Cuviosul Nichita era din Bitinia și a trăit pe vremea luptei împotriva Sfintelor icoane. Născut din părinți dreptcredinciosi, iar tatăl său părăsind lumea, după moartea soției sale, copilul a fost crescut, din fragedă vârstă, în lumea bisericii și a mănăstirilor, îndeletnicindu-se cu nevoințele pustnicești și cu cercetarea Sfintelor Scripturi, în evlavie și viață curată.

Dornic de viață îmbunătățită și povățuit de un om al lui Dumnezeu, Ștefan sihastrul, tânărul Nichita a fost trimis la mănăstirea Midichiei, a neadormiților, zidită pe muntele Olimp, de patriarhul Tarasie al Constantinopolului, unde era egumen bătrânul și înțeleptul stareț Nichifor, care l-a primit pe el cu multă dragoste în mănăstirea sa. Și mult a sporit cu pustniceștile nevoințe, în smerenie și în ascultare. Și, încă neîmplinind el șapte ani în mănăstire, a fost silit de egumen să ia rânduiala preoției și l-a sfințit pe el preot însuși Sfințitul patriarh Tarasie. Deci, îndată i s-a încredințat lui toată rânduiala mănăstirii, ca ajutor al cuviosului Nichifor, slăbit de bătrânețe. Și mult sporea numărul fraților ce veneau, între care și prietenul său Atanasie, precum sporea și viața plăcută lui Dumnezeu, în mănăstire. Iar după moartea Cuviosului Nichifor (8OO), Nichita, rugat de frații din obște, a luat cârmuirea mănăstirii. Și așa, cu plăcere viețuind, a ajuns la anii bătrâneților și a sosit la vremea mărturisirii și a pătimirii celei vitejești, pe care a răbdat-o, pentru cinstea Sfintelor Icoane.

Lupta, în noul ei val, după moartea împărătesei Irina, a fost deschisă de împăratul Leon Armeanul, în anul 813. Dreptcredincioșii erau prigoniți, clericii surghiuniți și însuși patriarhul a fost înlocuit cu un om al împăratului, trecut în câteva zile prin toate treptele ierarhiei, Teodosie cu numele. Împreună cu alți egumeni, Cuviosul Nichita a fost închis în temniță și, apoi, trimis în surghiun, mărturisind și suferind neclintit timp de șase ani, pentru credința pe care a mărturisit-o la al șaptelea Sinod, de la Niceea, din anul 787.

Slăbit de suferințe și de bătrânețe, la sfârșitul prigoanei, în anul 820, fericitul Nichita nu s-a mai întors la mănăstirea sa, ci a rămas la liniște, într-un schit la marginea orașului, de unde, luând îndoite cununi, ale mărturisirii și ale nevoinței pustnicești, s-a mutat la Domnul la 3 aprilie 824.

.
Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre un frate ce nu credea în Sfânta Împărtășanie
.

Povestit-a ava Daniil Faranitul, ca a zis parintele nostru, ava Arsenie, despre un schitiot ca era mare cu faptele, dar simplu cu credinta si gresea din nestiinta si zicea ca painea pe care o luam la Sfanta Impartasanie nu este cu adevarat trupul lui Hristos, ci o inchipuire. Si au auzit doi batrani ca el zice acest cuvant si, stiindu-l ca este mare la viata, au inteles ca, din nerautate si din nestiinta, zice acestea. Si au venit la el si i-au zis lui: „Ava, cuvant de necrezut am auzit despre cineva, cum ca zice, ca painea, cu care ne impartasim, nu este cu adevarat trupul lui Hristos, ci este o inchipuire a acelui trup.” A zis batranul: „Eu sunt cel ce a zis aceasta”. Iar ei il rugau, zicand: „Nu tine asa, ava, ci precum a invatat Biserica cea suborniceasca. Ca noi credem ca painea este trupul lui Hristos si in pahar este insusi sangele lui Hristos, cu adevarat, si nu ca o inchipuire. Ca precum la inceput, Dumnezeu tarina luand din pamant, a zidit pe om, dupa chipul Sau, si nimeni nu poate spune ca nu este chipul lui Dumnezeu, desi chipul acesta este cu anevoie de inteles, asa si painea, despre care a zis: Acesta este trupul Meu, credem ca este, cu adevarat, trupul lui Hristos”.

Si a zis batranul: „De nu ma voi incredinta din fapte, nu am semn desavarsit de intelegere”. Iar ei au zis catre el: „Sa ne rugam lui Dumnezeu o saptamana pentru taina aceasta, si credem ca Dumnezeu ne va descoperi noua”. Iar batranul, cu bucurie, a primit cuvantul. Si se ruga batranul lui Dumnezeu, zicand: „Doamne, Tu stii ca nu din rautate sunt necredincios, ci, ca sa nu ma insel pentru nestiinta, descoperindu-mi mie Taina, Doamne Iisuse Hristoase.” Mergand inca si batranii la chiliile lor, se rugau lui Dumnezeu si ei, zicand: „Doamne Iisuse Hristoase, descopera batranului Taina aceasta, ca sa creada si sa nu-si piarda osteneala sa”. Si Dumnezeu a ascultat amandoua partile.

