Am reunit aici un comentariu de pe site, aparținând lui Emil Baciu (cu bucuria că se semnează așa cum este, fără pseudonime ca alți ”ninja” ortodocși – mă iertați de cuvânt, așa strigau după mine copiii unguri când treceam pe stradă, îmbrăcat desigur în reverendă; acum umblu tot cu reverendă, dar mai mult cu mașina și am pierdut cununa jignirii pentru numele lui Hristos) și un răspuns din partea mea (pr. Ciprian) la o întrebare primită la comentarii:

Emil Baciu:
Sfântul Serafim de Sarov, în convorbirea pe care a avut-o cu N.A. Motovilov, ”Despre scopul vieții creștine”, ne lasă cu voia lui Dumnezeu, învățătura universală despre lucrările Duhului Sfânt. Redau un fragment:
„… Și iată că însuși acest dar al Sfântului Duh se dă și nouă, tuturor celor ce credem în Hristos, la Taina Sfântului Botez, în momentul când în chip sfânt ni se pecetluiesc prin ungerea cu Sfântul Mir părțile cele mai însemnate ale trupului, ca unul ce devine de aici înainte păstrător veșnic al acestui har, zicându-se în acel moment :pecetea darului Duhului Sfânt.
Și pe ce anume, iubitul meu frate, punem noi, sărmanii, pecețile Sale, dacă nu pe aceste vase ale trupurilor noastre care sunt păstrătoare ale unui odor atât de scump ? Ce poate fi mai înalt pe lume și mai de preț decât darurile Duhului Sfânt trimise de sus în Taina Sfântului Botez, fiindcă acest har al Botezului este atât de mare și atât de trebuitor, atât de dătător de viață pentru om, încât chiar de omul eretic, nu se înstrăinează până la moartea sa, adică până la vremea hotărâtă de sus, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, pentru încercarea omului în timpul vieții sale pământești, ca să vadă ce este anume în stare să facă cu ajutorul harului primit de sus și ce anume va face în acest soroc dăruit lui de Dumnezeu.”
Rog să mă corectați dacă greșesc, ba chiar mai bine, să nu publicați dacă fac cumva din neștiință afirmații contrare Sfinților Părinți: înțeleg că celor botezați și căzuți în erezia ecumenismului, Dumnezeu nu le retrage automat harul Său, ci El, ca Un îndelung răbdător, așteaptă până în ultima clipă a vieții noastre întoarcerea la Dreapta Credință -singura mântuitoare. Și dacă nu ne întoarcem, faptul ca am avut harul dar în același timp l-am refuzat, ne va fi spre osândă. La fel înțeleg și validitatea Tainelor la ecumeniști. Clericilor și mirenilor care știu, sau ar fi putut să știe (însă din comoditate sau superficialitate față de învățătura Sfinților Părinti, fac compromisuri) le va fi spre osândă că au tăcut și s-au lăsat târâți în erezie trăgând după ei și smintind și alți frați, iar celor neștiutori, fie ei și o singură bătrânică, sau un copil, spre mântuire.

Și asta până la o vreme hotărâtă de Dumnezeu ,nu de noi cei nerăbdători, printre care sunt și eu. Astfel, nu voi putea reproșa lui Dumnezeu: Doamne, dacă nu-mi retrăgeai harul Tău, mă întorceam din erezie. Apoi, abia ce a trecut un an (o clipă) și vreau ca totul sa fie limpede (Sinoade făcute și condamnări pronunțate), deși eu sunt campionul tuturor relelor, fărădelegilor și spurcăciunilor. Cu toate acestea, Dumnezeu mă rabdă, așteptând îndreptarea mea prin harul dăruit mie, numai să vreau să-l folosesc…

Trebuie să aștept. Să aștept cu răbdare și nădejde, iar cu privire la asta un părinte îmi spunea că un Sinod care să condamne „sinodul” din Creta poate fi peste 40 de ani. Da, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor a condamnat ecumenismul și a anatemizat nenominal pe propovăduitorii și susținătorii lui, însă nu toate mădularele sunt sub anatemă- așa cum arată Biserica care a zămislit încă Sfinți și Mucenici.

Mă întreb de Sfânta Lumină, dar uit că patru Biserici Locale, care reprezintă circa 70% dintre credincioșii ortodocși nu au semnat la sinodul tâlhăresc, plus 33 de episcopi participanți. Și mai cred că dorința de a fi (cu orice preț) sub episcop din altă eparhie (de teamă ca rămân fără Sfântul și Marele Mir și alte motive), sau că ar trebui hirotonit un episcop dintre monahii care s-au îngrădit de erezie, este un pas spre schismă, de care să ne ferească Dumnezeu pe noi toți.
Deocamdată, și pentru mulți, mulți ani, este absolut suficientă întreruperea pomenirii/comuniunii cu ecumeniștii, (iar celelalte să le lăsăm cu pace și cu dragoste pentru toți), în voia Domnului Hristos, Stăpânul și Arhiereul nostru veșnic, Care ne vrea strâns uniți în jurul Său (strict în duhul Sfinților Părinți, în credința cea adevărată, cea revelată, cea dumnezeiască). Amin.

