Astăzi, Biserica ne cheamă să cinstim pe Sfinții Îngeri și lucrarea lor în viața noastră și în lume. Este sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, în jurul cărora Biserica adună și serbează toată obștea, tot „soborul” Sfinților Îngeri laolaltă. Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea și ea s-a răspândit repede în tot Răsăritul creștin.

Despre îngeri, Biserica învață că ei sunt „duhuri slujitoare” (Evrei,1,14), adică ființe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu și totodată prieteni și ocrotitori ai noștri, puși de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria noastră cerească, la „Cerul nou și pământul nou” ce vor să fie. Așadar, dacă îngerii se arată sub forme văzute, nu-i asta firea lor cea adevărată, forma văzută este un chip de împrumut, ei sunt „lumea nevăzută”, „cerul”.

După descoperirile Sfintei Scripturi și după mărturisirile Sfinților, îngerii iubesc pe Dumnezeu, Îl preamăresc și-I împlinesc voia Lui în conducerea lumilor, împărățiilor, a popoarelor, a oamenilor. Ca slujitori, îngerii sunt uneori împlinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepselor peste Egipt. Dar, în mod statornic, îngerii slujesc la apărarea și călăuzirea oamenilor. Ei duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepți: pe Lot de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri în cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mântuirii: Nașterea Domnului, suferința din Ghetsimani, Învierea Domnului, a doua Lui venire. Îngerii păzitori sfătuiesc de bine pe oameni prin glasul conștiinței: tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mișcare bună a inimii, rugăciunea, pocăința, faptele bune, toate acestea se nasc în noi și se înfăptuiesc din îndemnul îngerului păzitor.

La început, toți îngerii au fost făcuți de Dumnezeu buni, strălucind de frumuseți, de înțelepciune și de tot felul de daruri. Dar, Stăpânul Cerului și al pământului i-a supus unei încercări prin care îngerii, cu voie liberă, să-și dovedească ascultarea. Încercarea aceasta s-a petrecut înainte de facerea lumii. Și, în această încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, cel mai frumos și cel mai înzestrat dintre ei, s-a răzvrătit împotriva Ziditorului său, zicând: „Pune-voi scaunul meu deasupra norilor și voi fi asemenea cu Cel Preaînalt”. Și amețit de mândrie, n-a vrut să mai asculte de Dumnezeu.

Despre căderea lui Lucifer și a îngerilor lui, Scriptura ne vorbește așa: „Și s-a făcut război în cer: Mihail, și îngerii lui, au pornit război cu balaurul. Și se războia și balaurul și îngerii lui și n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă satana, diavolul cel ce înșala pe toată lumea, pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el” (Apoc.,12,7-9). Și așa a căzut Lucifer din cinstea de arhanghel, precum grăiește Domnul: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer” (Luca,10,18). Și asemenea cu el și ceata de îngeri ce era sub dânsul, înălțându-se, a cazut și demonii, luptători împotriva mântuirii noastre s-au făcut.

Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi lăudatul, păzind ca o sluga credincioasă, „credința către Stăpânul său, s-a arătat adevărata căpetenie peste cetele celor fără de trupuri”. Că, văzând cum a căzut vicleanul Lucifer, a lăudat cu glas pe Domnul tuturor și a zis: „Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel ce era cu noi: cel ce era lumina, acum întuneric s-a făcut. Că cine este ca Dumnezeu? Mi-ca-El?” Că numele de Mihail asta însemnează: „Cine este ca Dumnezeu”.

Și așa s-a întocmit soborul, adică adunarea și unirea tuturor îngerilor credincioși lui Dumnezeu, iar Mihail Arhanghelul a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu căpetenie a îngerilor buni și mare folositor și de bine făcător al mântuirii noastre și, luând chip văzut, s-a arătat multora, atât în Legea veche cât și în Legea nouă.

Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail serbăm astăzi și pe preafrumosul și înveselitorul Arhanghel Gavriil, că și acesta, luând chip văzut, multe faceri de bine a dăruit neamului omenesc, arătate în amândouă Testamentele.

