Astăzi, Biserica ne cheamă să cinstim pe Sfinții Îngeri și lucrarea lor în viața noastră și în lume. Este sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, în jurul cărora Biserica adună și serbează toată obștea, tot „soborul” Sfinților Îngeri laolaltă. Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea și ea s-a răspândit repede în tot Răsăritul creștin.

Despre îngeri, Biserica învață că ei sunt „duhuri slujitoare” (Evrei,1,14), adică ființe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu și totodată prieteni și ocrotitori ai noștri, puși de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria noastră cerească, la „Cerul nou și pământul nou” ce vor să fie. Așadar, dacă îngerii se arată sub forme văzute, nu-i asta firea lor cea adevărată, forma văzută este un chip de împrumut, ei sunt „lumea nevăzută”, „cerul”.

După descoperirile Sfintei Scripturi și după mărturisirile Sfinților, îngerii iubesc pe Dumnezeu, Îl preamăresc și-I împlinesc voia Lui în conducerea lumilor, împărățiilor, a popoarelor, a oamenilor. Ca slujitori, îngerii sunt uneori împlinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepselor peste Egipt. Dar, în mod statornic, îngerii slujesc la apărarea și călăuzirea oamenilor. Ei duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepți: pe Lot de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri în cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mântuirii: Nașterea Domnului, suferința din Ghetsimani, Învierea Domnului, a doua Lui venire. Îngerii păzitori sfătuiesc de bine pe oameni prin glasul conștiinței: tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mișcare bună a inimii, rugăciunea, pocăința, faptele bune, toate acestea se nasc în noi și se înfăptuiesc din îndemnul îngerului păzitor.

La început, toți îngerii au fost făcuți de Dumnezeu buni, strălucind de frumuseți, de înțelepciune și de tot felul de daruri. Dar, Stăpânul Cerului și al pământului i-a supus unei încercări prin care îngerii, cu voie liberă, să-și dovedească ascultarea. Încercarea aceasta s-a petrecut înainte de facerea lumii. Și, în această încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, cel mai frumos și cel mai înzestrat dintre ei, s-a răzvrătit împotriva Ziditorului său, zicând: Pune-voi scaunul meu deasupra norilor și voi fi asemenea cu Cel Preaînalt”. Și amețit de mândrie, n-a vrut să mai asculte de Dumnezeu.

Despre căderea lui Lucifer și a îngerilor lui, Scriptura ne vorbește așa: „Și s-a făcut război în cer: Mihail, și îngerii lui, au pornit război cu balaurul. Și se războia și balaurul și îngerii lui și n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă satana, diavolul cel ce înșala pe toată lumea, pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el” (Apoc.,12,7-9). Și așa a căzut Lucifer din cinstea de arhanghel, precum grăiește Domnul: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer” (Luca,10,18). Și asemenea cu el și ceata de îngeri ce era sub dânsul, înălțându-se, a cazut și demonii, luptători împotriva mântuirii noastre s-au făcut.

Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi lăudatul, păzind ca o sluga credincioasă, „credința către Stăpânul său, s-a arătat adevărata căpetenie peste cetele celor fără de trupuri”. Că, văzând cum a căzut vicleanul Lucifer, a lăudat cu glas pe Domnul tuturor și a zis: „Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel ce era cu noi: cel ce era lumina, acum întuneric s-a făcut. Că cine este ca Dumnezeu? Mi-ca-El?” Că numele de Mihail asta însemnează: „Cine este ca Dumnezeu”.

Și așa s-a întocmit soborul, adică adunarea și unirea tuturor îngerilor credincioși lui Dumnezeu, iar Mihail Arhanghelul a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu căpetenie a îngerilor buni și mare folositor și de bine făcător al mântuirii noastre și, luând chip văzut, s-a arătat multora, atât în Legea veche cât și în Legea nouă.

Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail serbăm astăzi și pe preafrumosul și înveselitorul Arhanghel Gavriil, că și acesta, luând chip văzut, multe faceri de bine a dăruit neamului omenesc, arătate în amândouă Testamentele.

