Adresare către Prea Fericitul Patriarh Kiril şi către membrii comisiei Asistenţei Presinodale în legătură cu examinarea proiectului documentului ’’Poziţia Bisericii faţă de manifestarea şi perspectivele dezvoltării noilor tehnologii a identificării persoanei’’ din 30. 05. 2012 (De la vieţuitorii în pustie, monahul Constantin şi fraţii schitului Sfintei Treimi, întemeiat în 1973 în munţii Caucaz, cu binecuvântarea Preacuviosului Serafim de Glinsk şi Suhumsk) În rândurile poporului ortodox se continuă aprins discuţia despre identificarea numerică a persoanei. 

.
Această întrebare importantă cu conotaţie religioasă este interpretată în contextul normelor cetăţeneşti, politice, sociale etc. Pentru creştinii ortodocşi orice faptă făcută în viaţa lor, păcătoasă sau bună, se raportează la singura lege a poruncilor dumnezeieşti din Noul Testament, cu atât mai mult – problema identificării numerice a persoanei. 
.
Din acest motiv, nouă ne revine sarcina de a continua cercetarea cu trezvie a problemei în cauză, pentru a pune capăt părerilor diferite, referitor la aceasta şi pentru a obţine o concluzie din interiorul Bisericii. Astfel este necesar:
.
– să se dea o apreciere duhovnicească a păcatului primirii actelor de identitate electronice în lumina învăţăturii Mântuitorului Hristos din Noul Testament.
– să se continuie lucrarea asupra Proiectului nu doar în contextul relaţiilor Bisericii cu statul, dar şi în lumina învăţăturii Sfinţilor Părinţi (despre acest subiect).
– să se alcătuiască şi să fie adusă la cunoştinţa credincioşilor poziţia oficială a Bisericii, care să facă apel la o vieţuire mai stăruitoare şi mai râvnitoare după poruncile Evanghelice. 
.
În situaţia actuală care s-a creat (n. n. referitor la pericolele actelor cu număr personal), concluzia corectă este întrebarea de importanţă primordială atât pentru fiecare creştin în parte, cât şi pentru întreaga Ortodoxie, căci de această vigilenţă şi apreciere corectă, din punct de vedere duhovnicesc în mare parte va depinde părtăşia milioanelor de suflete, pentru care S-a răstignit Hristos. Consideraţie despre sensul duhovnicesc al identificării electronice, majoritatea creştinilor ortodocşi (chiar şi dintre cei profund îmbisericiţi), nu au suficiente cunoştinţe teoretice şi practice ca să se conducă după sfaturile evanghelice în fiecare întâmplare din viaţă, deoarece : creştinii de azi nu sunt atenţi la Cuvântul lui Dumnezeu şi nu se străduiesc să vieţuiască conform poruncilor Noului Testament, din cauza asta n-au o apreciere corectă a problemelor morale-duhovniceşti şi nu reacţionează adecvat, privitor la acestea. 
.
Mulţi oameni au pierdut luciditatea şi claritatea (şi nu mai sunt conştienţi) că scopul vieţii pământeşti este tendinţa către Împărăţia Cerurilor, la care ne cheamă Scriptura : ’’Căci pentru noi, cetatea noastră e de la-nceput în ceruri, de unde-L şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Iisus Hristos’’(Filipeni 3, 20),şi dobândirea Duhului Sfânt. 
.
Toate procesele vieţii sociale, economice şi politice, care nu se săvârşesc în duhul lui Hristos, trebuiesc conştientizate că se petrec în duhul lui antihrist, lucru care prezintă o mare ameninţare pentru Ortodoxie. Toate acestea denotă duhul căldicel care duce pe neobservate la lepădarea de credinţă şi la primirea cu uşurătate  a documentelor cu număr personal şi a celorlalte atribute ale globalizării antihistice. Realizându-se prin oameni, religia satanei şi a iniţiatorului ei, antihrist, s-a transformat în concepţie despre ’’viaţă’’, despre care a spus Dumnezeu : ’’Piatră de poticnire–Mi eşti, că nu cugeţi pe cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor!’’ (Matei 16, 23). Iar primirea codului numeric personal este ca un ’’botez’’ în această ’’religie’’. 
