Sfantul Apostol Filip
        Acest Apostol, unul din ceata celor 12 Apostoli, era din Betsaida Galileii, împreună cetățean cu Andrei și cu Petru, Apostolii. Și multă înțelepciune avea acest dumnezeiesc Apostol, că se îndeletnicea cu cercetarea locurilor din Legea veche și din Prooroci, despre Mesia cel așteptat, pregătindu-se, astfel, a-L cunoaște pe Acela, despre care încă nu știa că venise pe pământ. Cu acest fel de dragoste aprinzându-se el pentru Mesia, iată că Cel dorit de El călătorea prin Galileea și, aflându-l pe Filip, i-a zis lui: „Urmează-mi Mie”. (Ioan,1,43). Și, cunoscând pe Mesia în persoana lui Iisus Hristos, Filip lăsă totul și se făcu unul din cei mai zeloși ucenici, însoțind pe Iisus pretutindeni, luând aminte la viața Lui preasfântă, urmând sărăcia Lui și învățând de la Dânsul dumnezeiasca înțelepciune cu care avea să lumineze lumea.

Cu drept cuvânt, aflând pe prietenul său Natanail, căruia Scriptura îi mai spune și Vartolomeu, Filip i-a spus cu bucurie: „Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și Proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret”, (Ioan,1,45). Și așa l-a dus la Iisus, și încă multe locuri se află în Evanghelie despre acest Apostol, care împărtășea credința lui Hristos și altora.

Apostolii, fiind sortiți să porpovăduiască în lume, după pogorârea Duhului Sfânt, s-au răspândit, fiecare în părțile unde era chemat, pentru vestirea Evangheliei. Apostolul Filip, precum ne spun istoricii Teodoret și Eusebiu, a predicat Evanghelia în cele doua Frigii din Asia Mică și în Ierapole.

A străbătut, deci, mai întâi, toată Siria și toată Asia Mică și, întâlnindu-se cu Sfântul Apostol Vartolomeu, au pornit a lucra împreună la slujba Cuvântului. Mai aveau cu ei încă și pe fericita fecioara Mariam, sora după trup a Sfântului Filip, care îi urma și le slujea lor. Și dacă au ajuns în Lidia, Apostolii au fost primiți cu dușmănie de păgâni, au fost închiși în temniță, bătuți cu toiege, împrosșați cu pietre, încercând să-i ucidă. Și n-au scăpat cu viață, decât prin mijlocirea binecredinciosului Ir, care, botezându-se și Hristos făcând minuni cu el, Apostolii au putut pleca nu numai nevătămați, dar botezând pe toți păgânii din cetate și lăsând pe Ir episcop în urma lor. În calea lor prin Asia, cei doi Apostoli s-au întâlnit și cu Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, propovăduind și el Evanghelia tot prin Asia; și unii de la alții luând puteri, cu și mai multă râvnă răspândeau sămânța lui Hristos.

Deci, au mers dumnezeieștii Apostoli în Ierapole, cetate plină de idoli. Și se osteneau Sfinții, ziua și noaptea, povățuind, învățând și vindecând, după cuvântul Domnului. Și era în cetate un oarecare Stahie, care, de 40 de ani era orb; pe acela Apostolii, vindecându-l, a crezut în Domnul și s-a botezat și el și toată casa lui. Și s-a răspândit vestea în toată cetatea. Și s-a botezat mult popor, crezând în Hristos. Iar dregătorul cetății, auzind de aceasta, a dat poruncă și, prinzând în lanțuri pe Sfinți, au legat de picioare pe Sfântul Filip și l-au răstignit cu capul în jos și, pe când îi găureau cu sfredelul gleznele picioarelor, Sfântul făcând rugăciune, și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. Și îndată s-a cutremurat pământul și, despicându-se, a înghițit mult popor și pe dregător, cei rămași căzând îngroziți la picioarele Sfinților și eliberându-i.
Deci, așezând pe Stahie episcop al noii Biserici și îngropând moaștele Sfântului Filip, Apostolul Vartolomeu s-a dus în Armenia, unde a fost răstignit pentru Hristos, iar Sfânta Mariam s-a dus în Licaonia, unde s-a săvârșit în pace.