Așa, în proorocia lui Daniil, Gavriil este numele tălmăcitor al vedeniei (Dan.,8,16). Asemenea, Gavriil arată lui Daniil înțelesul celor șaptezeci de săptamani de ani până la venirea lui Mesia Hristos (Dan.,9,21-27). După tradiție, tot el, Gavriil, vestește lui Ioachim și Ana că din ei va să se nască Doamna, Stăpâna noastră, Maria, Născătoarea de Dumnezeu.

În Legea nouă, Gavriil descoperă preotului Zaharia, nașterea lui Ioan, Botezătorul Domnului (Luca,1,19). Tot Gavriil anunță Fecioarei din Nazaret nașterea de la Duhul Sfânt a Domnului Hristos, Mântuitorul lumii (Luca,1,28). Unii zic că tot Arhanghelul Gavriil a fost îngerul în veșmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe ușa mormântului și a șezut deasupra ei, la ceasul Învierii Domnului. Și el a fost acela care, cel dintâi, a dat Mironosițelor vestea Învierii. Și, ca să zicem mai cuprinzător, dumnezeiescul Gavriil a slujit la toată iconomia Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, din început și până la sfârșit.

Pentru aceasta și Biserica lui Hristos a hotărât să-l prăznuiască pe el, împreună cu Arhanghelul Mihail, și să cheme darul și ajutorul amândoura, rugându-i ca, prin mijlocirea și rugămintele lor, în veacul de acum, să aflăm izbăvire de rele, iar în cel ce va să fie, să ne învrednicim bucuriei și Împărăției cerești. Amin.


Mai multe despre „Soborul mai marilor Arhistrategi Mihail si Gavriil si al tuturor cerestilor, fãrã de trupuri, Puteri”, se gasesc in Vietile Sfintilor


Întru această zi, arătare a minunilor marelui Arhistrateg al lui Dumnezeu, Mihail și a celorlalți îngeri, cu arătări și minuni făcute de ei, adunate pe scurt

Multe și mari faceri de bine ale lui Dumnezeu s-au făcut oamenilor prin îngerii lui Dumnezeu, pentru că ei sunt pentru noi, mijlocitori, ajutători și rugători către Dumnezeu. Iar Mihail, ca un mai mare peste oștile cerești, ne izbăvește pe noi de toate primejdiile și necazurile, de boli și de păcate. Că a fost pus întâiul peste îngeri, în locul lui Lucifer și lumina lui nu suferă să o vada cel ce a căzut.

Iar pentru ceilalți îngeri, așa s-a zis în Scriptură. Când Adam a fost înșelat de satana și s-a izgonit din Rai și cu moarte s-a osândit și neamul omenesc de la dânsul a început a se înmulți, începând de atunci, îngerii au fost puși de Dumnezeu de pază tuturor oamenilor, ca să nu rămână ei fără de purtare de grijă și să fie înșelați de satana. Și de atunci, tot credinciosul își are îngerul lui păzitor, iar necredincioșilor s-a pus un înger păzitor asupra fiecărei țări, precum și Moise a zis: „A pus hotare neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu”.

De înger a fost luat și Enoh și a fost dus în Rai, că, până la a doua venire a Domnului pe pământ, să nu vadă moartea cea de obște a oamenilor. La fel și Noe celui drept, îngerul i-a vorbit de potop și l-a învățat pe el cum să facă corabia, spre scăparea lui și a fiilor lui, ca să rămână rădăcina de la Adam, cel întâi zidit, și să se înmulțească neamul omenesc, asemenea și jivinile, toate cele fără număr neamuri de dobitoace și de fiare și de celelalte necuvântătoare, ca să le păzească spre trebuința oamenilor. Înger a fost și cârmaciul corabiei în acele mari ape și vânturi. După care i-a spus lui Noe cum să scrie el despre jertfe.