Așa, în proorocia lui Daniil, Gavriil este numele tălmăcitor al vedeniei (Dan.,8,16). Asemenea, Gavriil arată lui Daniil înțelesul celor șaptezeci de săptamani de ani până la venirea lui Mesia Hristos (Dan.,9,21-27). După tradiție, tot el, Gavriil, vestește lui Ioachim și Ana că din ei va să se nască Doamna, Stăpâna noastră, Maria, Născătoarea de Dumnezeu.

În Legea nouă, Gavriil descoperă preotului Zaharia, nașterea lui Ioan, Botezătorul Domnului (Luca,1,19). Tot Gavriil anunță Fecioarei din Nazaret nașterea de la Duhul Sfânt a Domnului Hristos, Mântuitorul lumii (Luca,1,28). Unii zic că tot Arhanghelul Gavriil a fost îngerul în veșmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe ușa mormântului și a șezut deasupra ei, la ceasul Învierii Domnului. Și el a fost acela care, cel dintâi, a dat Mironosițelor vestea Învierii. Și, ca să zicem mai cuprinzător, dumnezeiescul Gavriil a slujit la toată iconomia Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, din început și până la sfârșit.

Pentru aceasta și Biserica lui Hristos a hotărât să-l prăznuiască pe el, împreună cu Arhanghelul Mihail, și să cheme darul și ajutorul amândoura, rugându-i ca, prin mijlocirea și rugămintele lor, în veacul de acum, să aflăm izbăvire de rele, iar în cel ce va să fie, să ne învrednicim bucuriei și Împărăției cerești. Amin.


Mai multe despre „Soborul mai marilor Arhistrategi Mihail si Gavriil si al tuturor cerestilor, fãrã de trupuri, Puteri”, se gasesc in Vietile Sfintilor


Întru această zi, arătare a minunilor marelui Arhistrateg al lui Dumnezeu, Mihail și a celorlalți îngeri, cu arătări și minuni făcute de ei, adunate pe scurt.

Multe si mari faceri de bine ale lui Dumnezeu s-au facut oamenilor prin ingerii lui Dumnezeu, pentru ca ei sunt pentru noi, mijlocitori, ajutatori si rugatori catre Dumnezeu. Iar Mihail, ca un mai mare peste ostile ceresti, ne izbaveste pe noi de toate primejdiile si necazurile, de boli si de pacate. Ca a fost pus intaiul peste ingeri, in locul lui Lucifer si lumina lui nu sufera sa o vada cel ce a cazut.

Iar pentru ceilalti ingeri, asa s-a zis in Scriptura. Cand Adam a fost inselat de satana si s-a izgonit din Rai si cu moarte s-a osandit si neamul omenesc de la dansul a inceput a se inmulti, incepand de atunci, ingerii au fost pusi de Dumnezeu de paza tuturor oamenilor, ca sa nu ramana ei fara de purtare de grija sa sa fie inselati de satana. Si de atunci, tot credinciosul isi are ingerul lui pazitor, iar necredinciosilor s-a pus un inger pazitor asupra fiecarei tari, precum si Moise a zis: „A pus hotare neamurilor dupa numarul ingerilor lui Dumnezeu”.

De inger a fost luat si Enoh si a fost dus in Rai, ca, pana la a doua venire a Domnului pe pamant, sa nu vada moartea cea de obste a oamenilor. La fel si Noe celui drept, ingerul i-a vorbit de potop si l-a invatat pe el cum sa faca corabia, spre scaparea lui si a fiilor lui, ca sa ramana radacina de la Adam, cel intai zidit, si sa se inmulteasca neamul omenesc, asemenea si jivinile, toate cele fara numar neamuri de dobitoace si de fiare si de celelalte necuvantatoare, ca sa le pazeasca spre trebuinta oamenilor. Inger a fost si carmaciul corabiei in acele mari ape si vanturi. Dupa care i-a spus lui Noe cum sa scrie el despre jertfe.

