Sfântul Leontie era cu neamul din Elada și, fiind om mare la trup și puternic, s-a făcut ostaș. A fost și în războaie și s-a luptat vitejește și de multe ori s-a întors cu izbandă. Și, fiind el om cuminte și cu înțeleaptă socotire, a fost răsplătit cu semne de dregător. Deci, aflându-se el în Tripoli, din Africa, primea pe cei săraci cu dragoste și îi ospăta, cu mese împărătești, și se închina Lui Dumnezeu, cinstit și curat.

Despre aceasta, prinzând de veste, stăpânitorul Feniciei, a trimis la el pe Ipatie, tribunul, și cu alți doi ostași, dintre care pe unul îl chema Teodul. Deci, mergând pe cale, Ipatie, tribunul, a fost cuprins de friguri și a auzit un glas, ce-i venea de Sus, și, arătându-se lui un înger, îi poruncea ca, dacă vrea să se izbăvească de boală, să cheme de trei ori, în ajutor, pe Dumnezeul lui Leontie. Dar glasul acela l-a auzit și Teodul. Deci, ajungând la Tripoli au fost primiți de Leontie însuși, fără să știe ei, cine este acela care i-a primit. Și, întrebându-l despre Sfântul Leontie, se prefăceau că sunt prietenii lui și ai credinței lui. Deci, Sfântul le-a spus că el este Leontie, robul lui Hristos, și că se ferea de cei pe care ei îi numesc dumnezei. Și, auzind acestea, tribunul Ipatie și Teodul au căzut înaintea Sfântului, cerând de la dânsul har, ca să fie și ei robii lui Hristos. Deci, rugându-se Sfântul pentru dânșii, a venit un nor de apă din cer, care i-a botezat și i-a luminat, iar Leontie i-a îmbrăcat cu haine albe. De aceste lucruri tulburându-se, necredincioșii le-au vestit, pe toate, dregătorului Adrian. Și, acesta venind în cetate, a trimis îndată un ostaș să prindă pe Leontie, pe tribunul Ipatie și pe Teodul, și să-i arunce în temniță, până la cercetare.

Iar a doua zi, scoțându-i din temniță, i-a adus înaintea lui și îi îndemna să se despartă de credința lor, în Hristos. Dar n-a putut să-i înduplece. Drept aceea, a poruncit să-l spânzure pe Sfântul Ipatie de un lemn și să-l strujească, cu unelte ascuțite, iar pe Sfântul Teodul, să-l bată cu săbii de lemn. Dupa aceasta, li s-au tăiat capetele cu securea, iar marele Mucenic Leontie, mai întâi, a fost bătut cu toiege și, neținând seama de făgăduințele cele amăgitoare, ce-i făcea tiranul, ba, încă, luându-l și în râs, după ce a fost spânzurat și strujit, a fost legat de patru stâlpi și bătut până ce și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Deci, mucenicul lui Hristos Leontie și-a săvârșit pătimirea sa în ziua de 18 iunie, ținând puterea Romei Vespasian împăratul (69-79), iar, peste noi, împărățind Domnul nostru Hristos, Căruia să-I fie slava, dimpreună și cu Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.

 


Întru această zi, cuvânt despre un oarecare preot duhovnicesc, care a văzut pe draci lângă chilia unui călugar leneş
   Un preot oarecare, fiind inainte-vazator, a mers ca sa-si savarseasca slujba si a vazut, langa chilia unui frate, o multime de draci. Unii se prefaceau in chip de femei si vorbeau necuviinte, iar altii, in chip de tineri batjocoriti, unii dantuiau, iar altii in alte chipuri, se schimbau. Deci, suspinand preotul, a zis: „Vai, fratele acesta, viclenii de draci l-au impresurat pe el.” Iar, dupa ce a savarsit slujba, preotul a mers la chilia fratelui si i-a zis lui: „Sunt necajit, frate, si am venit la tine, cu credinta ca imi vei fi folositor: si, de vei face rugaciuni si pentru mine, tot necazul se va usura, de la inima mea.” Iar fratele, umilindu-se a zis: „Parinte, nu sunt vrednic sa fac rugaciune pentru tine.” Insa preotul nu-l slabea pe el, ci-l ruga, zicandu-i: „Nu voi pleca de la tine, pana ce nu imi vei da cuvantul, ca vei face cate o rugaciune pentru mine, in toate noptile.” Si a ascultat fratele rugamintea preotului. Insa, aceasta a facut-o preotul, vrand sa-i dea lui chip de rugaciune, pe care sa o faca noaptea. Si facea cate o rugaciune fratele pentru preot. Apoi, umilindu-se a zis: „O ticalosul meu suflet. Rugaciune pentru preot faci, iar pentru tine, nu te rogi. Deci, sa faci si pentru tine cate o rugaciune.” Si asa, petrecand toata saptamana, facea in toate noptile cate doua rugaciuni, una pentru sine, alta pentru preot. Apoi, in alta saptamana, mergand la biserica, preotul a vazut pe draci tristi, stand afara din chilia fratelui, si a cunoscut preotul ca, de rugaciunea fratelui, s-au intristat dracii. Si, bucurandu-se preotul, a intrat la fratele si i-a zis lui: „Frate, te rog, sa mai adaugi si alta rugaciune pentru mine.” Si, dupa ce a intrat in chilie, l-a invatat preotul pe el, sa nu se leneveasca. Iar dracii, vazandu-l ca petrece in rugaciuni si se osteneste pentru Dumnezeu, au fugit de la dansul, cu darul lui Hristos.

 

Întru această zi, cuvânt din Pateric despre ascultare

   Ava Siloan avea un ucenic in Schit, Marcu cu numele, si acesta avea un mare dar de ascultare si era scriitor bun. Si-l iubea batranul pentru ascultarea lui. Si avea, inca, si alti unsprezece ucenici, cuprinsi de invidie, ca-l iubea batranul mai mult pe acela, decat pe ei. Si, auzind, batranul s-a mahnit. Si au venit, intr-una din zile, catre ava, batranii si vorbeau cu dansul. Iar el, luandu-i pe ei, a iesit si a batut la fiecare chilie, zicand: „Frate, vino ca am trebuinta de tine”. Si nici unul dintre ei nu au urmat chemarea lui, indata. Si, venind la chilia lui Marcu, a batut in usa lui, zicand: Marcu!” Iar el, auzind glasul batranului, indata a iesit afara. Si l-a trimis la o ascultare. Si zicea batranilor: „Unde sunt ceilalti frati, parintilor?” Si, intrand in chilia lui Marcu, si deschizand caietul lui, au gasit ca pusese mana sa faca litera „O”. Si, auzind glasul batranului, n-a mai intors condeiul , sa implineasca litera. Deci, au zis batranii: „Cu adevarat, pe care tu il iubesti ava, si noi pe acesta il iubim, pentru ca si Dumnezeu pe acesta il iubeste”. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

 

 

 

 

.