Și lui Avraam de-a pururea îngerii i-au fost sprijinitori și ajutători la război, când a biruit pe împăratul Codorlamor, care avea cu sine trei sute de mii de ostași, iar Avraam, numai trei sute optsprezece copii de casă, că avea ajutor pe îngerii lui Dumnezeu. Și pe Moise îngerul l-a pus mai mare peste seminția lui Israel și multe minuni a făcut cu dânsul: pe israiliteni i-a trecut marea, pe Faraon l-a afundat, iar în pustiul Sinai minuni a făcut.

Și în cetatea Ferza, Valac împăratul a chemat pe Valaam vrăjitorul, zicându-i să blesteme pe israiliteni ca să-i fie lui robi, iar îngerul l-a întâmpinat pe el în portile cetății. Deci, catârul a văzut pe înger și a strivit pe piciorul lui Valaam. Apoi Valaam, văzând pe înger, i s-a rugat lui, zicând: „Nu mă pierde pe mine, stăpâne, că iată, de acum nu ca să blestem, ci ca să binecuvantez pe Israel voi merge”, precum a și fost. Iar când a răposat Moise, atunci Mihail Arhanghelul i-a îngropat trupul său. Iar după aceasta, când Isus al lui Navi a înconjurat Ierihonul, întru care erau șapte împărați canaanei, după ce au căzut zidurile din temelii, atunci a văzut Iosuna pe Mihail stând ca un ostaș întrarmat și i-a zis lui: „Al nostru ești, sau din potrivnicii noștri?” Și i-a zis Mihail lui: „Eu sunt voievodul oștirii puterilor cerești și acum am venit spre ajutorul tău”. Iar Iosua i s-a închinat lui, zicând: „Ce poruncești stăpâne, robului tău?” Iar voievodul oștirii Domnului i-a zis: „Scoate-ți încălțămintea din picioarele tale, că locul pe care stai sfânt este”. Și a făcut Iosua așa. Și a surpat Domnul toată puterea canaaneilor și a dat lui Israel pământul acela, pe care l-a făgăduit Dumnezeu părinților lor.

Însă, după aceea, întărindu-se madianitenii și robind pe israiliteni, s-a arătat îngerul lui Ghedeon și i-a zis: „Să iei cu tine trei sute de ostași și să mergi împotriva împăraților lui Madiam, Greb și Zebei”, cu care erau o mie de mii de madiamiteni. Și a făcut Ghedeon așa, însă a dat oamenilor săi felinare și făclii și au năvălit asupra madiamitilor noaptea și din tulburarea îngerească aceștia s-au tăiat între ei și numai cei ce aveau felinare și erau cu Ghedeon, aceia au rămas vii.

Și iarăși s-a arătat îngerul lui Manoe și femeii lui, spunându-le lor de nașterea lui Samson, care s-a răzbunat asupra celor de alt neam și a vrășmașilor lui Israil. Încă și când a ieșit David la război cu Goliat și l-a lovit pe el cu praștia în frunte, iarăși îngerul Domnului l-a lovit pe Goliat de dinapoi și a căzut în brânci. Că dacă David l-ar fi doborât pe el, apoi ar fi căzut cu fața în sus, iar nu cu fața în jos. Iarăși îngerul slujea minunat lui Ilie și bucate îi da lui din mâinile sale. Iar în vremea lui Iezechia, a venit asupra Ierusalimului Senahrib, împăratul asirienilor și defăima pe Atotțiitorul Dumnezeului lui Israil, iar Iezechia s-a rugat Atotțiitorului și a trimis Dumnezeu pe îngerul Său și a ucis îngerul Domnului o sută treizeci și cinci de mii din tabăra asirienilor.

Și iarăși, întru același Ierusalim, îngerul venea în tot anul și tulbura scăldătoarea Siloamului și multe tămăduiri făcea. Multe încă Însuși Dumnezeu a făcut, arătându-se în chip de înger, precum s-a arătat și lui Avraam în trei fețe și cu Iacov s-a luptat și la cei trei tineri din Babilon văpaia cuptorului în rouă s-a schimbat. Și iarăși îngerul a izbăvit pe Daniil în groapă de gura leilor. Iar pe Avacum, el l-a dus din Ierusalim în Babilon și pe același Daniil cu hrană l-a hrănit.