Si lui Avraam de-a pururea ingerii i-au fost sprijinitori si ajutatori la razboi, cand a biruit pe imparatul Codorlamor, care avea cu sine trei sute de mii de ostasi, iar Avraam, numai trei sute optsprezece copii de casa, ca avea ajutor pe ingerii lui Dumnezeu. Si pe Moise ingerul l-a pus mai mare peste semintia lui Israel si multe minuni a facut cu dansul: pe israiliteni i-a trecut marea, pe Faraon l-a afundat, iar in pustiul Sinai minuni a facut.

Si in cetatea Ferza, Valac imparatul a chemat pe Valaam vrajitorul, zicandu-i sa blesteme pe israiliteni ca sa-i fie lui robi, iar ingerul l-a intampinat pe el in portile cetatii. Deci, catarul a vazut pe inger si a strivit pe piciorul lui Valaam. Apoi Valaam, vazand pe inger, i s-a rugat lui, zicand: „Nu ma pierde pe mine, stapane, ca iata, de acum nu ca sa blestem, ci ca sa binecuvantez pe Israel voi merge”, precum a si fost. Iar cand a raposat Moise, atunci Mihail Arhanghelul i-a ingropat trupul sau. Iar dupa aceasta, cand Isus al lui Navi a inconjurat Ierihonul, intru care erau sapte imparati canaanei, dupa ce au cazut zidurile din temelii, atunci a vazut Iosuna pe Mihail stand ca un ostas intrarmat si i-a zis lui: „Al nostru esti, sau din potrivnicii nostri?” Si i-a zis Mihail lui: „Eu sunt voievodul ostirii puterilor ceresti si acum am venit spre ajutorul tau”. Iar Iosua i s-a inchinat lui, zicand: „Ce poruncesti stapane, robului tau?” Iar voievodul ostirii Domnului i-a zis: „Scoate-ti incaltamintea din picioarele tale, ca locul pe care stai sfant este”. Si a facut Iosua asa. Si a surpat Domnul toata puterea canaaneilor si a dat lui Israel pamantul acela, pe care l-a fagaduit Dumnezeu parintilor lor.

Insa, dupa aceea, intarindu-se madianitenii si robind pe israiliteni, s-a aratat ingerul lui Ghedeon si i-a zis: „Sa iei cu tine trei sute de ostasi si sa mergi impotriva imparatilor lui Madiam, Greb si Zebei”, cu care erau o mie de mii de madiamiteni. Si a facut Ghedeon asa, insa a dat oamenilor sai felinare si faclii si au navalit asupra madiamitilor noaptea si din tulburarea ingereasca acestia s-au taiat intre ei si numai cei ce aveau felinare si erau cu Ghedeon, aceia au ramas vii.

Si iarasi s-a aratat ingerul lui Manoe si femeii lui, spunandu-le lor de nasterea lui Samson, care s-a razbunat asupra celor de alt neam si a vrajmasilor lui Israil. Inca si cand a iesit David la razboi cu Goliat si l-a lovit pe el cu prastia in frunte, iarasi ingerul Domnului l-a lovit pe Goliat de dinapoi si a cazut in branci. Ca daca David l-ar fi doborat pe el, apoi ar fi cazut cu fata in sus, iar nu cu fata in jos. Iarasi ingerul slujea minunat lui Ilie si bucate ii da lui din mainile sale. Iar in vremea lui Iezechia, a venit asupra Ierusalimului Senahrib, imparatul asirienilor si defaima pe Atottiitorul Dumnezeului lui Israil, iar Iezechia s-a rugat Atottiitorului si a trimis Dumnezeu pe ingerul Sau si a ucis ingerul Domnului o suta treizeci si cinci de mii din tabara asirienilor.

Si iarasi, intru acelasi Ierusalim, ingerul venea in tot anul si tulbura scaldatoarea Siloamului si multe tamaduiri facea. Multe inca Insusi Dumnezeu a facut, aratandu-se in chip de inger, precum s-a aratat si lui Avraam in trei fete si cu Iacov s-a luptat si la cei trei tineri din Babilon vapaia cuptorului in roua s-a schimbat. Si iarasi ingerul a izbavit pe Daniil in groapa de gura leilor. Iar pe Avacum, el l-a dus din Ierusalim in Babilon si pe acelasi Daniil cu hrana l-a hranit.

