Aceștia s-au nevoit pentru credință în zilele lui Decius (250-253), împăratul Romei, în insula Creta și nu erau toți din același oraș, ci din mai multe părți. Cinci dintre ei erau din cetatea Gortinei: Teodul, Satornic, Eupor, Ghelasie și Evnichian, Zotic era de la Cnosos, Agatopus și Pompie erau din Epinia, Vasilid din Chidonia și Evarest din Heracleea. Deci, dregătorul sosind în insula Cretei, îndată a poruncit să caute pe toți cei ce cred în Hristos. Și au fost dați aceștia, de păgâni, la dregătorul insulei.

Și acesta a poruncit păzitorilor să-i poarte, timp de treizeci de zile, pe la capiștele idolilor și, de nu vor vrea să jertfească, să-i chinuie în tot chipul. Și au fost goniți, târâți pe jos, prin gunoaie, scuipați, pălmuiți, bătuți cu pietre, batjocoriți, măcar că erau din bărbați aleși ai insulei. Iar la douăzeci și trei ale lunii decembrie, au fost duși la judecată. Și erau plini de bucurie și de îndrăzneală, că sufereau pentru Domnul.

Drept aceea, au fost dați la felurite chinuri, dar ei cu un glas strigau: Creștini suntem, a lui Hristos jerfă, a lui Hristos junghiere.” Și se înfuria poporul ce sta de față și voia să-i sfâșie pe ei. Deci, stând ei tari și neclintiți în credința lui Hristos, dregătorul a dat asupra lor osânda de moarte, prin sabie. Și ei, venind la locul de junghiere, au făcut rugăciune și ziceau:Iartă, Doamne, pe robii Tăi și primește vărsarea sângelui nostru, pentru noi, pentru rudeniile și prietenii noștri și pentru toată țara, ca să scape de întunericul nucunoștinței și cu ochi curați să vadă credința cea bună și să te cunoască pe Tine, lumina cea adevarată, veșnice Împărat.”

Deci, așa rugându-se, s-a tăiat fiecăruia cinstitul cap, iar după tăiere, cunoscuții au adunat sfintele trupuri și le-au îngropat cu cinste.

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Simeon Evlavis, despre trezie

    Să ai, frate, totdeauna mintea ta la Dumnezeu, în somn și în stare de veghe, la mâncare și în vorbiri, în lucrul mâinilor și în orice altă faptă, după cuvântul Proorocului: „Am văzut pe Domnul înaintea mea pururea.” Dar să te socotești pe tine mai păcătos decât tot omul. Petrecând timp îndelungat în acest gând, se va ivi în înțelegerea ta, o lumînare vie, asemenea unei raze de lumină. Și cu cât o vei cere mai mult, cu mai multă luare aminte și cu o cugetare neâmprăștiată, cu osteneală multă și cu lacrimi, cu atât ți se va arăta mai strălucitoare. Iar, arătându-ți-se, o iubești și, iubind-o, te curățești. Iar pe cel ce-l curățește, pe acesta îl face în chipul lui Dumnezeu, luminându-l și învățându-l să deosebească binele de rău. Dar să știi, frate, că e nevoie de multă osteneală, ajutată de Dumnezeu, ca să se sălășluiască aceasta în sufletul tău și să lumineze în el, ca luna întunericul nopții. Mai trebuie să iei seama și la lupta cu gândurile de mărire deșartă și de închipuire de sine; și să nu osândești pe cineva, văzându-l că face ceva ce nu se cuvine. Că dracii, văzând sufletul curățit de patimi și de ispite, prin sălășluirea harului, aruncă în ele unele ca acestea. Dar ajutorul lui Dumnezeu să fie în tine, împreună cu pocăința neîncetată și cu copleșire de lacrimi. Ia seama, însă, să nu pătimești ceva din multa bucurie și pocăință. De aceea, să nu socotești că acestea sunt din osteneala ta și nu din darul lui Dumnezeu. Că atunci se vor lua de la tine și le vei căuta mult în rugăciune și nu le vei afla; și vei cunoaște ce dar ai pierdut. Dar fă, Doamne, să nu ne lipsim niciodată de harul Tău!

Însă de ți se va întâmpla aceasta, frate, aruncă asupra lui Dumnezeu neputința ta și, ridicându-te și întinzând mâinile, roagă-te, zicând așa: „Doamne, miluiește-mă pe mine, păcătosul și neputinciosul și nenorocitul și trimite peste mine harul Tău. Vezi, Doamne, la ce neputință și gânduri m-au adus multele mele păcate. Eu, care împlinesc în fiecare zi voia dracilor, cum nu voi fi ispitit de ei? Sunt ispitit de multele mele păcate, fără îndoială. Și acum Doamne, Doamne, dacă e cu voia Ta și spre folosul meu, să vina iar harul Tău în robul Tău, ca, văzându-l pe acesta, să mă bucur întru pocăință și lacrimi, luminat de raza pururea luminoasă a acestuia, păzit de gândurile murdare și de tot lucrul rău și de toate greșelile mele cele cu știință și cu neștiință. Și astfel să primesc, Doamne, plinătatea îndrăznirii către Tine, în necazurile ce vin asupra robului Tău, de la draci și de la oameni, și să primesc și tăierea voii mele, cunoscând bunătățile ce așteaptă pe cei ce Te iubesc pe Tine, Doamne. Că Tu ai zis, Doamne, că: Cel ce va cere va lua, și cel ce caută va afla, și celui ce bate i se va deschide.”

Pe lângă aceasta, frate, stăruie, rugându-te în cugetul tău, și în celelalte toate câte ți le va da ție Dumnezeu, nemoleșindu-te din pricina trândăviei. Și Dumnezeul cel bun nu te va părăsi.

 

 

 

 

.