Către PreaCuviosul Părinte Arhimandrit Hariton Negrea, Starețul Mănăstirii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, Petru-Vodă (Hașca), județul Neamț
.
Preacuvioase Părinte Stareț,
Subsemnatul, ieromonah Teofan Andone, în vârstă de 64 de ani, viețuitor al Mănăstirii Petru Vodă, Județul Neamț în perioada 23 martie 2010- 28 aprilie 2017, vă aduc la cunoștință următoarele:
Nu cu multe zile în urmă mi-a fost predată o lecție de ortodoxie, de „bărbăție duhovnicească” și de curaj, cum nu mi s-a mai întâmplat niciodată.
De către cine? De către sora Eugenia Andone, care s-a retras de la mănăstirea „din vale” („Paltin”) și s-a îngrădit de erezia ecumenismului. Amintind aici de sora Eugenia Andone, nu mă îndoiesc că știți bine de cine este vorba și de ce purtăm același nume de familie. Această lecție aspră și usturătoare mă îndeamnă să vă scriu astăzi și să vă readuc în atenție cele pe care le-am discutat împreună, în mai multe rânduri, fie în cancelaria stăreției, fie în chilia dumneavoastră. Ele s-au referit cu precădere la situația creată de hotărârile ”adunării cretane” (iunie 2016) și cele ale Sfântului Sinod al B.O.R. (octombrie 2016) care m-au îndemnat și pe mine, ca și pe mulți alții, la îngrădirea de erezia ecumenismului și la oprirea pomenirii ierarhului locului (vlădica Teofan) la sfintele slujbe.
De altfel, vă este foarte bine cunoscut faptul că, după o scurtă perioadă de „ iconomie”, începând din ziua 7 decembrie 2016, nu am mai participat la programul liturgic al mănăstirii. Aceasta, până în ziua de 28 aprilie 2017, când după așteptarea zadarnică și (probabil) naivă, în nădejdea că lucrurile se vor îndrepta, am decis să mă retrag din mănăstire.
Până la data la care vă scriu aceste rânduri nu am cunoștință că situația să se fi schimbat, adică obștea mănăstirii să procedeze la îngrădirea de erezie și la încetarea pomenirii arhiereului.
Întârzierea cu care fac public cunoscute toate acestea, evident că nu mă onorează. Se afirmă adesea că „…mai bine mai târziu decât niciodată…” deși este dovedit faptul că de nenumărate ori acest „prea târziu” a devenit „foarte târziu” sau „mult prea târziu”. Sper că nu se întâmplă astfel și cu mine, acum.
De aceea, nu mai întârzii a vă mărturisi dumneavoastră, întregii obști a mănăstirii, precum și tuturor celor ce vor citi aceste rânduri că socotesc „adunarea cretană” (iunie 2016) ca fiind un sinod tâlhăresc, mincinos, ecumenist și eretic. Pe cale de consecință, nu primesc și nu accept hotărârile și documentele elaborate acolo, mă scârbesc de ele și le lepăd ca fiind neortodoxe, viclene și pline de hule. Numai faptul că acordă recunoaștere instituțională și legalitate panereziei ecumenismului și așa zisului „consiliu mondial al bisericilor”, că proclamă în chipul cel mai vădit și scandalos caracterul eclesial al înșelarilor și al ereziilor, sunt suficiente și mai mult decât suficiente pentru orice ortodox cu mintea sănătoasă ca să se îndepărteze și să se îngrădească de astfel de erezii, și mai mult, să se oprească de la a avea comuniune bisericească și de orice alt fel cu cei ce le propovăduiesc ori le acceptă.
Astăzi, documentele și hotărârile eretice ale acestei „adunări cretane” precum și concluziile formulate în ședința de lucru a Sfântului Sinod al B.O.R. (octombrie 2016) sunt arhicunoscute și sunt supuse, aproape fără întrerupere, unor interpretări, analize și dezbateri ample, care par a nu mai avea sfârșit.
S-a impus însă, fără nici cea mai mică îndoială, faptul că ne aflăm în plină și intensă etapă de răspândire și consolidare a acestei panerezii a ecumenismului.
Ori eu, unul, nu voiesc în niciun chip, să mă fac părtaș la toate acestea, ci, dimpotrivă, doresc să mă delimitez și să mă depărtez clar, deplin și definitiv de orice aduce întinare credinței noastre ortodoxe celei dulci, smerite, prigonite și veșnice, precum și Bisericii dreptmăritoare strămoșești.
