Toți acești Sfinți sunt în ceata celor 70 de Apostoli ai Domnului. Din viața lor închinată răspândirii cuvântului lui Dumnezeu puține știri s-au păstrat în Sfintele Scripturi și în Sfânta Tradiție.

Așa, despre Sfinții Olimp și Rodion se știe că au urmat Sfântului Apostol Pavel, la Roma, unde, fiind prinși pe vremea împăratului Nero, din porunca acestuia, li s-au tăiat capetele (Rom. 16,11;15).

Sfântul Sosipatru se afla pomenit și el de Sfântul Pavel în Epistola lui către romani (16,21), iar tradiția ne spune că a fost episcop Bisericii din Iconia, unde s-a săvârșit în pace.

Sfântul Erast, iarăși, este pomenit în aceeași Epistolă către romani a marelui Pavel (16,23). Acesta a fost mai întâi iconom al Bisericii din Ierusalim, iar apoi episcop al Paneadei, de unde cu pace s-a dus către Domnul.

Tot astăzi se pomenește și Sfântul Apostol Cuart. El a fost episcop al Beirutului și mult s-a ostenit pentru răspândirea dreptei credințe. Deci, pe mulți păgâni botezându-i, a adormit în Domnul (Rom.16,23).

Cât despre Sfântul Tertiu, el este acela care a scris Epistola marelui Pavel către romani și a fost al doilea episcop în Iconia, după Sfântul Sosipatru (Rom.16,22).

Iar acum, toți împreună stau înaintea tronului lui Dumnezeu, întru veșnica vese
lie, primind de la Dânsul răsplătiri pentru nevoințele și ostenelile lor cele cu multe dureri. Dumnezeului nostru, slavă!

Întru această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Orest

Acest Sfânt a fost din cetatea Tiana, din țara Capadochiei, doctor cu mesteșugul. Deci, mărturisind pe Hristos, a fost prins de dregătorul Maximin, pe vremea împărăției lui Dioclețian (286-305) și, nesupunându-se a jertfi idolilor, ci mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu, a fost bătut cu toiege atât de rău, cât nu era loc întreg pe trupul său. Deci, l-au dus la capiștea idolilor și, suflând el asupra lor, au căzut idolii și s-au făcut ca praful. Apoi, l-au închis în temniță și, după șapte zile, stând înaintea judecătorului Maximin, l-au silit iarăși să jertfească. Și, nesupunându-se, i-au pătruns gleznele cu piroane lungi și, legându-l cu lanțuri de un cal sălbatic, l-au luat la goană și, târându-l douăzeci și patru de mile departe de cetatea Tiana, și-a dat sufletul.

 

Întru această zi, cuvânt de suflet folositor, din Pateric

Un oarecare frate din Tebaida ne spunea nouă, zicand: „Eu, fraților, am fost feciorul unui aducător de jertfe idolilor. Deci, când eram eu copil, vedeam de multe ori pe tatăl meu alegând seara și dimineața în capiște, închinându-se și tămâind idolii. Iar, odată, am mers eu după tatăl meu, în taină, neștiindu-mă el, ca să văd ce face când merge în capiște și cum se închină. Și, dacă am mers și am intrat în capiște, am văzut pe satana, șezând ca un împărat pe scaun împărătesc, și toți ostașii lui stând înaintea lui. Și, a venit unul din draci și i s-a închinat lui, iar el l-a întrebat, zicând: „De unde vii și ce ai făcut?” Răspuns-a dracul și a zis: „Iată, în cutare parte am fost și am ridicat sfadă și război mare și multă vărsare de sânge am făcut între oameni și am venit să-ți spun”. Zis-a lui satana: „În câte zile ai făcut aceasta?” Răspuns-a demonul: „În treizeci de zile”. Și, mâniindu-se, a poruncit de l-au bătut pe el, zicând: „Numai această slujbă mi-ai făcut în atâtea zile?”
Și aceasta făcându-se, a venit alt drac, închinându-se lui. Iar el l-a întrebat și pe acela, zicând: „De unde ai venit?” Răspuns-a acela: „Am fost pe mare și am ridicat furtună mare asupra unei corăbii cu mulțime de oameni și s-au înecat toți în mare și am venit ca să-ți spun”. Și, l-a întrebat pe el zicând: „În câte zile ai făcut aceasta?” Răspuns-a el, zicând: „În douăzeci de zile”. Și a poruncit de l-au bătut și pe acela, zicând: „De ce numai atât de puțin lucru și atât de puțină slujbă mi-ai făcut în atâtea zile?” Și, iată, și al treilea drac a venit și s-a închinat lui. Și l-a întrebat și pe acela de unde a venit. Și a răspuns și acela, zicând: „Întru această cetate s-a făcut o nuntă. Și am pornit sfadă și război mare între nuntași și între mire și mireasă. Și multă vărsare de sânge am făcut și am venit să-ți spun”. Și l-a întrebat pe dânsul, zicând: „În câte zile ai făcut aceasta?” Și a zis: „În cinci zile”. Și a poruncit să-l bată și pe acela, zicând: „Pentru ce în cinci zile numai atât de puțină slujbă și lucru ai făcut?”
După aceasta a venit și altul și i s-a închinat lui. Și l-a întrebat și pe acela, zicând: „Dar tu de unde ai venit?” Răspuns-a acela, zicând: „Eu, stăpâne, sunt patruzeci de ani de când mă lupt cu un călugar sihastru în pustie, iar întru această noapte l-am împins și l-am aruncat în desfrânare”. Iar satana, auzind aceasta, s-a sculat și l-a sărutat pe el și l-a pus pe scaun aproape de dânsul, zicând: „Cu adevărat bun lucru și plăcută slujbă mi-ai făcut, vrednic ești de cinstea mea, că ai făcut o ispravă ca aceasta”.
Acestea, văzându-le cu ochii mei și cu urechile mele auzindu-le, am cunoscut că mare este cinul călugăresc. Drept aceea și eu, lăsând lumea, am ieșit în pustie, Dumnezeu povățuindu-mă pe calea mântuirii”.

