Vreme trece, vreme vine, 

Toate-s vechi si noua toate; 

Ce e rau si ce e bine 

Tu te-ntreaba si socoate; 

Nu spera si nu ai teama, 

Ce e val ca valul trece; 

De te-ndeamna, de te cheama, 

Tu ramâi la toate rece.

 

Multe trec pe dinainte, 

In auz ne suna multe, 

Cine tine toate minte 

Si ar sta sa le asculte?… 

Tu asaza-te deoparte, 

Regasindu-te pe tine, 

Când cu zgomote desarte 

Vreme trece, vreme vine.

 

Nici încline a ei limba 

Recea cumpana-a gândirii 

Inspre clipa ce se schimba 

Purtând masca fericirii, 

Ce din moartea ei se naste 

Si o clipa tine poate; 

Pentru cine o cunoaste 

Toate-s vechi si noua toate.

 

Privitor ca la teatru 

Tu în lume sa te-nchipui: 

Joace unul si pe patru, 

Totusi tu ghici-vei chipu-i, 

Si de plânge, de se cearta, 

Tu în colt petreci în tine 

Si-ntelegi din a lor arta 

Ce e rau si ce e bine.

 

Viitorul si trecutul 

Sunt a filei doua fete, 

Vede-n capat începutul 

Cine stie sa le-nvete; 

Tot ce-a fost ori o sa fie 

In prezent le-avem pe toate, 

Dar de-a lor zadarnicie 

Te întreaba si socoate.

 

Caci acelorasi mijloace 

Se supun câte exista, 

Si de mii de ani încoace 

Lumea-i vesela si trista; 

Alte masti, aceeasi piesa, 

Alte guri, aceeasi gama, 

Amagit atât de-adese 

Nu spera si nu ai teama.

 

Nu spera când vezi miseii 

La izbânda facând punte, 

Te-or întrece nataraii, 

De ai fi cu stea în frunte; 

Teama n-ai, cata-vor iarasi 

Intre dânsii sa se plece, 

Nu te prinde lor tovaras: 

Ce e val, ca valul trece.

 

Cu un cântec de sirena, 

Lumea-ntinde lucii mreje; 

Ca sa schimbe-actorii-n scena, 

Te momeste în vârteje; 

Tu pe-alaturi te strecoara, 

Nu baga nici chiar de seama, 

Din cararea ta afara 

De te-ndeamna, de te cheama.

 

 

De te-ating, sa feri în laturi, 

De hulesc, sa taci din gura; 

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, 

Daca stii a lor masura; 

Zica toti ce vor sa zica, 

Treaca-n lume cine-o trece; 

Ca sa nu-ndragesti nimica, 

Tu ramâi la toate rece.

 

Tu ramâi la toate rece, 

De te-ndeamna, de te cheama: 

Ce e val, ca valul trece, 

Nu spera si nu ai teama; 

Te întreaba si socoate 

Ce e rau si ce e bine; 

Toate-s vechi si noua toate: 

Vreme trece, vreme vine.

 

Mihail Eminescu

(1883, decembrie)