Emilian, mărturisitorul lui Hristos, a trăit sub împărăția lui Leon Armeanul, luptătorul împotriva icoanelor, fiind episcop al Cizicului. Și, de multe ori, a fost silit să se lepede de cinstirea Sfintelor icoane, dar nu s-a supus, ci petrecea, neclintit, pe cărarea Sfinților Părinți. Pentru aceea, a suferit multe chinuri și supărări de la eretici, dar pe toate le răbda, bucurându-se. El avea nădejde că, pentru necazurile cele vremelnice, va dobândi bunătățile cele veșnice. Și, așa, prin pătimiri și prin rele chinuri fiind strâmtorat, a răposat întru Domnul, în surghiun, și s-a încununat cu cununa mărturisirii.

Întru această zi, pomenirea Sfântului Miron, făcătorul de minuni, episcopul Cretei (sec.III)

    Sfântul Miron s-a născut și a crescut în insula Creta. La început a avut femeie și lucra pământul, mâncându-și pâinea din sudoarea feței sale, și pe alții hrănind, pentru că, din roadele cele ce îi creșteau, împărțea săracilor și binecuvântate de Dumnezeu se făceau ostenelile lui. Căci, cât da din roade, pe atât se înmulțeau ele, că era milostiv mai mult decât ceilalți oameni. A aflat, odată, în aria sa, pe niște tâlhari furând, care-și umpluseră sacii lor cu grâu și nu puteau să-i ridice de la pământ, iar el, în loc să-i bată, sau să le facă vreun rău, venind, le-a ridicat lor sarcinile și, cu mâinile sale, le-a pus pe umerii lor, poruncindu-le să nu spună la nimeni lucrul acesta.

Pentru viața sa îmbunătățită, a fost pus preot al sfintei Biserici a lui Dumnezeu și învăța popoarele sfânta credință și le întărea spre nevoințele cele mucenicești, fiind prigonire, atunci de la păgânul împarat Decius. Iar, pierind Decius și prigonirea încetând, Miron a fost ridicat la scaunul de episcop. Și cinstea pomenirea Sfinților Mucenici, celor ce au pătimit pentru Hristos, în vremea prigoanei și multe semne și minuni făcea. A oprit, odată, curgerea unui râu, apoi, poruncind râului, iarăși, a început să curgă în calea sa, și, îndată, a curs râul cu mare pornire și s-a îndreptat la curgerea lui cea mai dinainte. Acest mare plăcut al lui Dumnezeu, făcând și alte minuni și petrecând toată viața sa cu iubire de Dumnezeu și cu milă de oameni, s-a mutat la Domnul, având varsta de o sută de ani.

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre lauda celor milostivi.

    Cu adevărat, mare om și cinstit este bărbatul milostiv, pentru că milostenia, atunci este adevărată, când cineva o face cu dragoste și de bunăvoie, nesocotind că dă, ci, că primește dar, ca și cum ar dobândi, iar nu ca păgubind. Pentru că mai de folos este a nu face binele, decât, făcându-l, să începi a te întrista. De ce te înstristezi, omule? Au, doar, nu aștepți răsplătirea de la Dumnezeu, sau voiești aici răsplătirile? Pentru ce ai părăsit milostenia? Cu milostenia se curățesc păcatele, iar nu cu negustoria. Pentru că mulți și-au luat plata aici, însă pe cei ce au luat-o aici, nu-i fericește Scriptura, fiindcă s-au lipsit de plățile cele de acolo. Că Hristos va răsplăti acolo, ca și celor ce au pătimit pentru El până la sânge. A Căruia este slava, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.

 

 

 

 

 

.