Pr. Ciprian Staicu:
Întrebarea care mi-o pun eu este: când anume un ortodox se împărtășește spre osândă? Desigur, în afară de cazul în care nu s-a spovedit sincer, nu are pocăință și alte asemenea.
Cred că dacă vom găsi răspuns la această întrebare vom înțelege mai bine lucrarea harului: de sfințire sau de ardere.
Dacă harul nu mai vine deloc la cel ce s-a abătut de la dreapta credință (în sensul de a-l osândi) înseamnă că nimic nu îl mai poate întoarce pe omul acela; cine îi mai lucrează prin conștiință să se pocăiască? Deci, dacă fiecare dintre noi cădem la un moment dat într-o erezie – voit sau nevoit – înseamnă că harul se ridică instantaneu și că noi rămânem în iad permanent.
Mâine sunt plecat, dar mai este un studiu de 4 pagini, semnat de părinții Hariton, Epifanie și Sava, în care am găsit o idee de care nu aveam habar: faptul că harul se ia imediat aparține – culmea – papistașilor, undeva prin secolul al XIII-lea.
Nefiind un teolog al harului nu vă luați după săracele mele cuvinte, mai ales că nu îmi permit să am o părere referitor la ceva despre care Biserica are DEJA o învățătură fixă, clară, deja stabilită.
Dacă, în urma cercetării teologice, ajungem la concluzia că deja ecumeniștii au fost condamnați sinodal și modul în care au fost condamnați este definitiv atunci nici nu are rost să mai așteptăm un sinod care să îi judece, să condamne sinodul din Creta – care a fost în esență doar o acțiune ecumenistă după multe altele, cea mai gravă, dar nu inedită sau singulară.

Și, mergând pe acest fir logic, dacă nu mai așteptăm un sinod care să îi condamne și spunem că prin anathema ROCOR din 1983 sunt anathematizați și ecumeniști din Creta, iunie 2016 înseamnă că ăștia nu mai sunt Biserică, nu mai au har etc. Bun, atunci unde este harul, să ne înrolăm și noi în Biserica cea adevărată?
Dar dacă tot vrem să ne înrolăm, oare această acțiune a noastră nu este de fapt SCHISMĂ?
Dacă mă convinge conștiința și cei care cunosc operele Sfinților Părinți și trăiesc în duhul lor că nu este pericol nici 0, 0000000001% să cad în schismă, atunci accept și eu că în BOR nu mai e nici un har, nici care îi arde, nici care îi cercetează, nimic, zero barat.
Bun, să zicem că ROCOR-ul este Biserica, atunci de ce nu am auzit nimic să spună împotriva adunării cretane? Nu sunt ei Biserica, atunci cine? A murit BOR întemeiată de Sf. Andrei numai pentru că niște oameni fără conștiință s-au dat pe mâna masonilor și a ereticilor?

Dacă este așa, atunci dușmanii Ortodoxiei ar fi niște nătângi să nu aplice același tratament tuturor țărilor ortodoxe și în maxim un an s-a terminat cu Ortodoxia. Dar ce ne facem cu cuvintele lui Hristos că Biserica nu va fi biruită de nimeni, nici de porțile iadului, la care acum cred că noi cam am ajuns?

Orice afirmație teologică trebuie luată, cercetată și văzut în ce direcție ne duce, care sunt consecințele ei în soteriologie, eclesiologie, Taine etc. Exact așa lucrau Sfinții Părinți la Sinoade: este acest cuvânt, de exemplu ”omoousios” demn să arate relația veșnică dintre Tatăl și Fiul? Da. Dar de ce ”homiousios” nu este un termen bun, că numai o literă este diferența? Și argumentau, zile sau luni întregi, ce ar însemna un termen și ce ar aduce cu sine alt termen.
Așa că cei care vin cu expresia ”Taine invalide” să arate exact, până la Parusie, încotro am merge pe calea aceasta? Dacă ea ne duce direct în brațele lui Hristos, este perfect. Dacă nu, atunci o lepădăm.

Deci să nu mai arunce unii cu citate patristice ca și cu niște săgeți, ci să arate ÎNCOTRO duce ideea citatului respectiv, ce efecte are în toate laturile teologiei.
Dacă este adevăr, va fi simplu de demonstrat. Dacă este minciună, se va încurca în propriile meandre.
Însă ACUM conștiința îmi spune că nu este așa, expresia ”Taine invalide” nu este VALIDĂ, deci nu fac bundy jumping (cum s-o fi scriind), aruncându-mă în gol numai pentru că unii sar în sus când este vorba despre validitatea Tainelor.
Cercetarea de abia a început și nu voi accepta nici un compromis, dar nici nu mă dau pe toboganul schismei că nu am ce face.
Pr. Ciprian
PS – ceea ce am scris mai sus poate fi luat ca o parte din mărturisirea mea de credință ortodoxă! Dacă se va dovedi că a aborda așa lucrurile, cu atenție, cu migală, cu discernământ, cu studiu, cu întrebare – este greșit, atunci îmi voi revizui și mărturisirea. Așa să îmi ajute Dumnezeu!

___________

Sursa – http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/10/19/emil-baciu-si-pr-ciprian-staicu-in-dialog-despre-o-problema-arzatoare-validitatea-tainelor-in-bor-dupa-adunarea-eretica-din-creta-iunie-2016/