Aceasta s-a născut în satul Epivat din Tracia, nu departe de Constantinopol, și a trăit pe vremea despărțirii Bisericii de la Roma de Biserica sobornicească ortodoxă (1054). A fost crescută de parinții ei în teama de Dumnezeu și în deprinderea faptelor bune creștinești, dar mai cu osebire în deprinderea rugăciunii, a postului și a milosteniei. Nu odată s-a dezbrăcat de hainele sale cele bune și le-a dat săracilor, îmbrăcând hainele proaste ale acelora, ceea ce i-a adus mustrarea și uneori bătaie din partea părintilor. Dar fecioara a arătat hotărâre în folosirea averii sale și după moartea părinților ei. Ca una ce nutrea dorința de a se retrage din lume și de a trăi în singurătate, aproape de Domnul, auzind odată, la biserică, cuvintele Evangheliei: „Oricine voiește să vină dupa Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34) Sfânta a înțeles că, pentru ea, a venit vremea să lase toate și să urmeze pe Mântuitorul. Moștenind o mare avere de la părinți, împreună cu fratele ei Eftimie, care avea să fie mai târziu episcop la Madița, tânăra Parascheva și-a dăruit săracilor partea ei de moștenire și s-a retras la o mănăstire de fecioare lângă Constantinopol, ducând o viață aspră, la anii tinereții ei, după rânduiala monahilor.

Că, aprinzându-se de dumnezeiasca dorire, cine va putea spune izvorul lacrimilor și suspinurile ei cele multe și neîncetate, neavând altă grijă decât întâmpinarea Mirelui, zicând: „Pe Tine, Mirele meu, Te caut.” Că se sârguia vrăjmașul să o ducă la deznădejde, înfricoșând-o prin năluciri și arătări. Dar a biruit pe diavolul, precum David pe Goliat, ferindu-și sufletul și trupul de păcat și de necurăție și făcându-se mireasa iubită a lui Hristos.

Deci, a venit îngerul Domnului și i-a zis: „Să lași pustiul și să te întorci în patria ta, că acolo ți se cuvine să-ți dai trupul pământului.” Și, înțelegând Cuvioasa că porunca este de la Dumnezeu și că viata ei este scurtă, a lăsat fără voie pustiul si, venind în împărăteasca cetate, a intrat în Biserica cea prea frumoasă, în Sfânta Sofia și în biserica Vlahernii, a Născătoarei de Dumnezeu, și a dat laudă lui Dumnezeu, că i-a ajutat să-L slujească cu credința, și a plecat, apoi, la Ierusalim să se închine Sfintelor Locuri ale Patimilor Domnului. Deci, ajungând la ținta călătoriei sale pe pământ și văzând, cu mare mulțumire sufletească, acele sfinte locuri călcate de picioarele Mântuitorului, a zburat ca o pasăre prin pustia Iordanului și, aflând o mănăstire de fecioare, a intrat într-însa și cânta necontenit laude lui Dumnezeu, vărsând râuri de lacrimi, că o stăpânea o nesfârșită dragoste de Mirele Hristos și i se dăruise cea mai înaltă bunătate pustnicească, smerita cugetare. Deci, așa nevoindu-se a ajuns până la 25 de ani. Cuvioasa Parascheva s-a întors în patria sa, la Epivat. Și, petrecând acolo încă doi ani, rugându-se pentru sine și pentru toată lumea, și-a dat obștescul sfârșit în mâinile preaiubitului ei Mire, Hristos cel viu, iar trupul ei a fost îngropat lângă biserică.

Și, trecând vreme de mulți ani, Dumnezeu a descoperit moaștele ei, prin vedenii, și le-a proslăvit cu faceri de minuni. Că bolnavii și îndrăciții dobândeau tămăduire, atingându-se de sfintele ei moaște. Deci, moaștele Sfintei au fost luate de împăratul Asan al romanilor și bulgarilor și au fost așezate, mai întâi, la Târnovo, au fost strămutate, apoi, la Belgrad pe vremea sultanului Selim al II-lea, și, în sfârșit, au fost aduse la Constantinopol, la biserica patriarhiei. Aceste moaște, mai pe urmă, măria sa Vasile voievod le-a adus din Constantinopol la Moldova, în orașul Iași, la mănăstirea Sfinților Trei Ierarhi, la 14 octombrie, în anul 1641 de la Hristos, și au fost așezate în minunata lui ctitorie. Dimitrie Cantemir, luminatul domn al Molodovei, descrie astfel aducerea acestor sfinte moaște la Iași: „Sultanul Murad al IV-lea a dat voie Domnului Moldovei, Vasile, să strămute sfintele moaște din biserica patriarhicească a Constantinopolei și le-a câștigat acestora pentru cele înalte și multe binefaceri și slujbe făcute Bisericii celei mari, că a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomană ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaște. Iar toată strămutarea este zugrăvită pe peretele de miază-zi al Bisericii Trei Ierarhi.”

