Acesta a trăit în vremea păgânului împărat Maximian, din părtile Răsăritului, și era în dregătoria ostășească de stratilat, care înseamnă căpetenie de ostași, de unde-și trage și numele.

Deci, năvălind perșii în Siria, cea din hotarele romanilor, Antioh, căpetenie peste toată oștirea, l-a trimis pe Sfântul Andrei împreună cu alte oști, împotriva năvălitorilor, care pustiau țara. Și s-a rugat mult Andrei, chemând el însuși pe Hristos în ajutor și îndemna, și pe ostașii săi, să se roage. Și au înfrânt pe dușmani, luându-i la goană și ucigându-i. Și cu această biruință, mai presus de nădejde, Andrei a tras pe mulți din ostașii lui la credința lui Hristos.

Și era Antioh om rău la suflet, crunt la fire și dușman neîmpăcat al creștinilor. Deci, a fost pârât Sfântul Andrei și ostașii lui, către Antioh că se închină lui Hristos. Și au fost aduși în fața lui, ca niște vinovați. Și, mărturisindu-și ei credința, pe ostașii care au crezut în Hristos, legându-i în lanțuri, i-a osândit să fie surghiuniți în afară de hotarele Siriei, iar, pe Sfântul Andrei, după ce l-au întins pe un pat de fier ars în foc și a rămas nevătămat, s-au gândit să-l osândească la moarte. Socotind însă, că nu este bine ca pe niște ostași slăviți și viteji, precum erau ei, să-i piardă în mijlocul poporului, a poruncit să-i lase liberi, hotărând să-i piardă, în taină, pentru alte pricini.

Deci, Sfântul Andrei și ostașii lui, văzându-se liberi, au mers îndată la Cilicia și s-au botezat toți, în credința lui Hristos, ceea ce aflând, dregătorul a poruncit să li se taie tuturor, capetele, prin sabie. Și s-au numărat ca la două mii cinci sute de ostași, care s-au botezat și au primit, atunci, cununa mucenicilor, împreună cu Sfântul Andrei, crezând în Hristos Dumnezeu.

 

Întru această zi, învățătură despre rugăciune, că prin aceasta, din toată nevoia și ispita scăpăm și câștigăm mila

.

Bine este fraților, ca să ne îndeletnicim totdeauna cu rugăciunea, și să vorbim cu Dumnezeu. Pentru că, celui ce se grăbește cu rugăciunea către Dumnezeu Atotputernicul, îndată i se vor auzi rugăciunile lui. Pentru că Însuși Domnul zice: Să Mă chemi în ziua necazului tău și te voi izbăvi. Rugați-vă Mie, cu toată inima voastră, și Mă voi arăta vouă.” Să nu zăbovești a-ți aduce rugăciunea ta la vremea potrivită. Însă, când stați și vă rugați, iertați orice aveți asupra cuiva. Ca și milostivul Tată al vostru, Cel ceresc, să vă ierte pe voi. Pentru că mare este puterea rugăciunii. Că ea a făcut chitul, casa lui Iona, rugăciunea l-a întors pe Ezechia, din porțile morții, și la cei trei tineri a prefăcut focul în rouă. Iar Ana, neroditoare fiind, prin rugăciune l-a născut pe Samuil. Daniil, prin rugăciune, a îmblânzit leii cei sfâșietori. Încă, și Însuși Domnul zicea ucenicilor Săi: Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită.” Să nu slăbiți în primejdie, așteptând ajutor de sus, de la Dumnezeu, ci, cu răbdare, să vă rugați: Să fie, întru mine, Doamne, voia Ta și să se depărteze de la mine voia diavolului.” Că, precum strălucește lumina într-o peșteră întunecoasă, așa și rugăciunea strălucește și, intrând în suflet, gonește toată răutatea păcatului și trupul curat îl păzește.

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Nil, despre nepătimirea sufletului și a trupului

    Fraților, să ne pregătim pe noi, ca să slujim Domnului, din tot sufletul și cu toată puterea. Să privim cum împărații, domnii și bogații, ba chiar și săracii, cum toți se ostenesc și se nevoiesc să-și împodobească pe soțiile lor. Așa să facem și noi, pentru că sufletele noastre sunt logodnice ale Împăratului Ceresc. Să auzim pe Pavel Apostolul, zicând pentru noi: „V-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfățișez lui Hristos fecioara neprihănită.” (II Cor. 11,2). Pentru că trupul nostru este casă și palat și templu, întru care petrece cerescul Împărat. Sufletul este mireasa lui Hristos, iar mintea, tron, și inimă, prestol al lui Dumnezeu, iar cugetul portar, știința este veștmântar, iar gândurile, slujitori. Că zice Proorocul David: „Înainte a stat împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haine aurite, îmbrăcată și împodobită.” Iar aceasta a zis-o despre sufletul curat, că toată slava fiicei Împăratului stă înlăuntru ei. Deci, să păzim, cu socotință, pe mireasa Împăratului. Să o acoperim pe ea, să o ferim, să o împodobim cu îmbrăcăminte cusută cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare alese, adică, cu fapte bune să o facem să strălucească.  Iar, în loc de porfiră, să o împodobim cu credința în Dumnezeu; în loc de diademă, cu nădejdea cea bună; în loc de vison, cu dragostea cea dumnezeiască; în loc de iachint, cu fecioria, în loc de purpură, prin curăție, în loc de mărgele, cu mintea întreagă, în loc de salbă cu înfrânarea, în loc de cercei, cu ascultarea; în loc de inel, cu milostenia, în loc de brâu de porfiră, cu postul, iar, în loc de năframă, și de broboadă, cu rugăciunea și cu cererea, în loc de înfrumusețare și împodobirea mărgelelor, cu mâncarea uscată și prin culcarea pe jos; în loc de miresme și de mosc, cu cântarea psalmilor și cu chinuirea, în loc de haine aurite, cu smerita cugetare, în loc de felurite mâncări de carne, cu lipsa de pâine, în loc de vin, cu dorirea de apă. Deci, dacă așa vom împodobi sufletele noastre, le vom îmbrăca și le vom lumina și le vom păzi. Știu bine și vădit cunosc, că va dori Împăratul Ceresc frumusețea sufletelor noastre. Și, venind, Se va sălașlui întru ele. Și, atunci, îi vom fi Lui cer și scaun și palat și biserică. Și așa, împreună vom împărăți în loc de soarele cel văzut, având pe Soarele dreptății, în loc de diademă, cu lumina îmbrăcându-se; în loc de raze, având nepătimirea, în loc de stele, faptele bune, în loc de întuneric, luminare, în loc de lună, faptele dumnezeiești în Hristos Iisus, Domnul nostru, a Căruia este slava, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.

 

 

 

 

 

 

 

 

..