Acești Sfinți Mucenici au pătimit pe vremea păgânului împărat Dioclețian și erau din cetatea Nicomidiei; Anichit era slujbaș împărătesc, iar Fotie era nepotul lui. Stând însuși împăratul, pe scaunul de judecată și osândind pe creștini, Anichit, plin de dragoste pentru Hristos, a venit singur și a mărturisit, cu îndrăzneală, credința sa. Împăratul a poruncit să i se taie limba și, apoi, să fie dat fiarelor sălbatice ca să-l sfâșie. Sfântul nu s-a abătut de la credința lui, ci a primit osânda cu multă îndrăzneală. A fost întins pe o roată cu țepușe ascuțite și, apoi, a fost aruncat într-o căldare cu plumb topit. Fotie, văzând puterea credinței unchiului său, a mers, și el, și a mărturisit că se închină lui Hristos, ocărând idolii păgânești. Împreună pătimind, unchiul și nepotul au rușinat, prin răbdarea lor, pe prigonitorii cei fără de suflet, până ce, cu voia lui Dumnezeu, au primit moartea, fiind arși de vii. Și așa au primit sfârșitul chinuirii lor și cununile biruinței.

.

Întru această zi, învățătură a Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru umilința sufletului

.

Sa stea scrise, intotdeauna, in gandul tau, tainele acelea despre infricosatoarea a doua venire, adica: Judecatorul cel infricosator, sezand pe scaun, cartile deschise, faptele cele ascunse ce se vor vadi, desfranarile, furturile, jafurile, lacomiile, hulele, clevetirile, invidiile, razboaiele, batjocurile. La acestea toate sa te gandesti, iubitule. Inca, si la acestea sa iei aminte: raul cel clocotitor al focului nestins, multimi nenumarate de ingeri, care stau inainte, imprejurul Tronului, si tot neamul omenesc intrebat si dand raspuns de cele facute, dreptii despartindu-se de cei pacatosi. Si, pe scurt, sa zicem si cele ce se vor intampla dreptilor atunci. Ca blandetile, dreptatea, intelepciunea, milostenia, alinarea, rabdarea in primejdii si toata ceata faptelor bune avandu-le, acestea ii vor duce in Imparatia Cerului. Precum radacina tuturor acestora este postul, asemenea si radacina tuturor acelora este satiul. Si nu se cade a grai de rau despre omul drept. Iar cei ce blestema si urasc pe robul lui Dumnezeu, gresesc asupra lui Hristos. Ca sufletul cel ce place oamenilor si doreste slava de la ei, nu va vedea Imparatia Cerurilor, chiar si lucruri bune de ar face.

Prin trei lucruri poate tot sufletul sa se lipseasca de Dumnezeu: sau prin caldura credintei, sau prin frica de Dumnezeu, sau prin invatatura Domnului. Varful faptelor bune este a rabda cu bucurie minciunile si clevetirile, fiindca, cel cu adevarat smerit cu gandul, nu se tulbura cand este asuprit, nici nu se razbuna pentru ca este asuprit, ci primeste clevetirea, ca si cand ar fi adevarata. Si nu se ingrijeste a se certa cu oamenii, ca l-au clevetit, ci isi cere iertaciune. Iar unii si-au pus si nume de batjocura, macar ca ei nu erau asemenea oameni. Iar cand vei voi sa faci incepatura la lucrul lui Dumnezeu, socoteste, mai intai, ca nu ai de trait vesnic in lumea aceasta, ca nadejdea numai in viata aceasta, slabeste mintea. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.