Sfântul Apostol Filip, diaconul, s-a născut în Cezareea Palestinei și a trăit pe vremea Apostolilor Domnului. Era căsătorit și avea patru fiice proorocițe. A fost unul din cei dintâi șapte diaconi ai creștinătății, fiind ales și sfințit diacon de Sfinții Apostoli, și, dimpreună cu Sfântul Arhidiacon Ștefan, se îngrijea cu toată osârdia de săraci și de văduve, la împărțirea hranei, în obștea creștinilor din Ierusalim. După mucenicia Sfântului Ștefan, diaconul Filip a propovăduit Evanghelia în Samaria unde, botezând pe Simon vrăjitorul, s-a dovedit că acesta umbla cu gând viclean, încercând să cumpere de la Apostoli, harul, cu bani. Răpit de îngerul Domnului, Sfântul diacon Filip a primit poruncă să meargă, apoi, pe calea ce coboară de la Ierusalim spre Gaza și, mergând, a aflat pe un bărbat etiopian, famenul dregător al Candachiei, împărăteasa Etiopiei; acesta după ce se închinase în Ierusalim, se întorcea acum acasă și, șezând în carul său, citea, fără să înțeleagă, cartea Proorocului Isaia. Pe acest famen, Filip diaconul l-a învățat și l-a botezat în credința Domnului nostru Iisus Hristos, făcând din el cel dintâi propovăduitor al credinței în Etiopia.

În sfârșit, tradiția creștină știe că Sfântul diacon Filip, mergând din nou la Ierusalim, a fost hirotonit episcop de Sfinții Apostoli și trimis în Tralla cea din Asia, în care, învățând, făcând minuni și întemeind biserici, cu pace s-a dus către Domnul.

Întru această zi, Preacuviosul Părintele nostru Teofan Mărturisitorul, fratele Sfântului Teodor Scrisul (†850)

        Aceștia, având părinți binecredincioși ce locuiau în Palestina, aveau nevoința și grija iubirii de oaspeți și, cu sârguința părinților, au învățat toată filosofia cea sfântă și cea elinească și au luat viața cea monahicească și au fost hirotoniți preoți. Deci, tulburându-se păgânul Teofil (829-842) asupra icoanelor și oprind a li se da închinăciune, acești preaînțelepți au fost trimiși de cel ce era atunci patriarh al Ierusalimului, către acel hulitor de Hristos împărat, pentru pricina aceasta. Și, stând ei de față înaintea lui și mustrându-l ca pe un luptător împotriva lui Dumnezeu, au fost închiși în temniță amândoi, multă vreme. Dupa aceea, spurcatul, chemând pe fericitul Teodor din temniță către dânsul și bătându-l rău și arzându-i obrazul, l-a trimis iarăși în temniță. Iar pe Sfântul Teofan, pătimind și el asemenea, l-a trimis în Tesalonic la închisoare.

Acesta, după moartea păgânului Teofil, a fost chemat de Mihail și Teodora, drept-credincioșii împărați, și a fost hirotonit mitropolit pentru Biserica de la Niceea, de către patriarhul Metodie, risipind pe cei care luptau contra icoanelor.

 

 

Întru aceeași zi, aducerea aminte de minunea ce s-a făcut cu icoana Domnului nostru Iisus Hristos

