În ianuarie 2018 , acum mai bine de trei saptămâni, părintele Spiridon realiza o analiză asupra unui studiu al autointitulatului teolog Mihai Chirilă, prin care acesta lansa concepte noi în Ortodoxie , gen: erezie totală și parțială sau eretici compleți și incompleți. Pănă la această dată , Mihai Chirilă nu a dat nicio explicație cu privire la inovațiile pe care le-a produs.
Apoi , autointitulatul teolog nu a oferit o explicație cu privire la contradicțiile fraglante între declarațiile susținătorilor celei de-a treia stări:
Părintele Grigorie afirma la data de 11 octombrie 2017:
În concluzie, în privinţa credinţei avem trei stări:
Starea ortodoxului curat de orice întinare cu ereticii şi erezia
Starea părtaşului la erezie, a acelui ce se clătina în credinţa dar nu a făcut pasul trecerii la erezie
Starea ereticului, a celui ce este membru al adunării ereticeşti.
Părintele Zisis către mitropolitul său Antimos :
“Dacă aș continua să vă pomenesc, aș declara că sunt și eu ecumenist și eretic, pentru că pomenirea numelui episcopului, așa cum v-am explicat în textul meu precedent, înseamnă identitate de credință între pomenitor și pomenit. ”
sau
Pomenind numele Dumneavoastră ar însemna că (prin pomenire) aș declara că aș fi și eu ecumenist, cum că aș avea aceeași credință cu Dumneavoastră și aș minți pe Hristos Dumnezeu care se află pe Sfânta Masă (în momentul pomenirii în Sfânta Liturghie), așa cum mințiți Dumneavoastră acum, și foarte mulți din Mitropoliții Greciei de Nord și Greciei de Sud, cum că Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și Sinodul Greciei ar „Drept învăța Cuvântul Adevărului Tău (al lui Dumnezeu)”.
Mihai Chirilă în rezoluția lui :
“Ne ferim a-i considera eretici pe toți membrii Bisericii Ortodoxe Române care mai au încă comuniune cu ierarhii ecumeniști.”
și
“Din acest exemplu vedem că există mai multe niveluri de părtășie la erezie: există o părtășie la erezie prin acceptarea ei din lașitate (cazul celui care a spus că se va împărtăși la eretici, dar gândea să o facă la ortodocși), dar există o părtășie la erezie totală, realizată de cei care acceptă întrutotul învățătura eretică sau participă de bunăvoie și din convingere teologică la pseudotainele ereticilor afurisiți de Biserică. În acest din urmă caz, părtășia totală cu erezia este starea de eretic propriu-zis”.
Toate aceste inovații duc oamenii în confuzie și totodată arată că teologia compromisului, este fabricată de această grupare doar cu scopul de a strânge cât mai mulți adepți și de a scoate basma curată pe mitropolitul Serafim care în fiecare lună slujește cu ecumeniștii. Rătăcirea acestei grupări a ajuns la cote alarmante. Sunt mesaje de la cititori prin care aceștia își exprimă dezaprobarea față de aceste rătăciri șă cer cu insistență acestor neoecumeniști să înceteze cu batjocorirea celor care au întrerupt comuniunea bisericească cu ereticii ecumeniști.
Nu-i bai, până la Parusie mai este nițel, deci avem încă vreme de pocăință sinceră și îndreptare! Și suntem în perioada Triodului, când cântăm cu umilință: „Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață…”
Respectiva persoană, menționată mai sus, încă se plânge public de existența unei „isterii a părtășiei la erezie.” Ne bucurăm că și-a dat seama de starea însăși în care se află domnia sa – amplificată și datorită pierderii celor care s-au trezit din somnul manipulării – și spre care îi călăuzește, din păcate, sau mai bine zis îi rătăcește pe cei care încă nu sunt statornici în mărturisirea ortodoxă sau pe părinții care au intrat în această luptă fără să cunoască calea bătătorită a mărturisirii patristice.
Se pare că orice dovezi s-ar aduce pentru combaterea erorilor doctrinare promovate insistent de către domnia sa nu îi vor fi suficiente, este posibil ca neputința aceasta să rămână… istoric de isterică. Să nu fie!