Aceștia s-au nevoit pentru credință în zilele lui Decius (250-253), împăratul Romei, în insula Creta și nu erau toți din același oraș, ci din mai multe părți. Cinci dintre ei erau din cetatea Gortinei: Teodul, Satornic, Eupor, Ghelasie și Evnichian, Zotic era de la Cnosos, Agatopus și Pompie erau din Epinia, Vasilid din Chidonia și Evarest din Heracleea. Deci, dregătorul sosind în insula Cretei, îndată a poruncit să caute pe toți cei ce cred în Hristos. Și au fost dați aceștia, de păgâni, la dregătorul insulei.

Și acesta a poruncit păzitorilor să-i poarte, timp de treizeci de zile, pe la capiștele idolilor și, de nu vor vrea să jertfească, să-i chinuie în tot chipul. Și au fost goniți, târâți pe jos, prin gunoaie, scuipați, pălmuiți, bătuți cu pietre, batjocoriți, măcar că erau din bărbați aleși ai insulei. Iar la douăzeci și trei ale lunii decembrie, au fost duși la judecată. Și erau plini de bucurie și de îndrăzneală, că sufereau pentru Domnul.

Drept aceea, au fost dați la felurite chinuri, dar ei cu un glas strigau: „Creștini suntem, a lui Hristos jerfă, a lui Hristos junghiere.” Și se înfuria poporul ce sta de față și voia să-i sfâșie pe ei. Deci, stând ei tari și neclintiți în credința lui Hristos, dregătorul a dat asupra lor osânda de moarte, prin sabie. Și ei, venind la locul de junghiere, au făcut rugăciune și ziceau: „Iartă, Doamne, pe robii Tăi și primește vărsarea sângelui nostru, pentru noi, pentru rudeniile și prietenii noștri și pentru toată țara, ca să scape de întunericul nucunoștinței și cu ochi curați să vadă credința cea bună și să te cunoască pe Tine, lumina cea adevarată, veșnice Împărat.”

Deci, așa rugându-se, s-a tăiat fiecăruia cinstitul cap, iar după tăiere, cunoscuții au adunat sfintele trupuri și le-au îngropat cu cinste.

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Simeon Evlavis, despre trezie

    Sa ai, frate, totdeauna mintea ta la Dumnezeu, in somn si in stare de veghe, la mancare si in vorbiri, in lucrul mainilor si in orice alta fapta, dupa cuvantul Proorocului: „Am vazut pe Domnul inaintea mea pururea.” Dar sa te socotesti pe tine mai pacatos decat tot omul. Petrecand timp indelungat in acest gand, se va ivi in intelegerea ta, o luminare vie, asemenea unei raze de lumina. Si cu cat o vei cere mai mult, cu mai multa luare aminte si cu o cugetare neimprastiata, cu osteneala multa si cu lacrimi, cu atat ti se va arata mai stralucitoare. Iar, aratandu-ti-se, o iubesti si, iubind-o, te curatesti. Iar pe cel ce-l curateste, pe acesta il face in chipul lui Dumnezeu, luminandu-l si invatandu-l sa deosebeasca binele de rau. Dar sa stii, frate, ca e nevoie de multa osteneala, ajutata de Dumnezeu, ca sa se salasuiasca aceasta in sufletul tau si sa lumineze in el, ca luna intunericul noptii. Mai trebuie sa iei seama si la lupta cu gandurile de marire desarta si de inchipuire de sine; si sa nu osandesti pe cineva, vazandu-l ca face ceva ce nu se cuvine. Ca dracii, vazand sufletul curatit de patimi si de ispite, prin salasuirea harului, arunca in ele unele ca acestea. Dar ajutorul lui Dumnezeu sa fie in tine, impreuna cu pocainta neincetata si cu coplesire de lacrimi. Ia seama, insa, sa nu patimesti ceva din multa bucurie si pocainta. De aceea, sa nu socotesti ca acestea sunt din osteneala ta si nu din darul lui Dumnezeu. Ca atunci se vor lua de la tine si le vei cauta mult in rugaciune si nu le vei afla; si vei cunoaste ce dar ai pierdut. Dar fa, Doamne, sa nu ne lipsim niciodata de harul Tau!

Insa de ti se va intampla aceasta, frate, arunca asupra lui Dumnezeu neputinta ta si, ridicandu-te si intainzand mainile, roaga-te, zicand asa: „Doamne, miluieste-ma pe mine, pacatosul si neputinciosul si nenorocitul si trimite peste mine harul Tau. Vezi, Doamne, la ce neputinta si ganduri m-au adus multele mele pacate. Eu, care implinesc in fiecare zi voia dracilor, cum nu voi fi ispitit de ei? Sunt ispitit de multele mele pacate, fara indoiala. Si acum Doamne, Doamne, daca e cu voia Ta si spre folosul meu, sa vina iar harul Tau in robul Tau, ca, vazandu-l pe acesta, sa ma bucur intru pocainta si lacrimi, luminat de raza pururea luminoasa a acestuia, pazit de gandurile murdare si de tot lucrul rau si de toate greselile mele cele cu stiinta si cu nestiinta. Si astfel sa primesc, Doamne, plinatatea indraznirii catre Tine, in necazurile ce vin asupra robului Tau, de la draci si de la oameni, si sa primesc si taierea voii mele, cunoscand bunatatile ce asteapta pe cei ce Te iubesc pe Tine, Doamne. Ca Tu ai zis, Doamne, ca: Cel ce va cere va lua, si cel ce cauta va afla, si celui ce bate i se va deschide.”

Pe langa aceasta, frate, staruie, rugandu-te in cugetul tau, si in celelalte toate cate ti le va da tie Dumnezeu, nemolesindu-te din pricina trandaviei. Si Dumnezeul cel bun nu te va parasi.

 

 

 

 

.