Ingerul iarasi a surpat pe Nabucodonosor imparatul, din cinstea imparateasca, pentru mandria lui, si din om in dobitoc cu chip strain l-a facut si sapte ani cu iarba si cu pamant s-a hranit, precum mai inainte Daniil ii zisese lui.

Deci vedeti, fratilor, cate faceri de bine a aratat Dumnezeu, pentru ingerii Sai, in Legea veche; apoi cu cat mai mult, in darul cel nou lucruri minunate  a facut.

Asa, cand Hristos S-a sculat din groapa, ingerul a vestit mai intai femeilor, zicand: „Hristos a inviat, nu mai plangeti de acum”. Ingerul si pe Petru l-a scos din temnita si legaturile lui Pavel le-a rupt si temnita a cutremurat-o. Ingerul Domnului a rapit pe Filip Apostolul de la ochii famenului si l-a adus pe el din Gaza la Azot. Ingerul s-a aratat si lui Corneliu sultasul, la al noualea ceas din zi, pe cand postea si se ruga lui Dumnezeu, cand i-a poruncit lui sa cheme la sine pe Apostolul Petru.

Ingerul a fost ajutator in razboi imparatului Constantin asupra paganului prigonitor Maxentiu si tot el a incredintat pe Constantin imparatul, aratandu-i lui crucea pe cer si zicandu-i: „Cu acest semn vei invinge pe vrajmasii tai”. Ingerul a fost ajutator binecredinciosului imparat Iraclie asupra lui Cosroe paganul imparat persan. Iarasi, ingerii Domnului intaresc si pe Mucenici a grai impotriva paganilor imparati, la razboaie ajuta binecredinciosilor imparati si cuviosilor parinti pustinci le ajuta ca sa biruiasca mestesugurile diavolesti, Mucenicilor in chinuri le usureaza durerile si ranile si alte multe si de mirare minuni fac: cuptoarele ce ard cu foc se sting, gurile leilor si ale pardosilor le leaga si pe morti ii inviaza.

Ingerii sunt pazitori si slujitori placuti lui Dumnezeu, cuviosilor parinti si vietuitorilor in pustie: hrana acelora le aduc, fiind trimisi de Dumnezeu si le-o dau cu mainile lor, precum lui Pavel Tebeul si marelui Eftimie le-a inmultit painile si vinul si undelemnul. Si nu numai acestora, ci si la multi alti sfinti slujesc ingerii si multe si negraite minuni fac in veacul acesta. Pentru care pricina si Domnul Insusi zice, catre credinciosi: „Sa nu dispretuiti pe vreunul din acestia mici ca, zic voua, ca ingerii lor, in ceruri pururea vad fata Tatalui Meu, Care este in Ceruri” (Matei,18, 10).

Deci, Acestuia urmandu-I noi toti, sa laudam acest cinstit praznic al marelui Arhanghel al lui Dumnezeu Mihail, si, impreuna cu dansul, al tuturor ingerilor Domnului, care se trimit de El, spre slujba, Sfintilor, placutilor Lui si tuturor credinciosilor le aduc daruri de la Dansul. Pentru aceasta si soborul ce se praznuieste in ziua aceasta, soborul Sfantului Arhanghel Mihail se numeste.

 


Mai multe despre „Minunile marelui Arhistrateg al lui Dumnezeu, Mihail si a celorlalti îngeri”, se gasesc in Vietile Sfintilor

Întru această zi, cuvânt despre Ioan Grădinarul.

Un oarecare gradinar, anume Ioan, era foarte milostiv fata de straini. Ca lucra in gradina si toata osteneala sa o da ca milostenie, tinand numai cele cate erau de trebuinta pentru sine. Iar, mai pe urma, i-a pus diavolul in minte un cuget, zicandu-i: „Aduna-ti tie putini arginti pentru cand vei imbatrani, sau te vei imbolnavi si vei avea trebuinta de bucate.” Si asa, adunand, a umplut o ulcica de arginti.

