Cum cunoşti că ai duhovnic ecumenist?

1. Prin faptul că nu-ţi vorbeşte deloc (sau doar rareori şi vag) de vieţuirea Sfinţilor Bisericii, neîndemnându-te să mergi pe urmele lor, evitând să vorbească despre mântuirea prin pocăinţă, curaj, suferinţă, pătimire, mucenicie, cruce şi moarte pentru credinţa ortodoxă.
2. Nu-ţi pomeneşte nimic despre: apostaţi, eretici, atei, păgâni, hulitori şi lepădaţi de Biserică, anateme date de Sfinţii Părinţi tuturor „confesiunilor”„cultelor”„credinţelor” şi „bisericilor” cu tot cu întemeietorii lor ucigaşi de mucenici, astăzi înfrăţiţi cu arhiereii zişi ortodocşi.
3. Prin faptul că nu-ţi arată ce este dreapta-credinţă, cum să aperi dreapta-credinţă; nu-ţi vorbeşte despre duşmanii Bisericii, ci dimpotrivă, biruit de trai bun şi viaţă lungă, spune că totul este „bine şi frumos”, iar Biserica are numai „prieteni”.
4. Când vezi că leagă prietenii cu slujitori şi credincioşi ai altor „culte”, admirându-le „ritualurile”„pregătirea”„cultura”„rigoarea”„emanciparea” etc., virtuţi omeneştinetrebuincioase ortodocşilor pentru a se mântui, ci proprii ereticilor şi păgânilor.
5. Nu discută niciodată la spovedanie despre ecumenism, ori îl tratează îngăduitor, afirmând că ecumenismul nu poate fi o primejdie adevărată pentru Biserică, ba uneori lăudându-i încântat şi fără ezitări „binefacerile” pacifiste.

Adevărata față a ecumenismului:

Anathema!
_____________