Si, implinindu-se saptamana, au venit ei Duminica la biserica si au stat impreuna, numai ei trei, pe o rogojina, iar la mijloc era batranul. Si li s-au deschis lor ochii cei intelegatori. Si cand s-a pus painea pe Sfanta masa s-a aratat numai lor trei, ca un prunc, iar cand intindea preotul mana sa franga painea, iata ingerul Domnului s-a pogorat din cer, avand cutit, si a jertfit pe prunc si a turnat sangele lui in pahar. Iar cand a frant preotul painea in bucatele mici, si ingerul taia din prunc bucatele mici. Iar cand batranul s-a apropiat sa ia din cele sfinte, s-a dat numai carne cu sange. Si, vazand aceasta, s-a infricosat si a strigat zicand: „Cred, Doamne, ca painea este trupul Tau si, in pahar, este sangele Tau”. Si indata s-a facut carnea, cea din mana lui, paine, dupa taina, si s-a impartasit, multumind lui Dumnezeu. Si i-au zis lui batranii: „Dumnezeu stie omeneasca noastra fire, ca nu poate sa manance carne cruda si, pentru aceasta, a prefacut trupul Sau in paine si sangele Sau in vin, la cei ce le primesc cu credinta”. Si au multumit ei lui Dumnezeu pentru batranul, ca nu a lasat sa se piarda ostenelile lui. Si s-au dus toti trei, cu bucurie, la chiliile lor.

Inca si alt frate, cu aceleasi ganduri luptandu-se, ca si cel mai sus-zis batran, indoindu-se si necrezand despre Sfintele Taine, a fost luat de ceilaiti frati la slujba si povestea ca a vazut unele ca acestea, fiindca fratii, care il luasera pe el, se rugau cu deadinsul lui Dumnezeu, ca sa i se arate lui, de la Domnul, adevarul lucrurilor si sa lepede gandurile necredintei. Deci, dupa ce s-a sfarsit slujba, le-a povestit lor fratele, zicand: „Dupa ce s-a citit Apostolul, indata ce s-a suit diaconul sa citeasca Sfanta Evanghelie, am vazut acoperamantul bisericii deschis si cerul deasupra, iar pe diacon inconjurat de foc din toate partile. Apoi, dupa ce s-au adus darurile si s-au pus inainte, am vazut cerurile deschizandu-se si, peste dumnezeiestile daruri, foc pogorandu-se, si, dupa foc, multime de ingeri, si, in mijlocul lor, un prunc si alte doua fete, a caror frumusete nu este cu putinta a o spune, ca era stralucirea lor ca fulgerul. Si ingerii aceia stateau imprejurul mesei, iar pruncul sedea pe masa. Si, dupa ce s-au apropiat preotii sa franga painile punerii inainte, am vazut pe cele doua minunate fete, ca s-au apropiat si au tinut mainile si picioarele pruncului si, cu cutitul pe care-l tineau, l-au injunghiat pe prunc si sangele lui l-au turnat in pahar. Apoi, au taiat bucatele trupul lui si l-au pus pe paini. Si indata s-au facut painile trup. Iar cand s-au apropiat fratii sa se impartaseasca, mi s-a dat mie trup curat si, neputand sa ma impartasesc cu el, plangeam. Si am auzit un glas, graindu-mi in urechile mele: Omule, pentru ce nu te impartasesti ? Nu este aceasta ceea ce ai cerut ? Si eu am zis: Milostiv fii mie, Doamne, nu pot sa mananc trup. Si iarasi glasul a zis: Cunoaste, dar, ca, de putea omul sa se impartaseasca cu trup, trup s-ar fi aflat, precum si tu vezi. Dar nu poate sa manance trup si, pentru aceasta, Domnul Dumnezeul nostru a randuit ca punerea inainte sa fie paine. Deci, de ai crezut, impartaseste-te si tu. Iar eu am zis: Cred, Doamne. Si aceasta zicand eu, s-a facut indata trupul, pe care-l aveam in mana mea, paine, si, multumind lui Dumnezeu, m-am impartasit.

Iar, dupa ce s-a sfarsit sfanta slujba cea de taina, am vazut, de asemenea, acoperamantul bisericii deschis si pe dumnezeiestile si cerestile puteri iarasi la ceruri inaltandu-se. Acestea auzindu-le, de la fratele cel ce le povestea si umilindu-se pentru atata dar al lui Hristos, fratii, s-au dus, multumindu-I si slavindu-L pe El. A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.

.