        În cetatea Beirut trăia un creștin într-o casă aproape de școala evreilor și avea o icoană pe care era zugrăvit chipul Domnului nostru Iisus Hristos, după firea lui omenească. Iar după o vreme, creștinul și-a cumpărat o altă casă și s-a dus din casa aceea, luându-și ale sale, și a rămas acolo numai icoana Domnului, dar și aceasta s-a făcut după rânduiala lui Dumnezeu. Iar în casa aceea, unde era icoana Domnului, s-a așezat un necredincios și, aducându-și ale sale, trăia într-însa și n-a văzut că icoana sta acolo. Deci, după o vreme, chemând la ospăț pe un alt necredincios, prieten al său, și, ospătându-se ei, pritenul cel chemat a căutat spre peretele casei și a văzut icoana Domnului stând, și a zis celui ce îl chemase pe el; „Cum tu, păgân fiind, ții în casa ta această icoană?” Iar cel ce viețuia acolo a început a se jura și a se blestema, zicând că, până acum, nici n-a văzut-o. Și, plecând, cel chemat a vorbit de rău pe prietenul său la căpetenii, zicând: „Cutare are icoana lui Iisus Nazarineanul în casa sa.” Și se umplură toți de mânie, dar atunci au tăcut, de vreme ce era seară. Dar a doua zi, s-a adunat mult popor, dascali și bătrâni și au mers la casa unde era icoana Domnului și sărind în casă, au aflat icoana Domnului și o scoaseră afară și au pus-o în mijlocul adunării lor, zicând: „Precum părinții noștri, l-au batjocorit pe El, așa și noi să facem icoanei acesteia.” Și au început a scuipa pe icoană și a bate chipul feții lui Iisus Hristos pe o parte și pe alta. Și după aceasta au zis: „Am auzit că părinții noștri de lemn L-au răstignit, deci, să facem și noi tot așa icoanei lui”. Și, luând piroane, le-au bătut  în chipul mâinilor și picioarelor Lui și, punând într-o trestie un burete cu oțet, l-au lipit de chipul gurii Domnului. După aceasta, aduseră o suliță și au poruncit unuia să lovească în coasta chipului Domnului. Și cum a lovit acela în icoană cu sulița, îndată a curs sânge și apă și s-a făcut frică mare peste toți cei ce au văzut această minune slăvită și au umplut un vas de sângele și apa ce a curs. Și au făcut sfat, zicând așa: „Să aducem niste orbi și șchiopi și îndrăciți și să-i ungem pe ei cu sângele acesta și de se vor vindeca, toți vom crede în Cel răstignit, că frică ne-a cuprins pe noi de minunea aceasta.”
Și aduseră pe un olog din naștere și cum l-au uns pe el cu sângele cel curs din icoana lui Hristos, îndată a sărit ologul și s-a făcut cu totul sănătos. După aceasta, aduseră niște orbi și aceia, ungându-se au văzut și mulțime fără de număr de cei îndrăciți, prin ungere cu sângele acela, s-au curățit. Și s-a ănștiințat de aceasta toată cetatea și toți alergau la acea negrăită minune, aducând pe bolnavii lor, pe cei slăbănogi, stricați, uscați și pe cei ce se târau; și toți luau tămăduire. Atunci tot poporul care trăia acolo a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos și, căzând înaintea chipului icoanei Domnului, toți strigau, zicând cu lacrimi: „Slavă Ție Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, să faci niște minuni ca acestea. Slavă Ție, pe Care părinții noștri Te-au răstignit, că noi credem în Tine, primește-ne pe noi cei ce cădem acum la Tine, Stăpâne.” Și toți oamenii din cetatea aceea, bărbații și femeile și copiii, au mers la episcop și l-au rugat pe el ca să le dea lor Sfântul Botez. Și i-au arătat lui icoana Domnului și sângele și apa care cunoscuseră dintr-însa și toate batjocurile pe care ei le făcuseră sfintei icoane aceleia, toate le-au spus episcopului, iar episcopul văzându-i pe ei pocăindu-se cu adevărat, i-a primit cu bucurie. Și în multe zile, învățându-i pe ei sfânta credință, i-a botezat cu femeile și cu copiii.

Atunci s-a făcut bucurie mare la cetatea aceea, nu numai pentru neputincioșii cei tămăduiți, ci și pentru necredincioșii care s-au botezat, că au primit sfânta credință, prin minunea icoanei Domnului nostru Iisus Hrists, Căruia, împreună cu Dumnezeu Tatăl și cu Sfântul Duh, să-I fie de la toți închinăciune, în vecii vecilor. Amin.

 

 

 

 

.