Ceea ce, de altfel, și fac și întăresc acum, din nou, prin această mărturisire, care nu se vrea nici trufașă și nici înfățișându-se ca un act de bravură.
Așadar, ca să nu vă obosesc cu lungimea epistolei, (aproape că) închei aici, neascunzându-mi marea durere și multa amărăciune, constatând că nici până acum obștea mănăstirii nu s-a îngrădit (așa cum de altfel obligă Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol (861) și Canonul 31 al Sfinților Apostoli) de această panerezie spurcată a ecumenismului ce a fost impusă oficial ca doctrina eclesiologica și politică misionară în Biserica Ortodoxă.
Mai mult, obștea mănăstirii continuă să pomenească pe arhiereul locului, deși acesta a participat nemijlocit la „adunarea cretană”, a semnat toate documentele și și-a însușit și asumat hotărârile eretice și hulitoare ale acesteia (și de care nu s-a delimitat public și fără echivoc nici până acum).
V-am spus și când m-am retras din mănăstire și vă scriu și acum că rămânerea mea în obște devenise imposibilă, pentru că în circumstanțele date, aș fi recunoscut și eu că sunt ecumenist și eretic.
Vicleana „linie roșie” a „ potirului comun” nu cred că va mai reuși să amăgească, în continuare, pe mulți dintre cei care „cu multă înțelepciune” și „cu profund discernământ” așteaptă izbăvirea, ci, am mari nădejdi că destui părinți și frați ai mănăstirii vor înțelege, până la urmă, ce au de făcut pentru a dobândi darul veșnic al mântuirii.
Așadar, până când un Sfânt Sinod Ortodox nu va avea loc în mod oficial și nu va condamna „adunarea cretană” și toate ereziile introduse de aceasta în viața Bisericii Ortodoxe și nu va condamna pe toți cei care le propovăduiesc ori le acceptă, sunt dator să mă îngrădesc de toate ereziile acestea spurcate și să mă țin cât mai departe de orice comuniune bisericească cu cei învinovățiți de erezie.
Mai mult de atât ce pot să vă mai scriu, că nu mă pricep? Ca fost militian și (pentru scurt timp) polițist la „circulație”, nu mă rușinez și – ce să fac? – admit că nu am la îndemână abilitățile lexicale adecvate, menite să înfrumusețeze epistola.
Așa încât mă opresc aici și semnez fără rezerve,
Ieromonah Teofan Andone
Astăzi 12 iunie 2018
PreaCuviosului Părinte Arhimandrit Hariton Negrea, Starețul Mănăstirii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, Petru-Vodă( Hașca), județul Neamț
______________
VREDNIC ESTE !
Ajută-i Doamne, pe toți monahii și monahiile din România și de pretutindeni, să se trezească din somnul cel de moarte sufletească în care ne-adânciră barbarii și hulitorii de ecumeniști, ca astfel, prin rugăciunile lor, să contribuie la trezirea duhovnicească a întregului neam românesc !
redacția
Vrednic este Parintele Teofan Andone! AXIOS!
Cu adevarat VREDNIC este !
Avem pastori, aici ne este infatisat Parintele Ieromonah Teofan Andone. Asa ar trebui sa fie toti vietuitorii din manastiri, ca acest bun monah care a preferat sa-si lase viata tihnita din manastire si sa plece cat mai repede pentru a nu se face cumva partas la vanzarea lui Hristos, caci a semna acele hotarari ale pseudo-sinodului din Creta, dar si a fi de acorf cu aceste fotarari, VANZARE de Dumnezeu inseamna, intamplandu-se ca odinioara cand Hristos a fost dat pe mana msi marilor Sinagogii de catre Iuda vanzatorul. O constatare simpla dar destul de importanta se impune a fi facuta: cei care-I vor urma lui Hristos, vor fi frati ai Lui si urmatori ai Lui, pe cand cei care L-au vandut din nou in Creta si care nu se vor intoarce de la calea lor, precum si cei care vor ramane de acord cu acesti vanzatori de Dumnezeu, vor forma noua pleiada de prigonitori, asa cum odinioara au fost Ana si Caiafa. Odinioara Iuda a inteles pe Cine vanduse, astazi vanzatorii nici nu vor sa recunoasca precum Iuda ca au vandut din nou pe Hristos. Cuvintele sunt aspre, dar ele exprima adevarul. Doamne ajuta !
Va rog sa ne spuneti unde il putem gasi pe parintele Teofan Andone.