuiţi
    La poarta Ortodoxiei,
    La uşa Împărăţiei
    Cerurilor? Nu vă doare
    Că vin lupii să ne-omoare?!
    Părinţilor, staţi în faţă,
    Conduceţi-ne spre Viaţă !
    Cereţi să mărturisim!
    Brâncoveni şi noi să fim!
    Învăţaţi-ne frumos
    Să murim pentru Hristos !
    Alergarea s-o sfârşim
    Viaţa toată s-o jertfim
    Apărând credinţa dreaptă,
    Să primim tot ce ne-aşteaptă
    Slăvindu-L pe Dumnezeu!
    –Părinte, acum e greu!
    Se-mpleteşte-acum cununa
    Când e-n toiul ei furtuna!
    Acuma este socoata,
    Acum vi se pregăteşte plata !
    – Nu vă e, Părinte, teamă
    C-o să daţi de turmă seamă?
    Când v-o întreba cu jele:
    – Unde sunt oile Mele?
    Ce-ai făcut? Cum le-ai păzit?
    De ce mulţi s-au rătăcit
    Şi doar unul, ici-colea,
    A rămas în voia Mea?
    De ce nu le-ai apărat?
    De ce nu le-ai învăţat?
    Doar de tine ţi-a păsat?
    – Fii, Părinte, curajos!
    Ortodox este Hristos!
    Ortodocşi suntem şi noi
    Până-n ziua de apoi!
    Spre Golgota să pornim,
    Înspre cruce să privim,
    Împreună să murim
    Cu toţi să ne mântuim !
    Şi ce dac-or să ne-omoare ?!?
    ADEVĂRUL strigăm tare:
    O virgulă nu cedăm!
    Nici o cirtă nu schimbăm!
    Sfinţilor ne închinăm !
    Hotarele nu mutăm!
    De-am stropi cu sânge glia
    Apărăm ORTODOXIA
    De eretici, erezie!
    DUMNEZEU CU NOI SĂ FIE !
    …………………………
    – Părinte, am auzit
    C-aveţi totul pregătit
    Că sunteţi chiar instruiţi
    Şi aman vă pregătiţi
    Tribunal, judecători,
    Pentru mărturisitori,
    Pentru cei ce-au îndrăznit
    S-apere pe Răstignit
    De erezii hulitoare…
    Nu vă este frică, oare
    Să-i chemaţi în consistorii
    Să le fiţi judecătorii
    Fraţilor întru slujire !?
    …Cum sperați la mântuire?
     .
    21 febr.2017