.
Răul s-a început în lume atunci când Lucifer, pizmuindu-L pe Ziditorul său, a vrut să devină el-însuşi Dumnezeu: ’’Deasupra norilor mă voi ridica, fi–voi asemenea Celui Preaînalt’’ (Isaia 14, 14). Ca urmare a acestui eveniment a apărut ideologia împotrivirii lumii faţă de Dumnezeu. Ideea acestei grave încălcări a ordinii primordiale a atins nu doar lumea îngerilor, ci şi întreaga omenire… Astel încât, de bunăvoie păşind pe calea fărădelegii, pierzând Împărăţia Cerurilor şi posibilitatea comuniunii cu Dumnezeu, omenirea a căzut mii de ani la rând în robia ’’stăpânitorului lumii acesteia’’ (Ioan 14, 30). În Sfânta Scriptură se spune: ’’Cel ce săvârşeşte păcatul e de la diavolul, pentru că diavolul încă de la început păcătuieşte. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să strice lucrurile diavolului’’(I Ioan 3, 8). 
.
Din cauza asta ne este dată porunca: ’’Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu , şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inima, voi, cei cu sufletu-n doi peri!’’(Iacov 4, 7-8). Fiecare dintre noi are libertate de a alege în fiecare situaţie din viaţă. Iar stabilindu-ne scopul şi sensul vieţii trebuie să conştientizăm că dacă ne abatem de la ordinea vieţuirii pusă de Dumnezeu (prin poruncile Sale), ne îndepărtăm de la comuniunea cu El şi de la înfierea noastră (de către Dumnezeu). Căci viaţa pământească a omului se poate întocmi doar în două direcţii care se exclud reciproc : 1) calea vieţuirii creştineşti; 2) calea lepădării de vieţuirea creştinească – inconştienta asemănare cu diavolul. 
.
Despre aceasta mărturiseşte Sf. Ap. Pavel: ’’Fiindcă mulţi – despre care v-am vorbit adeseori, iar acum v-o spun chiar plângând – se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor este pieirea ; dumnezeul lor este pântecele ; iar slava lor , întru ruşinea lor; ei pe cele pământeşti le cugetă’’ (Filipeni 3, 18-19), şi:’’Nu ştiţi oare că dându-vă cuiva ca robi spre supunere, robi îi sunteţi celui căruia vă supuneţi: fie ai păcatului, spre moarte, fie ai ascultării, spre dreptate?’’ (Romani 6, 16). 
.
În acest fel, a cărui voie o împlinim, pe acela îl recunoaştem ca stăpân, aceluia îi slujim, aceluia ne închinăm. La etapa actuală, vieţuirea în societate conform ’’religiei’’ împotrivirii faţă de Dumnezeu ne duce în robia ’’noii ordini mondiale’’, numită în Sfânta Scriptură ’’taina fărădelegii’’ (II Tesaloniceni 2, 7). Conform acesteia, omenirea este educată în aşa fel, ca dorind să realizeze ’’raiul pe pământ’’, să piardă raiul ceresc. Afundându-ne în deşertăciunile lumii acesteia,noi pierdem râvna pentru Dumnezeu. 
.
Fiinţa omenească, afectată de acţiunea instinctelor animalice, inconştient (mecanic) înclină către o viaţă trupească, confortabilă. Starea (duhovnicească) a lumii actuale este rodul împotrivirii faţă de Dumnezeu. Încă din sec. I Sf. Ioan Teologul a mărturisit: ’’lumea întreagă zace sub stăpânirea celui rău’’ (I Ioan 5, 19), dar noi nu ţinem cont de această preîntâmpinare. Noi nicidecum nu vrem să conştientizăm că dacă vom trăi după obiceiurile acestei lumi, atunci fără voia noastră şi pe neobservate vom trăi după voia stăpânitorului lumii acesteia ’’în care aţi umblat cândva după dumnezeul acestei lumi, după stăpânitorul puterilor văzduhului, adică duhul care lucrează acum în fiii neascultării’’ (Efeseni 2, 2), care include planul aşa-numitei ’’ordini mondiale’’. 
