Acesta a trăit în zilele împăratului Eraclie (610-641), trăgându-se din cetatea Adrianopole a Paflagoniei. Din fragedă tinerețe a fost plin de râvnă pentru poruncile Evangheliei și pentru fapte bune, crescând după învățăturile Bisericii, în deplină înfrânare și necunoscând altă bucurie decât cugetarea neîncetată a Domnului. Crescând în vârstă și sporind în înțelepciune, s-a făcut iubit de Dumnezeu și de oameni și a fost sfințit diacon al Bisericii, slujind lui Dumnezeu cu credință și evlavie.

După o vreme, a simțit chemarea să viețuiască în liniște și singurătate, ca să se îndulcească din neîncetata cugetare către Domnul, și, căutând un loc în care i-ar fi fost lesne a petrece astfel. Și, găsind acel loc, nu departe de Adrianopole, s-a suit pe un stâlp, dorind ca toate să le aibă, din râvnă pentru Domnul: iarna și zăduful, ploaia și zăpada, grindina și gerul fără de nici un acoperiș, simțind întru sine o puternică dorință să se asemene cu Sfântul Simeon Stâlpnicul. Și s-a făcut astfel, singur și de bună voia sa, mucenic nu numai un an, ci cincizeci și trei de ani, pătimind pe stâlp ca și cum ar fi fost răstignit pe cruce. Și venea mulțime de norod să asculte de la dânsul sfaturi de folos și să se tămăduiască de boli; că, încă din timpul vieții sale, se făcuse atât de plăcut lui Dumnezeu, încât tot trupul lui era luminat, ca de o lumină cerească și multe minuni făcea.

La urmă, căpătând o rană la un picior și neputându-se sprijini pe el, sta numai pe o parte, sprijinit de stâlp, și așa a zăcut treisprezece ani ca Iov, până și-a dat cinstitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Iar toată vremea vieții lui a fost o sută de ani.

Întru această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Nicon, numit „Pocăiţi-vă”

        Acesta se trăgea din țara Armeniei și a trăit în zilele împăratului Vasile Bulgaroctonul (976-1025), fiind fiu al unui oarecare mare dregător. Deci, auzind dumnezeiescul glas ce zice: „Tot cel ce va lăsa pe tatăl său și pe mama sa…” și celelalte, și-a lăsat toate și s-a dus la o mănăstire, la care a arătat cea mai desăvârșită nevoință și aspră petrecere. Iar după ce a aflat tatăl său că el a îmbrăcat haina monahală, îl căuta pe la toate locașurile călugărilor. Iar Sfântul, ieșind din mănăstirea sa a colindat tot Răsăritul, propovăduind tuturor zicând: „Pocăiți-vă!” Pentru aceasta, așa și i-a rămas numele. Deci, s-a dus și în insula Creta și, de acolo, în Peloponez și la toate cetățile și orașele, apoi s-a dus în cetatea Lacedemonia, unde sșvârșind multe minuni, a făcut și o biserică lui Hristos, Mântuitorul nostru. Și acolo, aflându-se până la sfârșit, s-a mutat către Hristos, Cel dorit de dânsul, luând de la El cununa nevoinței.

Întru aceastã zi, pomenirea Preacuviosului Pãrintelui nostru Stelian Paflagonul

 Acesta a fost închinat lui Dumnezeu încă din pântecele maicii sale și s-a făcut lăcaș Duhului Sfânt. Că, împărțindu-și la săraci bogăția ce avea și făcându-se monah, covârșea pe toți prin aspra lui viețuire și ostenicioasă sihăstrie. S-a dus apoi în pustie și petrecea într-o peșteră și primea hrană printr-un înger. Acolo, s-a învrednicit însă de darul doctorilor fără de arginți și tămăduia multe și grele suferințe, mai ales pe timp de molime, când mureau mulți copii. Iubea mult copiii și a fost sprijinitorul și ajutătorul lor și izbăvea din boală pe mulți copii bolnavi, când părinții lor chemau numele Sfântului într-ajutor. Deci, pururea pomenitul, Stelian, așa viețuind, vindecări și multe minuni săvârșind, la adânci bătrâneți s-a mutat către Domnul.


 

