URMEAZA DEZBATERI CU PRIVIRE LA VACCINURI
ARGUMENTELE STIINTIFICE SI LEGALE
SUNT ZDROBITOARE IMPOTRIVA VACCINARII !
De la: Cercetare Medicala <cercetare.medicala.romaneasca@gmail.com>
Data: 20 decembrie 2016, 10:40
Diverse site-uri pt. clarificarea asupra dictaturii vaccinurilor
Subiect: Diverse site-uri pt. clarificarea asupra dictaturii vaccinurilorPREVEDERI DIN LEGISLAŢIA SPECIFICĂ

Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacienţilor prevede clar
necesitatea consimţământului informat şi exprimat în scris pentru
intervenţiile medicale.

„Art. 13. Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia
sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.”Definiţia intervenţiei medicale este dată la art. 1 lit. d) din aceeaşi lege astfel: „prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare.” cuprinzând aşadar şi vaccinarea.Legea nr. 95/2006 privind reforma sănătăţii nu prevede obligaţia de a fi vaccinat. Articolele 374 şi 376 solicită medicului să acţioneze  respectând voinţa pacientului, iar art. 649 prevede acordul scris al pacientului pentru diagnosticul şi tratamentul cu potenţial risc (nu se face însă definirea termenului).De asemenea, art. 651 prevede că actul medical se poate face în lipsa consimţământului informat numai în situaţii de urgenţă în care lipsa acţiunii imediate ar pune în pericol viaţa pacientului.Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România – Anuar 2010
„Art. 374 – (3) Deciziile și hotărârile cu caracter medical vor fi luate avânduse în vedere interesul şi drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienţi, respectarea demnităţii umane, principiile eticii și deontologiei medicale, grija faţă de sănătatea pacientului şi sănătatea publică.”

„Art. 376 – (1) Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, de urgenţă ori când pacientul sau reprezentanţii legali ori numiţi ai acestuia sunt în imposibilitate de ași exprima voinţa sau consimţământul, medicul acţionează respectând voinţa pacientului și dreptul acestuia de a refuza ori de a opri o intervenţie medicală.”

„Art. 649. – (1) Pentru a fi supus la metode de prevenţie, diagnostic şi tratament, cu potenţial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, medic dentist, asistent medical/moaşă, conform prevederilor alin. (2) şi (3), pacientului i se solicită acordul scris.”

(2) În obţinerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist, asistentul medical/moaşa sunt datori să prezinte pacientului
informaţii la un nivel ştiinţific rezonabil pentru puterea de înţelegere a acestuia.

 

(3) Informaţiile trebuie să conţină: diagnosticul, natura şi scopul tratamentului, riscurile şi consecinţele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile şi consecinţele lor, prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului.

Art. 650. – Vârsta legală pentru exprimarea consimţământului informat este de 18 ani. Minorii îşi pot exprima consimţământul în absenţa
părinţilor sau reprezentantului legal, în următoarele cazuri:

a) situaţii de urgenţă, când părinţii sau reprezentantul legal nu pot fi contactaţi, iar minorul are discernământul necesar pentru a
înţelege situaţia medicală în care se află;

b) situaţii medicale legate de diagnosticul şi/sau tratamentul problemelor sexuale şi reproductive, la solicitarea expresă a
minorului în vârstă de peste 16 ani.

Art. 651. – (1) Medicul curant, asistentul medical/moaşa răspund atunci când nu obţin consimţământul informat al pacientului sau al
reprezentanţilor legali ai acestuia, cu excepţia cazurilor în care pacientul este lipsit de discernământ, iar reprezentantul legal sau
ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat, datorită situaţiei de urgenţă.

 

(2) Atunci când reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiată nu poate fi contactat, medicul, asistentul medical/moaşa pot solicita
autorizarea efectuării actului medical autorităţii tutelare sau pot acţiona fără acordul acesteia în situaţii de urgenţă, când intervalul
de timp până la exprimarea acordului ar pune în pericol, în mod ireversibil, sănătatea şi viaţa pacientului.”Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România – Anuar 2010 Conform OG nr. 53/2000 privind obligativitatea raportării bolilor și a efectuării vaccinărilor, aprobată prin Legea nr. 649/2001, „Art. 1 – (1) Medicii de familie, indiferent de forma de organizare a asistenţei medicale primare în cadrul sistemului public sau privat și indiferent de casa de asigurări sociale de sănătate cu care au încheiat contract de furnizare de servicii  medicale, au obligaţia de a asigura vaccinarea corectă a copiilor și de a raporta efectuarea acesteia direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.
(2) Schema de vaccinare recomandată pentru copii și adolescenţi este prevazută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă
şi în Programul naţional de imunizări aprobat prin ordin al ministrului Sănătăţii şi Familiei.”