Deci, i s-a intamplat lui de s-a imbolnavit si-i putrezea un picior al lui si si-a dat argintul la doctori pentru vindecare, dar tamaduire n-a castigat. Iar, mai pe urma, a venit la dansul un doctor iscusit si i-a zis: „De nu-ti vei taia piciorul tau, apoi tot trupul tau va putrezi.” Deci, s-a invoit ca sa-i taie piciorul. Iar, intr-acea noapte, si-a adus aminte si s-a pocait de relele ce a facut si, suspinand, plangea, zicand: „Adu-ti aminte, Doamne, de lucrurile mele cele dintai pe care le faceam, lucrand si le dam milostenie”. Si, acestea zicand el, a stat inaintea lui Ingerul Domnului si i-a zis: „Unde sunt argintii tai, pe care i-ai adunat?” Atunci, dandu-si seama, a zis: „Gresit-am Doamne, iarta-ma pe mine si, de acum, nu voi mai face asa.” Atunci Ingerul s-a atins de piciorul lui si indata s-a vindecat.

Iar dimineata, sculandu-se, s-a dus in gradina ca sa lucreze. Si a venit doctorul sa-i taie piciorul si a zis: „Unde este Ioan?” Si i-au spus lui: „De dimineata s-a dus la gradina sa”. Iar doctorul, inspaimantandu-se, s-a dus la gradina si l-a vazut pe el sapand pamantul. Si a proslavit pe Dumnezeu, zicand: „Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui de Dumnezeu”.

Întru această zi, cuvânt din Pateric.

A zis ava Evagrie: „Sezand in chilia ta, aduna-ti gandul tau, adu-ti aminte de ziua mortii, vezi atunci moartea trupului, ia in gand primejdia si durerea, cunoaste desertaciunea lumii acesteia, randuiala si sarguinta, ca sa poti petrece dea pururea cu mintea ta luminata si ca sa nu slabesti. Inca mai adu-ti aminte de lucrurile iadului, gandeste-te cum sunt acolo sufletele, in cel fel de amaraciune a osandei, sau in ce fel de arama suspinare, sau in cata frica si intristare. Sau in ce stare vor astepta neincetata chinuire sufleteasca si lacrimile cele nesfarsite. Ci inca si ziua Invereii si starea cea dinaintea lui Dumnezeu sa o pomenesti, gandind la infricosatoarea si groaznica osardie. Pune la mijloc rusinea care merge inaintea celor ce gresesc, rusine care este inaintea lui Dumnezeu si a Hristosului Sau, a Ingerilor, a Arhanghelilor, a Stapaniilor si a tuturor oamenilor. Pune la mijloc inca toate chinurile: focul cel vesnic, viermele cel neadormit, groaza, intunericul, scrasnirea dintilor, care este peste toate acestea si peste celelalte chinuri.

Adu-ti aminte, iarasi, si de bunatatile cele randuite dreptilor si de indrazneala cea spre Dumnezeu Tatal si spre Hristosul Lui, a Ingerilor si a Arhanghelilor, a Stapaniilor si a tot norodul, adu-ti aminte de imparatie si de darurile ei, de bucurie si de desfatare. Pe amandoua aceste pomeniri sa le aduci intru tine, adica si cu pacatosii sa gandesti la plangere si la tanguire, si sa nu le uiti pe acestea, ca nu cumva si tu intru ele sa ajungi, dar si de bunatatile cele pastrate dreptilor te bucura si te veseleste. Si intru acestea, adica, a te desfata sa te sarguiesti, iar de acelea sa te departezi.

Vezi, dar, de acestea sa nu uiti niciodata, ori inlauntrul chiliei tale, ori aiurea altundeva, si de la pomenirea acestora sa nu-ti departezi mintea, ca, macar pentru acestea, sa scapi de gandurile cele spurcate si necurate. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor!” Amin.