.
Mitropolitul Ioan Sâncev a spus: ’’Neavând putere să creeze nimic independent, satana doar ’’imită’’ ordinea dumnezeiască a lucrurilor, … încercând să creeze lumea lui, paralelă, supusă legilor întunericului şi răutăţii. Într-o astfel de lume ’’analogia’’ sobornicităţii este surogatul diavolesc care netezeşte calea venirii lui antihrist, pregătind unirea lumii necredincioase nu sub acoperământul legilor lui Dumnezeu, nici în duhul Adevărului mântuitor, ci în numele ’’fiului pierzării’’ (II Tesaloniceni 2, 3)’’. În domeniu religios acest început al răului se ascunde în învăţătura mincinoasă despre necesitatea unirii tuturor confesiunilor religioase – în ecumenism. 
.
În domeniu politic este de neocolit unirea omenirii într-un singur stat cu o singură conducere mondială . Astăzi prin atribuirea numărului personal ni se propune să fim părtaşi (mai exact – robi) ai acestei ’’noi ordini mondiale’’. Dar Sf. Ap. Iacov spune: ’’Nu ştiţi oare că prietenia cu lumea e duşmănie cu Dumnezeu? Aşadar, cel ce vrea să fie prieten cu lumea I se face vrăjmaş lui Dumnezeu’’(Iacov 4, 4). Acest ’’număr’’ sau ’’pecetea’’ trebuie să fie ’’număr de om’’, pe care (n. n. după planul lui antihrist) trebuie să-l poarte fiecare om trăitor pe pământ; practic, acest ’’număr’’ va avea rolul de nume al omului, înlocuind întru totul numele creştinesc al omului (n. n. care l-a avut anterior), în relaţiile cu sistemul. 
.
Noi împărtăşim şi susţinem părerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 3 iunie 1998 despre faptul că ’’procesul lepădării de Dumnezeu şi de harul Lui … se săvârşeşete acum în adâncurile inimilor omeneşti’’ şi ’’ … numărul personal de identificare poate deveni ’’pecetea’’ lui antihrist . Toţi se tem de lepădarea doar cu cuvântul, uitând că de Dumnezeu cel mai adesea ne lepădăm prin faptele noastre, atunci când păşim în rând cu ’’lumea’’ pe ’’calea cea largă’’, cum spune şi Sf. Ap. Pavel: ’’Ei mărturisesc că-L cunosc pe Dumnezeu, dar Îl tăgăduiesc cu faptele lor, fiind dezgustători, nesupuşi şi netrebnici pentru toată lucrarea cea bună’’ (Tit 1, 16). 
.
Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi ne preîntâmpină că de chinurile diavoleşti ’’în aceste vremuri vrednice de plâns’’ vor fi feriţi doar cei care vor priveghea în toată vremea: ’’Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu cădeţi în ispită’’ (Matei 26, 41), căci ’’arătarea aceluia (a lui antihrist) va fi prin lucrarea lui satan, cu toată puterea şi cu tot felul de semne şi minuni mincinoase, şi cu toată amăgirea nedreptăţii pentru cei ce pier din pricină că n-au primit iubirea adevărului spre a se mântui (II Tesaloniceni 2, 9-10), ca să-i amăgească, de va fi cu putinţă şi pe cei aleşi (Matei 24, 24). Acum noi (încă) nu vedem că IDNP-ul (numărul personal atribuit omului – similar CNP-ului din România – n.r.) împlineşte funcţia social-economică a ’’peceţii’’ şi este obligatoriu pentru toţi, dând posibilitatea de a ’’cumpăra’’ şi de a ’’vinde’’ – oferind un acces larg către bunuile materiale. Din această cauză, este evident că s-a apropiat timpul când trebuie să alegem între ’’cruce sau pâine’’. 