Îngerul iarăși a surpat pe Nabucodonosor împăratul, din cinstea împărătească, pentru mândria lui, și din om în dobitoc cu chip străin l-a făcut și șapte ani cu iarbă și cu pământ s-a hrănit, precum mai înainte Daniil îi zisese lui.

Deci vedeți, fraților, câte faceri de bine a arătat Dumnezeu, pentru îngerii Săi, în Legea veche; apoi cu cât mai mult, în darul cel nou lucruri minunate  a făcut.

Așa, când Hristos S-a sculat din groapă, îngerul a vestit mai întâi femeilor, zicând: „Hristos a înviat, nu mai plângeți de acum”. Îngerul și pe Petru l-a scos din temniță și legăturile lui Pavel le-a rupt și temnița a cutremurat-o. Îngerul Domnului a răpit pe Filip Apostolul de la ochii famenului și l-a adus pe el din Gaza la Azot. Îngerul s-a arătat și lui Corneliu sultașul, la al nouălea ceas din zi, pe când postea și se ruga lui Dumnezeu, când i-a poruncit lui să cheme la sine pe Apostolul Petru.

Îngerul a fost ajutător în război împăratului Constantin asupra păgânului prigonitor Maxențiu și tot el a încredințat pe Constantin împăratul, arătându-i lui crucea pe cer și zicându-i: „Cu acest semn vei învinge pe vrășmașii tăi”. Îngerul a fost ajutător binecredinciosului împărat Iraclie asupra lui Cosroe păgânul împărat persan. Iarăși, îngerii Domnului întăresc și pe Mucenici a grăi împotriva păgânilor împărați, la războaie ajută binecredincioșilor împărați și cuvioșilor pîrinți pustinci le ajută ca să biruiască meșteșugurile diavolești, Mucenicilor în chinuri le ușurează durerile și rănile și alte multe și de mirare minuni fac: cuptoarele ce ard cu foc se sting, gurile leilor și ale pardoșilor le leagă și pe morți îi înviază.

Îngerii sunt păzitori și slujitori plăcuți lui Dumnezeu, cuvioșilor părinți și viețuitorilor în pustie: hrană acelora le aduc, fiind trimiși de Dumnezeu și le-o dau cu mâinile lor, precum lui Pavel Tebeul și marelui Eftimie le-a înmulțit pâinile și vinul și undelemnul. Și nu numai acestora, ci și la mulți alți sfinți slujesc îngerii și multe și negrăite minuni fac în veacul acesta. Pentru care pricină și Domnul Însuși zice, către credincioși: „Să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici că, zic vouă, că îngerii lor, în ceruri pururea văd fața Tatălui Meu, Care este în Ceruri” (Matei,18, 10).

Deci, Acestuia urmându-I noi toți, să lăudăm acest cinstit praznic al marelui Arhanghel al lui Dumnezeu Mihail, și, împreună cu dânsul, al tuturor îngerilor Domnului, care se trimit de El, spre slujbă, Sfinților, plăcuților Lui și tuturor credincioșilor le aduc daruri de la Dânsul. Pentru aceasta și soborul ce se prăznuiește în ziua aceasta, soborul Sfântului Arhanghel Mihail se numește.

 


Mai multe despre „Minunile marelui Arhistrateg al lui Dumnezeu, Mihail si a celorlalti îngeri”, se gasesc in Vietile Sfintilor

Întru această zi, cuvânt despre Ioan Grădinarul

Un oarecare gradinar, anume Ioan, era foarte milostiv fata de straini. Ca lucra in gradina si toata osteneala sa o da ca milostenie, tinand numai cele cate erau de trebuinta pentru sine. Iar, mai pe urma, i-a pus diavolul in minte un cuget, zicandu-i: „Aduna-ti tie putini arginti pentru cand vei imbatrani, sau te vei imbolnavi si vei avea trebuinta de bucate.” Si asa, adunand, a umplut o ulcica de arginti.

