Acesta a trăit cu mai bine de o mie de ani înainte de întruparea lui Hristos, pe vremea când poporul iudeu era cârmuit de Judecători. Sfântul Prooroc Samuel, feciorul lui Elcana și al proorocitei Ana, a fost cel de al 15-lea și cel din urmă Judecător al evreilor. Copil născut prin rugăciunea maicii sale, Sfântul Samuel a fost încredințat marelui preot Eli și a crescut în Legea Domnului, fiind foarte sârguincios, atât la carte, și la săvârșirea sfintelor slujbe. Dar, pe cât era Eli de bucuros pentru ascultarea și râvna lui Samuel, pe atât era de mâhnit, din pricina celor doi fii ai săi, Ofni și Fineea, care, măcar că erau preoți, nu păzeau sfintele rânduieli și săvârșeau multe fapte urâte.

În scurt timp, urgia lui Dumnezeu s-a abătut, nu numai asupra casei lui Eli, dar și asupra întregului Israel. Poporul vecin cu israelitenii, adică, filistenii, au pornit război împotriva lor și i-au învins. Peste 30000 de luptători israeliteni au căzut în bătaie și chiar Chivotul Legii, adus în mijlocul taberii, a căzut în mâinile filistenilor. Dar, odată cu această nenorocire, s-au prăpădit și cei doi fii ai lui Eli, precum și marele preot însuși, care, numai auzind de pieirea Chivotului sfânt, a căzut și a murit. Filistenii, din pricina multor nenorociri ce s-au abătut asupra lor, au adus înapoi Chivotul. Dar Israelul a rămas în robia lor, vreme de aproape 20 de ani. În acești ani de grea robie, singura nădejde a poporului israelitean a fost Samuel, ajuns Judecător, în locul bătrânului Eli. Și Samuel nu înceta a-i îndemna să se lepede de păcate și să se întoarcă la străbuna credință. Filistenii au mai pornit și altădată, război, dar, acum, a biruit Israel. Și, așa, a fost toată vremea, cât a trăit Proorocul.

Anii au trecut și Proorocul Samuel a ajuns la adânci bătrâneți. A încercat să împartă puterea cu fiii săi, dar aceștia semănau cu cei doi fii ai lui Eli, marele preot. Pe de altă parte, bătrânii poporului s-au gândit să ridice, pentru Israel, un rege cum aveau multe neamuri, din vremea aceea. Sfântul Samuel a întârziat un timp să ia o hotărâre, dar, în cele din urmă, insuflat de Dumnezeu, a uns ca rege pe Saul. Acesta, însă, făcându-se vinovat de fapte, pe care nu se cuvenea să le săvârșească, Proorocul Samuel, purtat de aceeași dumnezeiască insuflare, a uns pe cel de-al doilea rege al lui Israel, pe David, fiul lui Esei, din Betleem. Și, ajungând la adânci bătrâneți, s-a săvârșit în pace.

 

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Nil

    Dacă vom viețui bine în viața creștinească și vom iubi adevărul lui Hristos și vom urma poruncilor Lui, atunci, vom fi pentru El și maică și frați. Că El Însuși a zis: „Tot cel ce face voia Tatălui Meu, Îmi este Mie și frate și soră și maică.” Frate, ca unul ce împărățește împreună; soră, ca unul ce împreună-moștenește; și mamă, ca un foarte iubit. Deci, precum maica își iubește pe fiu, așa și noi să iubim pe Hristos. Apoi, atunci Tatăl și Fiul și Sfântul Duh vor veni la noi și lăcaș Își vor face întru noi. Atunci, se va lumina sufletul și se va lămuri mintea și se va sfinți inima. Se va îndulci cugetul, va înflori știința, vor sălta gândurile, se va veseli duhul, se vor bucura toate mădularele sufletești, cele gânditoare. Se va înnoi omul cel nou și va fugi cel vechi. Vor dănțui îngerii, vor fi goniți dracii, vor sălta drepții, se va tângui potrivnicul. Se vor bucura Mucenicii, va plânge vrăjmașul. Vor lăuda Patriarhii, vor slăvi Proorocii, se vor întrista duhurile cele viclene și înșelătoare. De un suflet ca acesta se va bucura Tatăl, se va veseli Fiul, bucuros va fi Duhul Sfânt. Într-un suflet ca acesta râul darurilor va crește și izvorul vieții va curge. Soarele dreptății va străluci, stelele, raze vor da, luna va lumina. Îngerii se vor mira, Arhanghelii se vor minuna, Serafimii vor lăuda, Începătoriile și Stăpâniile se vor umple de dulceață și, împreună cu un suflet ca acesta, vor zice: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul și pământul de mărirea Lui” și, iarăși, „Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire.” Cu un suflet ca acesta, Scaunele și Domniile vor binecuvânta, zicând: „Slavă puterii Celei atotputernice a Tatălui și măririi celei dumnezeiești a Fiului și Sfântului Duh.”  Atunci, de negrăită bucurie, se umple un suflet ca acesta, și cu totul se luminează. Tot se înfrumusețează și se întărește, lauda și se minunează, se mângâie și se mărește. Atunci își va lua plata ostenelilor și a durerilor pământești; locul cel de odihnă, Împărăția cea neschimbată, viața cea fără de sfârșit și netrecătoare. Atunci, se va vedea dulceața cea pururea fiitoare, limanul cel cu bună adăpostire și locul cel fără de vrajbă, luminat și nefacut de mână, cununa nemuririi, Raiul cel preadulce, florile cele frumoase, crinii cei binemirositori, bucuria cea negrăită, îndrăznirea cea nesfârșită. Atunci, cu îndrăzneală va vorbi cu Dumnezeu și se va lumina cu lumina Feței Lui. Și izvorul cuvântătoarelor Lui, gânduri se va înnoi. Atunci, tămâia cea curată, a jertfei lui, bine va mirosi și rugăciunea cea adevărată, a gurii lui, se va arăta pe Jertfelnicul cel de Sus, ca o ardere tot grasă. Atunci, plată multă pentru privegherea lui va lua de la Dumnezeu, atunci, rugăciunile lui din miezul nopții și rugile cele de dimineață și de slavoslovie vor lua vrednica odihnă. Și, cine este meșter să spună sau ce limbă va putea să grăiască sau care minte omenească va înțelege bucuria, odihna, veselia, slava, lumina cea pururea fiitoare, care se vor da, de la Dumnezeu, unora ca aceștia? Pentru că ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, cele ce a gătit Dumnezeu, celor ce-L iubesc pe El, care drept și cu nelenevire, din tot sufletul și cu toată puterea, cu osârdie și cu frica, îi slujesc Lui. Sau cine, iarăși, va putea să spună sau să mărturisească, sau să socotească necazul, durerea, strâmtorarea, rușinea, ocara, pedeapsa, plângerea, tânguirea, chinurile, gheena, scrâșnirea dinților, râul cel de foc, prăpastia iadului, tartarul, întunericul cel mai dinafară, viermele cel mâncător și neadormit, chinurile cele amare și diavolii cei nemilostivi, care sunt gătite celor ce nu se îngrijesc de mântuirea lor? Și, ce să zic mai mult? Că se vor chinui împreună cu însuși diavolul aceia care trăiesc în veacul de acum, fără de nici o frică și nu iau în seamă îndelunga răbdare a lui Dumnezeu și nu vor să se pocăiască cinstit. Iar, pe noi, să ne izbăvească Domnul de relele acestea și să ne îndrepteze la calea mântuirii.

A Căruia este slava, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.