.
La ora actuală în societate se stabilesc astfel de condiţii social-economice, încât fără primirea IDNP-ului, a ’’numărului de om’’ – ’’nimeni nu va putea cumpăra sau vinde’’. Cu scopul de a stabili un control asupra sferelor vieţii omeneşti, noul sistem mondial acţionează în vederea suprimării oricăror alternative în direcţia întreţinerii sociale (n. n. independente) a cetăţenilor. Iar pentru a face să funcţioneze acest sistem este absolut necesar IDNP-ul (CNP-ul), concret şi individual, identificat cu persoana umană. Cel care nu are un astfel de nume (format din cifre), e ca şi cum n-ar exista pentru noul sistem, prin urmare, este ’’străin’’ sitemului. IDNP-ul (CNP-ul) este atributul, care, practic, îl denumeşte din nou pe om, atribuindu-i statutul de obiect(!) dirijat al sistemului global-informaţional de evidenţă. 
.
Primirea identificatorului numeric personal (n. n. de către creştini) poate duce la dezrădăcinarea Credinţei Ortodoxe din întreaga lume, fapt care constituie unul din scopurile principale ale conducătorilor sistemului global al guvernării mondiale. Conştientizarea acestui pericol este argumentul principal pentru membrii Bisericii noastre Ortodoxe în hotărârea de a nu primi şi de a nu folosi actele cu număr personal. Pe zi ce trece devine tot mai evident faptul că actele cu numere de identificare (atribuite persoanelor) nu mai sunt legi exterioare, ci prezintă pericol pentru (n.n. suflet), credinţă şi Biserică. 
.
Din prismă duhovnicească, primirea actelor cu coduri numerice personale constituie primul pas spre ’’închinarea la fiară şi la chipul ei’’ (Apocalipsa 14, 9). Din această faptă rezultă păcatul lepădării de Hristos şi de poruncile Lui. Păcatul lepădării se vădeşte în aceea că, având ca martor conştiinţa curată, noi nu putem spune cu Apostolul că patria noastră e în ceruri (Filipeni 3, 20). Pronia lui Dumnezeu pentru mântuirea neamului omenesc constă în următoarele: ’’Dar nu numai pentru ei Mă rog, ci şi pentru cei ce prin cuvântul lor vor crede în Mine, pentru ca toţi să fie una; aşa cum Tu, Părinte, eşti întru Mine şi Eu întru Tine, tot astfel şi ei să fie una întru Noi, ca lumea să creadă că Tu M–ai trimis’’ (Ioan 17, 20-21). 
.
Viaţa noastră pe pământ ne este dată (n.n. anume) pentru a dobândi această unire cu Hristos. Iar voia vrăjmaşului lui Dumnezeu, a stăpânitorului lumii acesteia, ’’seamănă’’ după aparenţe cu cea a lui Dumnezeu: ca (oamenii) să se unească în jurul lui (n.n. a antihristului), împlinind poruncile lui… La Sfântul Botez noi ne-am lepădat de satana şi de toate lucrările lui. Iar principala ’’lucrare’’ a vrăjmaşului lui Dumnezeu este construirea ’’raiului pe pământ’’. 
.
La baza acestui ’’rai’’ stă ispitirea libertăţii oamenilor de a-şi satisface patimile, neglijând poruncile lui Dumnezeu. Astfel, scopul construirii ’’noii ordini mondiale’’ este de a distruge pe pământ (şi din inimile oamenilor) credinţa în Hristos şi de a o înlocui cu cea a lui antihrist şi de a-i uni pe fiii Bisericii lui Hristos într-o ’’turmă’’ cu necredincioşii şi cu ereticii, formând ’’biserica internaţională’’ ecumenică , CMB, ’’Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi El, oare, credinţă pe pământ? (Luca 18, 8). (n.n.Vrăjmaşul neamului omenesc) va face tot posibilul ca omenirea să cârtească împotriva lui Dumnezeu şi să se lepede de El (’’fiindcă ele sunt duhuri de diavoli, făcătoare de semne, care se duc la împăraţii lumii întregi să-i adune la războiul Zilei celei mari a lui Dumnezeu Atotţiitorul’’) (Apocalipsa 16, 14). 