Deci, i s-a intamplat lui de s-a imbolnavit si-i putrezea un picior al lui si si-a dat argintul la doctori pentru vindecare, dar tamaduire n-a castigat. Iar, mai pe urma, a venit la dansul un doctor iscusit si i-a zis: „De nu-ti vei taia piciorul tau, apoi tot trupul tau va putrezi.” Deci, s-a invoit ca sa-i taie piciorul. Iar, intr-acea noapte, si-a adus aminte si s-a pocait de relele ce a facut si, suspinand, plangea, zicand: „Adu-ti aminte, Doamne, de lucrurile mele cele dintai pe care le faceam, lucrand si le dam milostenie”. Si, acestea zicand el, a stat inaintea lui Ingerul Domnului si i-a zis: „Unde sunt argintii tai, pe care i-ai adunat?” Atunci, dandu-si seama, a zis: „Gresit-am Doamne, iarta-ma pe mine si, de acum, nu voi mai face asa.” Atunci Ingerul s-a atins de piciorul lui si indata s-a vindecat.

Iar dimineata, sculandu-se, s-a dus in gradina ca sa lucreze. Si a venit doctorul sa-i taie piciorul si a zis: „Unde este Ioan?” Si i-au spus lui: „De dimineata s-a dus la gradina sa”. Iar doctorul, inspaimantandu-se, s-a dus la gradina si l-a vazut pe el sapand pamantul. Si a proslavit pe Dumnezeu, zicand: „Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui de Dumnezeu”.

Întru această zi, cuvânt din Pateric

A zis ava Evagrie: „Sezand in chilia ta, aduna-ti gandul tau, adu-ti aminte de ziua mortii, vezi atunci moartea trupului, ia in gand primejdia si durerea, cunoaste desertaciunea lumii acesteia, randuiala si sarguinta, ca sa poti petrece dea pururea cu mintea ta luminata si ca sa nu slabesti. Inca mai adu-ti aminte de lucrurile iadului, gandeste-te cum sunt acolo sufletele, in cel fel de amaraciune a osandei, sau in ce fel de arama suspinare, sau in cata frica si intristare. Sau in ce stare vor astepta neincetata chinuire sufleteasca si lacrimile cele nesfarsite. Ci inca si ziua Invereii si starea cea dinaintea lui Dumnezeu sa o pomenesti, gandind la infricosatoarea si groaznica osardie. Pune la mijloc rusinea care merge inaintea celor ce gresesc, rusine care este inaintea lui Dumnezeu si a Hristosului Sau, a Ingerilor, a Arhanghelilor, a Stapaniilor si a tuturor oamenilor. Pune la mijloc inca toate chinurile: focul cel vesnic, viermele cel neadormit, groaza, intunericul, scrasnirea dintilor, care este peste toate acestea si peste celelalte chinuri.

Adu-ti aminte, iarasi, si de bunatatile cele randuite dreptilor si de indrazneala cea spre Dumnezeu Tatal si spre Hristosul Lui, a Ingerilor si a Arhanghelilor, a Stapaniilor si a tot norodul, adu-ti aminte de imparatie si de darurile ei, de bucurie si de desfatare. Pe amandoua aceste pomeniri sa le aduci intru tine, adica si cu pacatosii sa gandesti la plangere si la tanguire, si sa nu le uiti pe acestea, ca nu cumva si tu intru ele sa ajungi, dar si de bunatatile cele pastrate dreptilor te bucura si te veseleste. Si intru acestea, adica, a te desfata sa te sarguiesti, iar de acelea sa te departezi.

Vezi, dar, de acestea sa nu uiti niciodata, ori inlauntrul chiliei tale, ori aiurea altundeva, si de la pomenirea acestora sa nu-ti departezi mintea, ca, macar pentru acestea, sa scapi de gandurile cele spurcate si necurate. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor!” Amin.

 

 

 

 

 

.