Sfântul Apostol Filip, diaconul, s-a născut în Cezareea Palestinei și a trăit pe vremea Apostolilor Domnului. Era căsătorit și avea patru fiice proorocițe. A fost unul din cei dintâi șapte diaconi ai creștinătății, fiind ales și sfințit diacon de Sfinții Apostoli, și, dimpreună cu Sfântul Arhidiacon Ștefan, se îngrijea cu toată osârdia de săraci și de văduve, la împărțirea hranei, în obștea creștinilor din Ierusalim. După mucenicia Sfântului Ștefan, diaconul Filip a propovăduit Evanghelia în Samaria unde, botezând pe Simon vrăjitorul, s-a dovedit că acesta umbla cu gând viclean, încercând să cumpere de la Apostoli, harul, cu bani. Răpit de îngerul Domnului, Sfântul diacon Filip a primit poruncă să meargă, apoi, pe calea ce coboară de la Ierusalim spre Gaza și, mergând, a aflat pe un bărbat etiopian, famenul dregător al Candachiei, împărăteasa Etiopiei; acesta după ce se închinase în Ierusalim, se întorcea acum acasă și, șezând în carul său, citea, fără să înțeleagă, cartea Proorocului Isaia. Pe acest famen, Filip diaconul l-a învățat și l-a botezat în credința Domnului nostru Iisus Hristos, făcând din el cel dintâi propovăduitor al credinței în Etiopia.

În sfârșit, tradiția creștină știe că Sfântul diacon Filip, mergând din nou la Ierusalim, a fost hirotonit episcop de Sfinții Apostoli și trimis în Tralla cea din Asia, în care, învățând, făcând minuni și întemeind biserici, cu pace s-a dus către Domnul.

Întru această zi, Preacuviosul Părintele nostru Teofan Mărturisitorul, fratele Sfântului Teodor Scrisul (†850)

        Acestia, avand parinti binecredinciosi ce locuiau in Palestina, aveau nevointa si grija iubirii de oaspeti si, cu sarguinta parintilor, au invatat toata filosofia cea sfanta si cea elineasca si au luat viata cea monahiceasca si au fost hirotoniti preoti. Deci, tulburandu-se paganul Teofil (829-842) asupra icoanelor si oprind a li se da inchinaciune, acesti preaintelepti au fost trimisi de cel ce era atunci patriarh al Ierusalimului, catre acel hulitor de Hristos imparat, pentru pricina aceasta. Si, stand ei de fata inaintea lui si mustrandu-l ca pe un luptator impotriva lui Dumnezeu, au fost inchisi in temnita amandoi, multa vreme. Dupa aceea, spurcatul, chemand pe fericitul Teodor din temnita catre dansul si batandu-l rau si arzandu-i obrazul, l-a trimis iarasi in temnita. Iar pe Sfantul Teofan, patimind si el asemenea, l-a trimis in Tesalonic la inchisoare.

Acesta, dupa moartea paganului Teofil, a fost chemat de Mihail si Teodora, drept-credinciosii imparati, si a fost hirotonit mitropolit pentru Biserica de la Niceea, de catre patriarhul Metodie, risipind pe cei care luptau contra icoanelor.

 

 

Întru aceeași zi, aducerea aminte de minunea ce s-a făcut cu icoana Domnului nostru Iisus Hristos