Din analiza acestui text de lege rezultă clar că vaccinarea nu este obligatorie, pentru că se folosește termenul „recomandată”. Pentru
medicii de familie există obligaţia profesională să vaccineze corect și să raporteze anumite boli ca și situaţia vaccinărilor (se ţine un
caiet unic de vaccinare pe persoană și medicul de familie face asemenea raportări), dar de aici nu rezultă nicidecum vreo obligaţie
pentru părinţi/copii de a se supune vaccinării.CONCLUZII1 Orice pacient are dreptul de a refuza un tratament sau o procedură
medicală, inclusiv vaccinarea;
2 Orice tratament sau procedură medicală, inclusiv vaccinarea, se pot acorda unui copil NUMAI după ce s-a obţinut consimţământul
părintelui/tutorelui, cu excepţia situaţiilor de urgenţă;

 

3 Orice campanie de vaccinare presupune existenţa unui ordin prealabil al Ministrului Sănătăţii, aşadar – pentru cazuri extreme, cum a fost
cel al vaccinului anti-HPV – un act administrativ anulabil în instanţă (prin procedura de contencios).ALTE PREVEDERI LEGALE UTILEConstituţia României:

„Art. 22. – (1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate..”

„Art. 23. – (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.” Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România – Anuar 2010

„Art. 26 – (1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.”

„Art. 31 – (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor
publice şi asupra problemelor de interes personal.”

Legea nr. 279/2009 – Codul Civil (noul Cod, promulgat):

„Art. 61. – (1) Viaţa, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a oricărei persoane sunt garantate şi ocrotite în mod egal de lege.
(2) Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei.”

„Art. 64 – (1) Corpul uman este inviolabil.”

„Art. 67. Nicio persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic
ori în scop de cercetare ştiinţifică, decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege..”ALTE ARGUMENTECă acordul părinţilor pentru vaccinarea copiilor este important se subliniază și în articolul „Particularităţi şi dileme etice ale
consimţământului informat în oncologia pediatrică”, publicat de Revista Română de Bioetică18.
„Academia Americană de Pediatrie (AAP) a argumentat că ‘întreaga doctrină’ a consimţământului informat prezintă o aplicabilitate
particulară în pediatrie. În consecinţă, conform AAP, consimţământul poate fi acordat numai de către pacientul ‘cu capacitate adecvată de
decizie şi cu împuternicire legală’.

Părinţii (sau alţi aparţinători legali) pot acorda consimţământul informat, iar copilului i se solicită să-şi dea acordul informat ori
de câte ori este nevoie. AAP notează că acordul solicitat are relevanţă mai mare când ‘intervenţia propusă nu este esenţială pentru
viaţa copilului şi/sau poate fi practicată fără un risc substanţial’.”18 http://www.bioetica.ro/bioe tica/ie2/info.jsp?item=10485&n ode=1275Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România – Anuar 2010 Acest articol citează şi din norme ale bioeticii din care nu toate au o valoare juridică explicită. Totuşi, principiul este acelaşi – minorul nu-şi poate da singur consimţământul la tratament,
reprezentantul legal fiind acela chemat să şi-l  dea în numele copilului.CE TREBUIE SĂ FACĂ UN PĂRINTE CARE NU DOREŞTE SĂ-I FIE VACCINAT COPILUL?Părinţii pot completa modelul de declaraţie anexat (vezi ultima pagină) pe care să îl depună la secretariatul instituţiei, insistând pentru o confirmare a primirii acestuia (un număr de înregistrare).
Aceasta ar trebui să fie de ajuns.Dacă metoda de mai sus nu dă roade, părinţii pot încerca următoarele:
1. Să comunice medicilor și directorului unităţii că nerespectarea voinţei lor va duce la un proces civil, respectiv la o plângere penală
sau/și la Colegiul Medicilor, după caz;2. Toate campaniile de vaccinare trebuie sa aibă o procedură de aplicare stabilită printr-un ordin prealabil al Ministrului Sănătăţii. (De exemplu, campania din anul 2010 pentru vaccinare contra gripei cu vaccinul „Cantgrip” s-a realizat conform OMS nr. 3280/24.02.2010.)

