Iarna sufletelor noastre, ne-a asprit, ne-a-nsingurat,
Am iernat până și vara sub un zâmbet înghețat,
Doar Tu Doamne, ești mai mare decât colții asprei ierni,
Sub cereasca vindecare, fă un semn, ca să ne chemi.

Fă-ne Doamne să-nflorim, cu copacii înc-o dată,
Și miros să răspândim de credință adevărată,
Adă Doamne primăvara după care toți tânjim
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim.