Fericitul și preaînțeleptul Clement era roman din naștere. A fost adus la credință de marii Apostoli Petru și Pavel, de la care a învățat credința în Hristos cea adevarată, făcându-se propovăduitor Evangheliei ș i apostoliceștilor așezăminte. Și a fost al treilea episcop al Romei, după Lin și Anaclet.

Cu vrednicie a stat pe scaunul Romei vreme de aproape zece ani. În timpul acesta, s-a petrecut o mare dezbinare în Biserica din Corint. Mulți credincioși nemulțumiți, nu știm din ce pricini, s-au răzvrătit împotriva preoților și-i alungau de prin locurile lor. Atunci, Sfântul Clement, în numele Bisericii din Roma, scrie corintenilor o vestită Epistolă, în anul 96, care, fiind citită în bisericile din Corint, toți credincioșii și-au recunoscut greșala, întorcându-se la calea cea dreaptă, de la care se abătuseră, făcând pace în Biserica lui Dumnezeu.

Tradiția Bisericii ne spune că Sfântul Clement a murit mucenic. Că, fiind prins pe vremea prigoanei lui Traian (98-117), și, nesupunându-se poruncii lui, a fost surghiunit într-o cetate îndepărtată numita Cherson (Crimeea), iar acolo a fost osândit să fie aruncat în mare, legându-i-se de grumaz o ancoră de corabie. Și așa s-a săvârșit de trei ori fericitul.

Întru aceastã zi, pomenirea Sfântului Mucenic Petru, episcopul Alexandriei (†312)

        Acesta a fost in zilele imparatului Maximin si a ajuns episcop al Alexandriei, dupa moartea lui Teona (300). A pastorit cu intelepciune si curaj Biserica, pe vremea prigoanei lui Diocletian si a urmasilor lui. Istoricul Eusebiu il numeste dascal minunat al credintei crestine si podoaba dumnezeiasca a episcopilor.

In niste vremi ca acelea pline de groaza, el a intarit pe multi din cei slabi si fricosi, iar in cele din urma a fost izgonit si el pentru Hristos. Si umbla prin Fenicia si Palestina, intarind pe crestini, prin scrisori, si cerand darul Duhului Sfant pentru dansii.

O traditie a Bisericii spune ca Dumnezeu i-a descoperit Sfantului Petru, intr-o vedenie, tot raul pe care Arie avea sa-l aduca in Biserica lui Hristos. Ca a vazut pe Domnul, in chip de copil ca de doisprezece ani, stralucind mai mult ca soarele, purtand o haina rupta, din cap pana in picioare. Deci, intrebandu-L pentru ce-I este rupta haina, a aflat de la El ca Arie este cel care I-a rupt-o, Domnul aratand prin semnul acesta, ruptura pe care a facut-o intre Tatal si Fiul, nemarturisindu-l pe Hristos de o fiinta cu Tatal. Si Domnul a incheiat: „Sa nu-l faci pe el urmasul tau!”

Deci, instiintandu-se pagantul imparat Maximin ca, pentru invatatura lui Petru, multi se intorc de la idoli la Hristos, a trimis ostasi sa-l prinda si l-au inchis in temnita. Dar, vazand darzenia poporului credincios, a venit imparatul insusi in Alexandria si a poruncit sa se taie capul Sfantului Petru. Si asa, acest Sfant s-a savarsit, dupa porunca imparatului, castigand cununa cea nevestejita a chinuirii pentru Hristos.

Întru aceastã zi, cuvânt despre Pafnutie monahul, cum a mântuit acesta pe un tâlhar

        Pafnutie monahul, alegandu-si viata pustniceasca, niciodata nu gusta vin. Iar, umbland el odata prin pustie, a aflat niste talhari si acestia beau vin. Insa, l-a cunoscut pe el vataful talharilor si stia ca nu bea vin. Dar, vazandu-l pe el slabit de multe osteneli, i-a umplut un pahar de vin, iar in cealalta mana a luat sabia si a zis staretului: „De nu-l vei bea, apoi te voi ucide pe tine”. Deci, cunoscand staretul cu duhul ca prin aceasta il va castiga pe el pentru Dumnezeu, luand paharul l-a baut. Iar vataful de talhari i-a zis: „Iarta-ma, parinte, ca te-am suparat pe tine”. Si i-a zis staretul: „Cred ca Dumnezeu, pentru acest pahar, va face mila cu tine si in veacul de acum si in cel ce va sa fie”. Si, umilindu-se talharul, a grait batranului: „Cred in Dumnezeu si de acum nu voi mai face strambatate niciodata, nici nu voi jefui, nici nu voi mai ucide, ci voi merge impreuna cu tine si ma voi pocai de pacatele mele”. Deci, lasand pe tovarasii sai, a mers cu staretul si si-a mantuit sufletul sau, vietuind in pocainta.

Întru această zi, cuvânt de învăţătură, pentru preoţi, al Sfântului Ioan Gură de Aur

        Si iarasi tu, o preote, pastorule al oilor lui Hristos si statatorule inainte al infricosatei Lui Mese, cel ce inalti rugaciunile la Dumnezeu pentru toti cei ce sunt in locasul si in Biserica aceasta si te rogi pentru unirea credinciosilor, sa te pazesti de betie, ca ea iti spurca rugaciunile tale. Sa nu inlocuiesti cuvintele sfinte cu cele proaste omenesti, stiind ca esti vorbitor cu Dumnezeu. Trupul tau sa-l pazesti curat, stiind ca esti mijlocitor catre Dumnezeu pentru fratii tai. Sa ai lina pasirea picioarelor tale, de vreme ce stai la loc sfant. Pazeste-ti mainile tale de toate necuratiile, de vreme ce, cu acelea amandoua, ridici Trupul lui Hristos. Sa primesti smerenia si sa te socotesti pe tine nimic, ca, strigand tu catre Dumnezeu, sa caute spre tine, ca spre cei smeriti cauta Domnul. Sa ai curata limba ta de osardirea a tot omul, de vreme ce cu limba slavesti pe Dumnezeu laolalta cu ingerii. Retrage-te adeseori de la tulburarea cu poporul, ca mintea ta, fiind netulburata sa inalte rugaciune curata catre Dumnezeu. Milostiv sa fii catre cei saraci, ca cel milostiv va afla mila de la Dumnezeu. Cand te apropii de Sfantul Pristol, sa-ti scoti incaltamintea grijilor lumesti si necuratele ganduri din inima ta, ca locul unde stai sfant este. La sfintele rugaciuni, adu-ti aminte de fratii tai, pana la cel mai din urma dintre ei. Sa nu amesteci rugaciunile, nici sa nu canti pe glasuri multe la cantare, ca acelea gonesc smerenia. Sa citesti cu ravna fratilor tai vietile si invataturile Sfintilor Parinti, nu cu inalta cugetare si dascaleste, ci smerindu-te pe tine si cu inteles, insa toate cu porunca mai marelui tau, si nu ca la sine, ca sa nu cazi in cursa indraznelii.

Să nu-ți saturi peste măsură pântecele tău, ca nu cu înfocare trupească și cu aburii mâncării să gonesti pe Duhul Sfânt, Care se pogoară asupra Darurilor. Când stai la Sfântul Prestol să nu te uiți deseori înapoi, ci ochii să ți-i ridici numai spre Cel ce locuiește în ceruri. Să ai pace și închinăciune și cu cel mai de pe urmă, cerând de la toti binecuvântare și rugăciune, ca stând, înaintea altarului, să-ți ridici fără osândire mâinile. Încă o dată, iarăși, îți zic ție, o, slujitorule al lui Hristos, păzește-te de băutură, că ești serafim cu trup și nu ți se cade ție să te dai la băutură. Încă, te mai păzește de iubirea de avere, de mândrie, de osândire, de iubirea de slavă, de mânie și de desfrânatele gânduri. Că toate acestea sunt străine de rânduiala îngerească și tu slujești Trupului lui Hristos, primind slujirea îngerilor și amestecându-te cu dânșii. Că se zice: „Acum puterile cerești nevăzut împreună cu noi slujesc”. Drept aceea, preotule, să fii priceput, să înțelegi ce ești și ce slujești. Și, cunoscând aceasta, să slujești Domnului cu frică și cu dragoste, toate năravurile cele de glumă să le lepezi. Că, după ce ai primit slujba îngerească, și aceasta păzind-o cu frică, cu dragoste și cu evalvie, să ajungi a locui în ceruri, împreună cu îngerii, în veci nesfârșiți, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine slava, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.

 

 

.