Părinţii să ceară unităţii de învăţământ o copie a ordinului respectiv pentru a o studia;3. Să ceară de la DSP (Direcţia de Sănătate Publică) locală o adresă din care să rezulte că vaccinarea nu este obligatorie și să o prezinte medicului sau directorului;4 .Să solicite directorului sau medicului să recunoască în scris faptul că procedura de vaccinare este ineficientă (refuzul de a primi un copil nevaccinat într-o comunitate de vaccinaţi înseamnă, implicit, că vaccinurile nu au efect). În cazul extrem când copilul nu este acceptat la înscrierea la şcoală/grădiniţă/creşă pe motiv că nu este vaccinat,5. Să solicite conducerii unităţii decizia scrisă, însoţită de motivarea în fapt şi de temeiurile legale;

6. Să se adreseze unui cabinet de avocatură pentru consiliere sau servicii de reprezentare19;

7. Să se adreseze cu plângere Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, pe motiv că se încalcă dreptul la educaţie al
copilului.

Anexa – Declaraţie de refuz a vaccinării În Bucureşti se poate apela la CA „Blejuşcă Ionuţ Doru”, tel. 0766 210 968, email ionut.blejusca@gmail.com
Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România – Anuar 2010
DECLARAŢIE
Subsemnaţii
…………………………………. ………………………… ………,
născută la ………………………… ….., domiciliat
în………………………. ………………………… ………………………… …………,
CNP:……………………. ……………………….şi
…………………………………. ………………………… ……….,
născut la ………………………… ………, domiciliat în
………………………… ………………………., CNP:
………………………… …………………..
în calitate de părinţi ai copilului
………………………… ………………………… ……,
elev la şcoala dumneavoastră,Fiind pe deplin informaţi asupra riscurilor administrării, cât şi
neadministrării vaccinurilor asupra copilului nostru, declarăm pe
propria răspundere că NU SUNTEM DE ACORD cu administrarea asupra
acestuia a  vaccinului ……………. / a niciunui vaccin.

Refuzul nostru expres, astfel exprimat în scris, este un drept
conferit în baza următoarelor legi:
1 Art. 22, 23, 26, 34 din Constituţia României
2 Art. 61, 64 şi 67 din Legea nr. 279/2009 – Codul Civil
3 Art. 13 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului
4 Art. 374(3), 376(1) şi 649(1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma
sănătăţii.

 

În spiritul respectării legislaţiei din domeniu, personalului medical
îi este opozabilă îndeplinirea – în caz contrar cu riscul sancţiunilor
– a prevederilor Legii nr. 649/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de
Guvern nr. 53/2000 (art.1 alin.1, privind obligaţia asigurării
vaccinării corecte a copiilor), inclusiv cu informarea părinţilor
asupra caracterului non-obligatoriu al acestor vaccinuri, conform
Anexei aceluiaşi act normativ (privind schema de vaccinare recomandată
pentru copii).DATA:                                                              SEMNĂTURIDr. Christa Todea‑Gross : România este cea mai vaccinată ţară contra tuberculozei şi de ani de zile este prima din coada Europei la incidenţa şi prevalenţa tuberculozei.
Ţările nordice nu şi-au vaccinant niciodată şi nu îşi vaccinează populaţia împotriva tubercuozei. Şi nu au niciun caz de tuberculoză sau au o incidenţă foarte mică.

Cartea ce a stârnit atât interesul părinţilor, cât şi al medicilor:
„Vaccinurile: Prevenție sau boală? O nouă patologie pediatrică”,
scrisă de medicul clujean Christa Todea-Gross. -se poate downloada de
aici http://www.teologie.net/data/p df/CTG-vaccin.pdf    sau
http://www.pentruviatacluj.ro/ vaccinurile-preventie-sau-boal a-o-noua-patologie-pediatrica- dr-christa-todea-gross-editura -christiana-2012FEDERAŢIA ORGANIZAŢIILOR ORTODOXE PRO-VITA DIN ROMÂNIA