Întru această zi, minunea tămăduirii de către Sfântul Ioan Gură de Aur a dregătorului Arhela

Era în Antiohia un om, anume Arhela, dregător fiind și mai mare în cetate. Deci, i-a iesit lui pe obraz o pecingine și, petrecând multă vreme cu ea, n-a putut să se curățească de ea, și era foarte necăjit, nu numai pentru bubă, ci și pentru rușine, că era mare și la loc arătat și nu putea fi ascunsă, încât de multe ori zăbovea mai mult în casa sa și nu ieșea afară. Și toți se fereau de el și se întorceau, nesuferit fiindu-le să se apropie de dânsul. Însă avea el un prieten apropiat și acela îi purta de grijă, văzându-l pe el într-acest fel. Iar odată, fiind el cu dânsul în casa lui, din a lui Dumnezeu purtare de grijă, a zis către Arhela: „Aud pe mulți de un călugăr ce viețuiește într-una din mănăstirile din preajma cetății, fiindcă umblă unii după dânsul, și, întorcându-se spun multe despre dânsul. Deci, ascultă-mă pe mine, la ceea ce te sfătuiesc eu: să mergem la dânsul în mănăstire, cu credință și cu cuget drept, și să-l rugăm să facă rugăciune către Dumnezeu pentru tine și nădăjduim că nu ne vom întoarce de la dânsul fără milostivire”.
Aceasta auzind de la prietenul său, Arhela a mers cu dânsul în mănăstire la fericitul Ioan și, căzând la picioarele Sfânului, îl ruga pe el pentru tămăduirea bolii. Iar Sfântul Ioan a zis lui Arhela: „Să făgăduiești Domnului că vei face cele plăcute Lui și să umpli mâinile celor neputincioși poate să te tămăduiasca pe tine și să dăruiești din averile tale și să crezi că Dumnezeu te va face sănătos de boala ce te-a cuprins”. Și, răspunzând, Arhela i-a zis lui: „Toate cele poruncite mie de sfinția ta le voi păzi până la sfârșitul vieții. Și, de am răpit de la cineva fără dreptate, îi voi întoarce îndoit, numai tămăduiește-mă pe mine, Cuvioase părinte”. Atunci, fericitul Ioan a zis celor ce stăteau în față: „Luați-l pe el și spălați-l cu apa din care beau frații în numele Domnului nostru Iisus Hristos și se va tămădui”. Deci, l-au luat și i-au făcut lui precum le-a poruncit lor. Și, întru același ceas, i s-a curățat pecinginea feții lui și s-a făcut teafăr, rumeneala întorcându-se la el, încât nu rămăsese nici o urmă.

Și s-a întors Arhela la fericitul Ioan, mulțumind lui Dumnezeu și plăcutului Său Ioan, căzând la picioarele lui și mulțumindu-i de vindecarea sa. Dumnezeului nostru slavă, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.

 

 

 

 

 

 

.