Întru aceastã zi, cuvânt despre hirotonia, ca preot, a Sfântului Ioan Gurã de Aur.


Sfantul Ioan Gura de Aur

Lui Flavian patriarhul, primind scaunul Antiohiei si umbland si pentru cercetarea bisericeasca, pe cand facea randuiala cantarii de noapte, i s-a aratat ingerul Domnului, zicandu-i: „Dimineata, sculandu-te, sa mergi in manastirea unde este placutul lui Dumnezeu Ioan, si pe acela, luandu-l, sa-l hirotonesti preot, ca voieste Dumnezeu prin el sa lumineze pe multi oameni si la cunostinta Sa sa-i aduca si sa-l arate pe el de o cinste cu Apostolii, ca vas ales este al lui Dumnezeu. Ca, iata, si catre dansul sunt trimis de la Dumnezeu, ca sa-i spun sa nu se indoiasca de nimic, ci sa faca toate cele poruncite lui de tine”.

Si era Ioan in ceasul acela in osebita lui chilie, facandu-si obisnuitele rugaciuni si cereri catre Dumnezeu. Deci, a venit la dansul, fara de veste, ingerul Domnului, in haina luminoasa. Si, Ioan temandu-se foarte, dupa ce l-a vazut, a cazut cu fata la pamant, tremurand cu totul. Si, atingandu-l pe el ingerul, l-a sculat, zicandu-i: „Scoala, nu te teme”. Si i s-a aratat lui ingerul ca un om. Iar Ioan, adunandu-si mintea, a zis catre dansul: „Cine esti tu, stapane, ca chipul tau m-a tulburat si spaima a cazut asupra mea?” Iar acela, raspunzand, i-a zis lui: „Eu sunt ingerul Domnului si sunt trimis la tine ca sa-ti spun Darul lui Dumnezeu, pe care il vei primi acum”. Iar Ioan a zis: „Rogu-ma tie, stapane, nu ma pune pe mine sa ma fac de rusine, nici din viata aceasta linistita nu ma lipsi pe mine, nu ma desparti nici de adunarea aceasta preadulce a fratilor mei”. Raspunzand insa, iarasi, ingerul i-a zis: „Cel ce a grait lui Moise, zicandu-i: Iata, te-am facut pe tine Dumnezeul lui Faraon, Acela puternic este sa te faca si pe tine la fel”. Si acesta zicandu-i, ingerul s-a dus de la dansul.

Iar a doua zi, cand vorbea el cu fratii, iata au venit la dansul doi din clericii lui Flavian, vestind venirea lui. Iar marele Ioan si toti fratii, iesind afara din manastire, l-au intampinat pe el si i s-au inchinat lui si au intrat cu dansul in manastire. Si, patriarhul, cautand la fericitul Ioan, i-a zis: „Pace tie, tamaduitorule al celor bolnavi cu sufletul si cu trupul si urmatorule al Sfintilor Apostoli! Sculandu-te, sa mergi cu noi, ca sa facem voia Domnului pentru tine”. Si l-au dus pe cuviosul Ioan spre hirotonia randuielii preotesti. Si s-a facut o minune in ceasul acela. Ca dupa ce acesta si-a plecat capul, cand episcopul si-a pus mana pe dansul, incepand rugaciunea hirotoniei, fara de veste, s-a aratat un porumbel alb asupra capului fericitului Ioan. Iar episcopul, vazand aceasta, si toti cei ce erau cu dansul s-au inspaimantat, mult minunandu-se. Si s-a propovaduit aceasta in toata cetatea. Si a petrecut fericitul in Biserica Antiohiei doi ani. Apoi a fost instiintat despre dansul Arcadie imparatul (395-408) si, trimitand, l-au adus pe el cu cinste la patriarhie in Constantinopol. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Mai multe despre acesti Sfinti gasiti in: Vietile Sfintilor