Întru această zi, cuvânt de învăţătură către cei ce stăpânesc

        De te-a pus pe tine imparatul in orice dregatorie, fie de judecator al poporului sau, fie la oranduiala cetatii sale, fie ca stai inaintea fetii lui si multi ti se pleaca, ori vin la tine, mici sau mari, slaviti si neslaviti, aducandu-ti cinste si daruri si iti cad tie la picioare, sa stii ca acest bine ti s-a daruit tie de la Dumnezeu. Vezi insa sa nu iei ceva cu pacat. Ca iata, daca cineva, vrand sa biruiasca pe parasul sau, ar izbuti sa te castige pe tine cu plata mai dinainte, vei judeca cu nedreptate pe acel om, care este chipul lui Dumnezeu, pentru care Hristos Si-a varsat sangele Sau. Ca destul iti este tie si casei tale leafa ta cea hotarata tie la aratare, nu pe ascuns. Iar de vei primi ceva in dar, cunoaste-ti boala sufletului, si ia aminte mai mult cu intelegerea sufletului tau, cu frica lui Dumnezeu, ca pe o bautura tulbure, curateste-l ca printr-o strecuratoare, ca sa nu se prinda de sufletul tau spurcaciunea vietii acesteia, adica averea cea nedreapta, care-ti va naste boala fara scapare. Ci, precum am zis mai inainte, strecoara-l de-a pururea si cu toata vrednicia spala-l in apa care curge alaturi, adica, da-l saracilor celor ce trec pe ulite, pe langa portile tale, care cer paine si apa, haine, odihna si curatire. Primeste-i si adu-i in casa, hraneste-i, adapa-i si-i incalzeste. Tu vei face dupa puterea ta, iar Dumnezeu se pregateste sa-ti rasplateasca tie insutit, precum Insusi a fagaduit si se va tine de cuvantul Sau. Tu sa semeni, iar El va face sa creasca. Si, daca aici putin, iti va rasplati tie, iar tu lauda randuiala Lui. Iar cand vor navali asupra ta ispitele, catre Cel ce le-a lasat, sa-ti ridici mainile, de vreme ce drept este a rabda, cu rugaciune si cu tarie isipitele ce ni se intampla si a multumi lui Dumnezeu pentru ele; si sa nu te minunezi, faca nu vei lua aici rasplatiri pentru faptele cele bune. Ci, cand te vei muta din lumea aceasta trecatoare si vei intra in vesnica si luminata Cetate, in Ierusalimul cel de Sus, atunci vei primi ceea ce acum este scris.

Daca cunosti pe Dumnezeu, sau citesti cartile, sa nu zici: „Amar mie, iata sunt bogat si legat cu grijile cele lumesti; nu ma pricep ce voi face!” Tine bogatia pe care ti-a dat-o tie Dumnezeu, nu o feri pe ea nevazut. Si de-ti este tie cu putinta si de doresti a fi fara de grija, imparte-o la saraci si te fa calugar. Iar de nu poti sa faci aceasta, apoi, si in lume facand asa, nelipsit vei fi de mila lui Dumnezeu, zicand catre El: „Dupa mila Ta, mantuieste-ma!” Insa aceasta o zic pentru miluirea saracilor. Sa nu zici: „Averea este a mea”. Ci sa zici: „Averea imi este incredintata mie pentru putine zile”. Drept aceea, ca un iconom sa impartesti averea cea incredintata, precum porunceste Cel ce ti-a incredintat-o tie. Deci, averea ce ti-a dat-o tie Dumnezeu, ca poruncile Lui sa le implinesti printr-insa , sa nu o lasi neamului tau celui mai de pe urma. Ci pe fiii tai si pe femeia ta si pe toata semintia ta, sa o incredintezi lui Dumnezeu, bunul pazitor, a carui mila este mare si bogatia nestiuta. Ca averea din lumea aceasta este asemenea cu raul, se duce de aici in jos si apoi iarasi vine din sus. Nu te ingriji, dar, pentru cei mai de pe urma fii, nepoti si stranepoti. Ca aceia altfel vor vietui. Ca ori ispitele, ori furtul, ori razboiul, ori pierzand increderea imparateasca, averea nu le este de nici un folos, de nici un ajutor. Drept aceea, in viata ta, de sufletul tau sa porti grija si la el mult sa te gandesti, ca unul iti este sufletul tau, doar una vremea vietii tale si o moarte vei avea. Aceasta sa te doara, pentru aceasta sa te mahnesti; si curatirea pacatelor aici sa o ceri, iar la iesirea din viata, apararea de diavolul. Si, dupa ce vei merge acolo, vei intelege ca n-ai fi putut lua Imparatia lui Dumnezeu, cea gatita din veac, nici palatele Lui cele luminos randuite, daca nu le-ai fi cumparat aici. Dar de ai sta sa cumperi cu bogatia lumii acesteia si o casa din cele mai mici din Ierusalimul cel de Sus, apoi nici bogatia din toata lumea adunata nu face cat pretul ei. Insa, Imparatia lui Dumnezeu se cumpara cu milostenia, iar milostenia nu sta in mare si in mult, ci se socoteste dupa puterea celui ce da si daca da cu toata inima. Ca darea la saracii cei ce au trebuinta, aceea este milostenie fericita si de ea au fost pline vasele celor cinci fecioare intelepte, carora li s-a deschis Imparatia.
Deci, pe aceasta milostenie sa o pastrezi si tu nedepartata si sa o legi pe ea la grumazul tau, ca totdeauna sa fie cu tine. Ca zic Scripturile: „Milostenia barbatului este pecetea pe care o poarta pe sine”. Drept aceea, de o vei primi pe dansa, nici un potrivnic nu te va birui, vazand ca porti pecetea Imparatului Ceresc si ca mergi spre Dansul, Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

 

 

 

.