Cetatea Brusiei este în părțile Bitiniei, în hotar cu Frigia și cu Moesia. În această cetate, pe vremea rău-credinciosului împărat Iulian, cel lepădat de credință, a fost episcop Sfântul Timotei (361-363), care, pentru curăția și sfințenia lui, a luat, de la Dumnezeu, darul facerii de minuni. Și păstorea duhovnicește poporul său, tămăduind bolile, cu puterea cea data lui de la Dumnezeu. Și, luminând cu învățătura turma sa, întorcea la Domnul pe mulți necredincioși.

Iar, după ce a venit împărat Iulian și a început a prigoni cumplit Biserica lui Dumnezeu, atunci, Sfântul Timotei, s-a ostenit și mai mult cu propovăduirea cuvintelor lui Dumnezeu, întărind pe cei credincioși în credință. Deci, aflând de dânsul, păgânul Iulian a trimis să-l prindă și l-a închis în temniță. Și mulți veneau la dânsul când era el în lanțuri, iar el îi învăța să creadă în Hristos, adevăratul Dumnezeu. Și, a fost înștiințat și Iulian de aceasta. Și l-a oprit pe el să învețe despre numele lui Hristos, dar Sfântul Timotei nu a încetat să-și împlinească datoria, propovăduind, fără teamă, pe Mântuitorul. Și, mâniindu-se, împăratul a trimis pe un slujitor al său și i-a tăiat capul Sfântului Timotei în temniță. Și așa, vrednicul păstor s-a adus jertfă pe sine, primind cununa muceniciei. Întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Întru această zi, pomenirea Sfinţitilor Mucenici Alexandru şi Antonina (†303-305)

        Aceștia au fost din satul Cordam. Sfânta Antonina petrecea viața ei în curăție și cu cinste. Deci, fiind prinsă de dregătorul Fist și nevrând să se lepede de Hristos, nici să slujească idolilor, a fost dusă cu sila, într-o casă de desfrânare. Și, stând acolo, nemâncând trei zile, i s-a arătat, noaptea o lumină, și, făcându-se tunet mare, s-au deschis ușile casei și s-a făcut glas din cer către ea, îndemnând-o să se scoale și să ospăteze. Apoi, a fost dusă, iarăși, înaintea dregătorului și, neplecându-se a jertfi la idoli, a fost călcată în picioare și bătută cu sabia de lemn. Și, iarăși, a fost adusă în casa de desfrâu. În această casă, prin descoperirea îngerului, a intrat Alexandru si, pentru vârsta lui tânără, că era de douăzeci și trei de ani, s-a prefăcut că merge acolo pentru păcat. Deci, a scos-o pe ascuns, pe Sfânta din casă, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a rămas în casă. Peste puțin timp, văzându-se lucrul acesta, l-au dus pe Alexandru la dregător. Și, întrebându-l pentru ce a făcut aceasta, mucenicul n-a tăgăduit, ci a mărturisit pricina cu însuși gura sa. Și, mai întâi, a fost bătut cu sabia de lemn. Apoi, prinzând și pe Sfânta, le-a tăiat degetele mâinilor și picioarelor și, ungându-le trupurile peste tot cu catran, le-a dat brânci într-o groapă cu foc și, acolo, și-au luat feriricitul sfârșit. Și se face prăznuirea lor la mănăstirea Maximin, care este în Constantinopol.

Întru această zi, cuvânt de la Isus Sirah

    Nu te certa cu cel puternic, ca sa nu cazi vreodata in mainile lui. Sa nu te judeci cu omul ce bogat, ca sa nu-ti ingreuneze tie masura. Pentru ca pe multi i-a pierdut aurul si inimile regilor le-a aplecat. Sa nu te sfadesti cu omul cel limbut si sa nu pui pe focul lui lemne. Sa nu te insotesti cu omul rau crescut, ca sa nu se necinsteasca stramosii tai. Sa nu ocarasti pe omul cel ce se intoarce de la pacat; sa-ti aduci aminte ca toti suntem vinovati. Sa nu necinstesti pe vreun om la batranetile lui, pentru ca si tu insuti vei imbatrani. Nu te bucura de moartea vrajmasului tau; sa-ti aduci aminte ca toti trebuie sa murim. Sa nu treci cu vederea vorbele inteleptilor, ci, la pildele lor, opreste-te, pentru ca de la dansii vei deprinde invatatura, despre cum sa slujesti la cei mai mari. Sa nu te departezi de la poruncile batranilor, pentru ca si ei s-au deprins de la parintii lor, ca, de la ei, vei invata intelepciunea si indemanarea de a da raspuns bun la nevoie. Nu atatia carbunii pacatosilor ca sa nu te arda flacara focului lor. Sa nu ajungi pana la sfada cu omul iute la manie, ca sa nu fie o cursa intinsa inaintea buzelor tale. Sa nu dai imprumut omului, celui mai tare decat tine, si, de vei imprumuta, socoteste imprumutul ca pierdut. Sa nu fii chezas peste puterea ta, iar, daca ai dat chezasie, fii cu grija, ca va trebui sa platesti.

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, ca să nu ne jurăm şi să nu ne călcăm jurământul

    Drepta aceea, daca cei ce mint, patimesc multe, apoi, cei ce-si calca juramantul, oare, nu vor patimi? Ca, daca numai pentru raspunsul simplu ce a zis femeia aceea, a lui Anania: „Adevarat, cu atat am vandut tarina, va jurati si calcati juramantul, de ce fel de osanda veti fi vrednici? Este potrivit sa aratam, astazi, si din Legea veche, cumplitul lucru al calcarii de juramant, ca zice Zaharia Proorocul: „Secera se pogoara, lunga de douazeci de coti, si inalta de zece coti”, pogorare care arata grabnica navalire a pedepsei, ce urmeaza calcarii juramintelor. Fiindca acei multi coti insemneaza groaza si marimea relelor. Iar, fiindca vedea secera pogorandu-se din cer, aceasta insemna judecata, care se pogoara de la Judecatorul cel de Sus, iar chipul secerei, arata pedeapsa cea fara de scapare. Ca precum secera, oriunde ar cadea, aduce pierzanie, asa si urgia, care se pogoara asupra celor ce se jura si calca juramantul infricosata este si acei oameni nu vor putea scapa, daca nu isi vor indrepta, mai intai, faptele lor. Ca, desi nu suntem pedepsiti indata ce ne purtam, pentru aceasta, sa nu fim fara teama. Deci, cei ce gresesc mult si sunt, mai mult nepedepsiti, decat pedepsiti, aceia sunt datori sa se teama si sa se cutremure mai mult, de vreme ce, le cresc lor chinurile, si aici si dincolo. Pentru aceea, dar, sa nu cautam daca suntem sau nu pedepsiti de Dumnezeu, ci, sa cercetam singuri, daca n-am gresit, fiindca daca gresim si nu suntem pedepsiti, apoi, mai mult, suntem datori a ne cutremura. Multi s-au jurat si juramantul l-au calcat, dar, macar ca au scapat de osanda pana acum, sa nu se semeteasca, pentru ca ii asteapta scrasnirea dintilor. Si, poate unii, chiar si aici vor patimi si nu vor scapa de pedeapsa, chiar daca, nu pentru greseala aceea, ci pentru alte greseli, osanda mai cumplita avand. Pentru aceea, dar, sa nu cautam daca suntem sau nu pedepsiti de Dumnezeu, calcandu-se juramantul, ci, sa cercetam de n-am gresit.” Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
.