.
Domnul ne-a poruncit: ’’Intraţi pe poarta cea strâmtă; că largă este poarta – şi lat este drumul ce duce la pieire şi mulţi sunt cei ce intră prin el ; şi strâmtă este poarta – şi îngust este drumul ce duce la viaţă şi puţini sunt cei ce îl află’’ (Matei 7, 13-14) , şi ne-a numit ’’turmă mică’’ (Luca 12, 32). Dar oare în ce turmă intră cel ce a primit codul numeric personal pe viaţă, în turma mică sau în cea mare? … Şi pe ce drum merge – pe cel îngust sau pe cel larg?… Şi încotro merge?… Sf. Ap. Ioan Teologul spune : ’’Căci iubirea de Dumnezeu aceasta este: să-I păzim poruncile. Şi poruncile Lui nu sunt grele, pentru că tot ce e născut din Dumnezeu biruieşte lumea ; şi aceasta-i biruinţa care-a biruit lumea : credinţa noastră’’ (I Ioan 5, 3-4). 
.
Dar numărul pe care-l primim (IDNP/CNP), nu dă mărturie despre biruinţa noastră, ci invers, prin acest număr intrăm în robie şi-n dependenţă totală faţă de lume, ’’dar ceea ce te biruie, aceea te şi stăpâneşte’’ (II Petru 2, 19). Primind actul cu număr personal pe viaţă, omul devine prieten al lumii. Şi, fiind rob al lumii şi al stăpânitorului ei, el nu mai poate sluji lui Dumnezeu: ’’Oare caut eu acuma să câştig bunăvoinţa oamenilor, sau pe a lui Dumnezeu? Sau oamenilor caut eu să le plac? Dacă încă le-aş plăcea oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos’’ (Galateni 1, 10). 
.
Procesul globalizării, organizat de slugile lui antihrist, nu se poate înfăptui fără atribuirea (n. n. pe capete) a codurilor numerice personale (CNP) întregii omeniri ; însuşi antihrist nu poate împărăţi şi nu poate purcede la conducerea lumii fără acestea. (N. n. în legătură cu cele expuse mai sus).
.
  Demne de luat în considerare sunt : 
.
Hotărârea Bisericii Ortodoxe Elene care a făcut apel către fii săi duhovniceşti, îndemnându-i să refuze documentele cu număr personal. 
.
 Atitudinea cu trezvie (faţă de această problemă) a arhiereilor şi a stareţilor Bisericilor Locale, care nu încuviinţează primirea actelor cu coduri numerice personale.  
.
’’Glasul’’ Sfântului Munte Athos, reprezentat de stareţii şi monahii vieţuitori, căci Athosul este farul întregii Ortodoxii şi păstrătorul duhului acesteia.
.
 Astăzi lupta împotriva Ortodoxiei se duce pe altă cale – prin ispitirea cu bunăstarea materială, ’’că unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta’’ (Matei 6, 21). Dar alipirea de bunurile pământeşti duce la orbirea duhovnicească, care-l robeşte treptat pe om stăpânitorului lumii acesteia, căci ’’nimeni nu poate sluji la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va alipi şi pe celălalt îl va dispeţui ; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona’’ (Matei 6, 24). 
.
Să aducem slavă şi mulţumire lui Dumnezeu, Care atât de clar ne-a preîntâmpinat (n.n. despre pericolul lepădării de Hristos), pentru a ne înţelepţi! Fiecare creştin care vrea să se mântuiască, să urmeze cuvântul Apostolului: ’’Nu fiţi părtaşi la faptele cele neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe față.” Prin urmare, luaţi bine seama cum umblaţi ; nu ca nişte neînţelepţi, ci precum cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt’’ (Efeseni 5, 11; 5, 15–16).