        In cetatea Beirut traia un crestin intr-o casa aproape de scoala evreilor si avea o icoana pe care era zugravit chipul Domnului nostru Iisus Hristos, dupa firea lui omeneasca. Iar dupa o vreme, crestinul si-a cumparat o alta casa si s-a dus din casa aceea, luandu-si ale sale, si a ramas acolo numai icoana Domnului, dar si aceasta s-a facut dupa randuiala lui Dumnezeu. Iar in casa aceea, unde era icoana Domnului, s-a asezat un necredincios si, aducandu-si ale sale, traia intr-insa si n-a vazut ca icoana sta acolo. Deci, dupa o vreme, chemand la ospat pe un alt necredincios, prieten al sau, si, ospatandu-se ei, pritenul cel chemat a cautat spre peretele casei si a vazut icoana Domnului stand, si a zis celui ce il chemase pe el; „Cum tu, pagan fiind, tii in casa ta aceasta icoana?” Iar cel ce vietuia acolo a inceput a se jura si a se blestema, zicand ca, pana acum, nici n-a vazut-o. Si, plecand, cel chemat a vorbit de rau pe prietenul sau la capetenii, zicand: „Cutare are icoana lui Iisus Nazarineanul in casa sa.” Si se umplura toti de manie, dar atunci au tacut, de vreme ce era seara. Dar a doua zi, s-a adunat mult popor, dascali si batrani si au mers la casa unde era icoana Domnului si sarind in casa, au aflat icoana Domnului si o scoasera afara si au pus-o in mijlocul adunarii lor, zicand: „Precum parintii nostri, l-au batjocorit pe El, asa si noi sa facem icoanei acesteia.” Si au inceput a scuipa pe icoana si a bate chipul fetii lui Iisus Hristos pe o parte si pe alta. Si dupa aceasta au zis: „Am auzit ca parintii nostri de lemn L-au rastignit, deci, sa facem si noi tot asa icoanei lui”. Si, luand piroane, le-au batut  in chipul mainilor si picioarelor Lui si, punand intr-o trestie un burete cu otet, l-au lipit de chipul gurii Domnului. Dupa aceasta, adusera o sulita si au poruncit unuia sa loveasca in coasta chipului Domnului. Si cum a lovit acela in icoana cu sulita, indata a curs sange si apa si s-a facut frica mare peste toti cei ce au vazut aceasta minune slavita si au umplut un vas de sangele si apa ce a curs. Si au facut sfat, zicand asa: „Sa aducem niste orbi si schiopi si indraciti si sa-i ungem pe ei cu sangele acesta si de se vor vindeca, toti vom crede in Cel rastignit, ca frica ne-a cuprins pe noi de minunea aceasta.”
Si adusera pe un olog din nastere si cum l-au uns pe el cu sangele cel curs din icoana lui Hristos, indata a sarit ologul si s-a facut cu totul sanatos. Dupa aceasta, adusera niste orbi si aceia, ungandu-se au vazut si multime fara de numar de cei indraciti, prin ungere cu sangele acela, s-au curatit. Si s-a instiintat de aceasta toata cetatea si toti alergau la acea negraita minune, aducand pe bolnavii lor, pe cei slabanogi, stricati, uscati si pe cei ce se tarau; si toti luau tamaduire. Atunci tot poporul care traia acolo a crezut in Domnul nostru Iisus Hristos si, cazand inaintea chipului icoanei Domnului, toti strigau, zicand cu lacrimi: „Slava Tie Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, sa faci niste minuni ca acestea. Slava Tie, pe Care parintii nostri Te-au rastignit, ca noi credem in Tine, primeste-ne pe noi cei ce cadem acum la Tine, Stapane.” Si toti oamenii din cetatea aceea, barbatii si femeile si copiii, au mers la episcop si l-au rugat pe el ca sa le dea lor Sfantul Botez. Si i-au aratat lui icoana Domnului si sangele si apa care cunoscusera dintr-insa si toate batjocurile pe care ei le facusera sfintei icoane aceleia, toate le-au spus episcopului, iar episcopul vazandu-i pe ei pocaindu-se cu adevarat, i-a primit cu bucurie. Si in multe zile, invatandu-i pe ei sfanta credinta, i-a botezat cu femeile si cu copiii.

Atunci s-a facut bucurie mare la cetatea aceea, nu numai pentru neputinciosii cei tamaduiti, ci si pentru necredinciosii care s-au botezat, ca au primit sfanta credinta, prin minunea icoanei Domnului nostru Iisus Hrists, Caruia, impreuna cu Dumnezeu Tatal si cu Sfantul Duh, sa-I fie de la toti inchinaciune, in vecii vecilor. Amin.

 

 

 

 

.