Revoluția culturală înaintează neabătută. Pas cu pas, milimetru cu milimetru, distrugerea pilonilor civilizației continuă în numele „progresului” și al obsesiei patologice a „egalității”, chiar acolo unde aceasta contrazice realitatea primară.
La inițiativa partidului de extrema stângă (troțkist) Franța Nesupusă, reprezentat prin consiliera Danielle Simonnet, municipalitatea Parisului a aprobat înlocuirea cuvintelor „mamă” și „tată” de pe formularele de stare civilă prin „părinte 1” și „părinte 2” pentru a nu mai crea discriminare față de cuplurile de homosexuali care „sunt părinți”. Știrea datează de acum o lună și a stârnit deja ceva interes, inclusiv pe ActiveNews. Nu doresc să o reiau, ci să punctez câteva aspecte de fond utile, cred, a fi cunoscute.
Nu avem de-a face doar cu o simplă modificare de acte administrative, ci cu o revoluție semantică / a limbajului, la fel ca în universul distopic al nuvelei orwelliene „1984”. În această nouă realitate a „progresului”, doi oameni de același sex pot fi „părinți” prin negarea evidenței biologice, înlocuită de o inginerie socială fabricată din pix de neo-comuniști. Cetățenii sunt obligați să își reprime rațiunea sănătoasă, care le spune că doar un bărbat și o femeie pot fi părinți, dar și exprimarea verbală a acesteia, sub amenințarea amenzilor sau a proceselor judiciare pentru „discriminare”. Că limba și realitatea nu funcționează după norme ideologice, nu pare să intereseze prea mult.
În „1984”, nu era suficient ca Winston să spună că 2+2=5 pentru că așa îi cerea Partidul; el trebuia să o și creadă. În cele din urmă a ajuns să o creadă pentru că cine controlează limbajul controlează gândirea; mai departe, cine controlează gândirea, controlează societatea.
Se poate obiecta că aspectul concentraționar și deschis represiv al regimului din „1984” lipsește. Așa este. Cel puțin deocamdată. Totuși, atunci când o categorie gramaticală cum este masculinul generic (un dușman de moarte al promotorilor ideologiei gender din Occident) sau o noțiune absolut crucială pentru fluența relațiilor sociale cum este cea de „mamă” sunt, din punctul de vedere ideologic, un afront și trebuie eliminate prin legi, nu mai putem vorbi despre libertate autentică, ci despre o stare în care pușcăriașii au impresia că sunt liberi – și pe deasupra le mai și place.
Iată esența revoluției ateiste din Occident: legea firii este înlocuită cu legea secularistă, iar locul lui Hristos este luat de Guvern.
Rețineți: inițiativa politică a schimbării menționate a aparținut unui partid de extrema stângă, de orientare troțkistă. Chiar și în confuzia ideologică din România, a continua să consideri că dacă promovezi „căsătoria între persoane de același sex” ești „de dreapta” sau „pro-occidental” denotă o lipsă crasă de cultură generală, nu doar de cultură politică. Faptul că Occidentul pare azi căzut fără speranță în plasa acestei forme de ciumă ideologică nu înseamnă că aceasta este adevărata sa natură. Occidentul nu a fost clădit pe egalitatea fabricată din pix, ci pe diferență și competiție; în primul rând pe valorificarea diferenței dintre bărbat și femeie în interiorul familiei. Bărbatul și femeia nu sunt și nu vor fi niciodată același lucru, indiferent cât vor încerca cenzorii noului stalinism să afirme altceva.
Cei care își imaginează în România că satisfacerea unor pretenții aparent „rezonabile” ale lobby-ului homosexual va duce la un acord în societate și va opri seria de revendicări permanente și tot mai agresive este nu naiv, ci tâmpit de-a dreptul. Tâmpit, pentru că, iată, de-acum există nenumărate exemple dureroase ale modului în care în ultimele 2 decenii Occidentul este destructurat de aceste organizații care pretind că lucrează „pentru libertate” și „contra discriminării”, în timp ce fabrică, pas cu pas, un mediu social sufocant și discriminator.
Și în Franța, totul a început de la benignele „parteneriate civile”, a căror adoptare se pregătește azi la București. Priviți Franța de azi pentru a vedea chipul României de mâine.
______________