Tot întru această zi, pomenirea Sfântului Nou Mucenic Pavel Rusul, Constantinopol, Turcia

(3 aprilie)

Sf Mc Pavel Rusul (1683) 1

Multă vreme tătarii din Crimeea năvăleau an de an în ținuturile Rusiei și Ucrainei după robi. Într-o asemenea năvălire din veacul al XVII-lea a fost prins și un tânăr rus pe nume Pavel care fu vândut unei familii creștin-ortodoxe.

După ce își sluji cu credință stăpânul câțiva ani, fu slobozit. Deci sfântul Pavel se căsători cu o fată care fusese luată și ea cândva roabă și apoi slobozită. Amândoi locuiau în cetatea Constantinopolului.

Curând după căsătoria lor, sfântul Pavel se îmbolnăvi de epilepsie, care se înrăutățea din ce în ce mai mult. Astfel, prietenii și vecinii hotărâră să-l ducă în biserica Născătoarei de Dumnezeu numită Mouglouniou pentru a se tămădui. Sfântul Pavel însă nu voia să meargă, însă ei hotărâră să-l ducă cu orice preț.

Pe drum se întâlniră cu niște musulmani care-i întrebară unde merg. Sfântul Pavel se folosi de acea întâlnire ca să strige că este musulman. Musulmanii auziră, însă nu făcură nimic. Mai tâziu însă, după ce se gândiră, hotărâră că trebuie să vină în ajutorul omului care strigase că este musulman și era dus la biserică de către creștini ortodocși ca să-l împiedice să facă așa cum voia, pretinzând că este bolnav la cap.

Unul dintre musulmani hotărî că cel mai bine era să-i spună situația fratelui lor musulman marelui vizir Kara Mustafa care, auzind acestea, se mânie cumplit poruncind ca Pavel să fie adus la el.

Însă înainte ca oamenii vizirului să-l găsească pe sfântul Pavel, cineva îi înștiință pe preoții de la biserica în care se afla acesta și acesta fu scos din biserică pentru ca sfântul locaș să nu fie nimicit sau luat de musulmani pe motiv că ar fi adăpostit un musulman. Însă oamenii vizirului sosiră înainte ca ei să poată face ceva și arestară pe preoții bisericii, ducându-i împreună cu sfântul Pavel la marele vizir.

Acesta, văzându-l pe sfântul Pavel, îl întrebă dacă este musulman. Iară acesta răspunse că nu este. Însă musulmanii ce povestiseră întâmplarea stăruiră zicând că el însuși spusese că este musulman. Sfântul Pavel însă îi învinui că mint.

Când marele vizir îl întrebă pe sfântul Pavel de ce îl duseseră creștinii la biserică, el răspunse nu l-au dus acolo, ci acasă fiindcă avea o boală care trebuia îngrijită. Dar pe lângă aceasta el stăruia că nu este musulman, ci creștin ortodox.

Marele vizir îi aminti lui sfântului Pavel că avea mărturii sub jurământ de la martori care îl auziseră zicând că este musulman. Deci el avea de ales: fie se făcea musulman, fie avea să fie dat morții. Întâia alegere era însoțită de bogăție, iar cealaltă de cazne și moarte.

Soția sfântului Pavel, care-și însoțise bărbatul la marele vizir, îl încuraja să se țină tare, zicând:

– Nu te teme, soțul meu, ci să stai tare în credința lui Hristos, căci paharul morții ține doar o clipită, după care te vei veseli și te vei bucura împreună cu mucenicii lui Hristos.

Adăugă apoi:

– Nu m-am gândit niciodată că voi fi soție de mucenic.

Auzind spusele femeii, marele vizir întrebă cine era și ce spusese. Unul dintre musulmani care înțelegea rusa îi spuse că îl încuraja să stea neclintit în credința sa creștin-ortodoxă. Vestea aceasta îl mânie pe marele vizir care porunci ca soția lui Pavel să fie dusă la curte și biciuită. Iar pe sfântul Pavel îl trimise la închisoare.

După 3 zile, sfântul Pavel fu adus iară dinaintea marelui vizir care îl ispiti iară cu răsplăți să se facă musulman, altfel va fi osândit la moarte. Însă sfântul Pavel rămase tare în credința sa în Iisus Hristos.

Văzând că nu izbutește cu niciun chip, marele vizir Kara Mustafa îl osândi la moarte, în Hipodromul din cetatea Constantinopolului tăindu-i-se capul sfântului Pavel.

Astfel sfântul Pavel Rusul se jertfi pentru dragostea lui Iisus Hristos în cetatea Constantinopolului la 3 aprilie, în Vinerea Mare a anului 1683.

+ * + * +

Viața Sfântului Mucenic Pavel Rusul poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos+ * + * +

Hipodromul din Costantinopol, gravat de Onufrio Panavinio în anul 1600

Hipodromul din Costantinopol, gravat de Onufrio Panavinio, 1600 1.1

(Sursă: http://www.roger-pearse.com/)

Sursa: https://sfintisiicoane.wordpress.com/2015/04/03/sfantul-nou-mucenic-pavel-rusul-constantinopol-turcia-3-aprilie/

 

 

 

.