Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului, este prăznuită anul acesta pe 13 aprilie.

Nu are data fixă. 
Este trecută în calendar în vinerea din Săptămâna Luminată, prima sărbătoare după Sfintele Paști.

De Izvorul Tămăduirii, se sfințesc apele, slujba cunoscută sub denumirea de Aghiasma Mică.
La originea acestei sărbători se află o minune petrecută în apropierea Constantinopolului.

Potrivit Tradiției, un orb a primit vederea după ce s-a spălat cu apa unui izvor din jurul acestui loc.

Orbul ajunge la izvor datorită împăratului Leon (457- 474), pe atunci neîncoronat, care împlinește descoperirea făcută de Maica Domnului:

„Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure și, luând cu mâini apă tulbure, potolește cu ea setea orbului și unge cu ea ochii lui cei întunecați”.

Mai târziu, când Leon ajunge împărat, ridică pe locul unde s-a petrecut minunea o biserică cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. Aici primește vindecare de o boală grea și împăratul Justinian (526-575), care ridică drept mulțumire o biserică și mai mare.

Izvorul tămăduirii din timpul lui Leon se păstrează și în zilele noastre. Credincioșii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetăți a Constantinopolului), se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii.

De altfel, însuși Hristos i-a spus femeii samarinence:

„De ai fi știut darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce zice ție: dă-mi să beau, tu ai fi cerut de la Dânsul și ți-ar fi dat ție apă vie” (Ioan. 4, 10).

Creștinii știu că „Izvorul Tămăduirii” este o sărbătoare închinată Maicii Domnului.

Însă, având în vedere că ea este nedespărțită de Fiul ei, ea este și o zi de prăznuire a lui Hristos.
Mai bine zis, în această zi Îl sărbătorim în primul rând pe Hristos Cel Înviat, ca Izvor al vindecărilor și apoi pe Maica Domnului, ca persoană care Îl poartă neîncetat și tainic pe Fiul ei, devind astfel și ea izvor de tămăduire.

.

Să ne întărească Dumnezeu să bem din Apa cea vie!