Astăzi, moaștele Sfintei Parascheva se află în biserica sfintei Mitropolii din Iași. Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

 

Întru această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Nazarie, Protasie, Ghervasie și Chelsie
        Dintre acesti Mucenici, Sfintii Ghervasie si Protasie erau frati si, dupa marturisirea Sfantului Ambrozie, sunt cei dintai Mucenici ai Bisericii din Milano. Eu au patimit in zilele lui Nero (54-68), dupa sfarsitul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.
Despre Sfantul Nazarie se stie ca era de bun neam din Roma si ca pe parintii lui i-a povatuit la credinta Sfantul Apostol Petru insusi, iar el a fost botezat de Sfantul Lin, episcopul Romei, la 20 de ani. Aprins de ravna pentru mantuirea sufletelor, a parasit cetatea sa, Roma si a propovaduit in mai multe locuri din Italia, ca un vrednic urmas al Apostolilor. Ajungand la Milano, paganii l-au prins, impreuna cu un tanar, Chelsie, care-l insotea ca ajutor in calatoriile sale, si amandoi au fost aruncati in temnita. Acolo au intalnit pe Sfintii Ghervasie si Protasie si au fost osanditi toti patru la taierea capului.

 

 Întru aceeași zi, cuvânt al Sfântului Antioh, despre așteptarea viitoarelor bunătăți

Asteptarea bunatatilor viitoare este in lupta cu bunatatile cele de acum. Pentru viata ce va sa fie, toata viata, aceasta trece ca o umbra si ca o panza de paianjen si, pentru nadejdea si bucuria cea asteptata, oamenii se sarguiesc a vietui acolo unde-si au nadejdea, caci cei a caror dorire este in ceruri, aceia, au trebuinta de iesirea lor din trup, inainte de a trece la vesnicile si viitoarele bunatati, pe care mintea omeneasca nu poate sa le ajunga. Pentru aceea, cu toata paza sa ne pazim inima noastra, asteptand sa ne veselim in casa stapanului Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce a saracit pentru noi si patimi in locul nostru a luat ca sa ne faca pe noi partasi Imparatiei Lui si de slava Lui, cea viitoare, sa ne indestulam. Pe El iubindu-L, vom intra in locasul cel gatit dreptilor si vom vedea lumina cea neinserata si ne vom bucura cu bucurie negraita, unde este Tatal si Fiul si Sfantul Duh. Ca de aceasta, si Pavel scriind romanilor zice: „Va indemn deci, fratilor, pentru indurarile lui Dumnezeu, sa infatisati trupurile voastre ca pe o jertfa vie, sfanta, bine placuta lui Dumnezeu, ca inchinarea voastra cea duhovniceasca. Si sa nu va potriviti cu acest veac, ci sa va schimbati prin innoirea mintii, ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si placut si desavarsit? (Rom. 12, 1-2) Si iarasi a zis: „Noua ne-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Sfant, ca Duhul toate le cearca si adancurile lui Dumnezeu. Ca cine din oameni stie cele ce sunt in om? Asa si tainele lui Dumnezeu nimeni nu le cunoaste, fara numai Duhul lui Dumnezeu.” Si iarasi: „Sufletele dreptilor sunt in mana lui Dumnezeu si nu se va atinge de ele osanda, ca chiar de sunt in lumea aceasta, nadejdea lor este plina de nemurire.” Putin fiind pedepsiti aici, mari bunatati vor primi acolo. Ca Dumnezeu i-a incercat pe ei aici, si i-a aflat vrednici de El. Ca pe niste jertfe intregi i-a primit pe ei si in ziua cercetarii le va straluci soarele. Ca de aceasta a zis David: „Seara se va salasui, lui plangere, iar dimineata, bucuria” (Ps. 29, 5) Iar Apostolul: „Iar daca ati inviat cu Hristos, cele de sus cautati, unde este Hristos, sezand de-a dreapta Tatalui, cele de sus cautati, iar nu cele de pe pamant.” Si iarasi: „Izbaviti fiind de pacat, robi facandu-va lui Dumnezeu, aveti rodul vostru spre sfintenie, iar sfarsitul, viata vesnica” (Rom. 6, 22). Si Domnul a zis: „Sa fie mijloacele voastre incinse si facliile voastre aprinse. Si voi fiti asemenea oamenilor care asteapta pe Stapanul lor, cand se va intoarce de la nunta, ca, venind si batand, indata sa-i deschida. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind stapanul le va afla veghind. Adevarat zic voua ca se va incinge si le va pune-le masa, si, apropiindu-se, le va sluji”. (Luca 12, 35) Dumnezeului nostru, slava!

 
 Întru aceeași zi, cuvânt al aceluiași Antioh, despre lăcomie

Zis-a Domnul: „Nimeni nu poate sluji la doi domni, ca ori de unul nu va griji, iar de altul se va tine, sau pe unul va ura si pe celalalt il va iubi, nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona”, adica bogatiei si a va slobozi de pacat, ca sa va faceti robi ai dreptatii. De va trece bogatia alaturi, nu va lipiti inima de ea. Ca amar este pacatosului celui ce umbla pe doua cai. De vreme ce, dupa Lege, de va fi o parte stricata si o parte curata, apoi necurat este tot. Asemenea si lacomul nu are satiu, macar de are multe averi. Cand multe castiga, iarasi mai multe pofteste si niciodata nu inceteaza din aceasta desarta poftire.
Unul ca acesta nu asteapta sfarsitul vietii, nici nu stie ca este ca un strain in aceasta viata. Drept aceea, si el, cu cei fara de lege, se va randui. Ca este partas bogatului caruia i-a rodit tarina. Si, bine zic cartile de unii ca acestia: „Ca, precum iadul si pierzarea nu se satura, asemenea si ochii omului nesatiosi sunt.” Iar Apostolul, vrand sa tamaduiasca o boala ca aceasta a lacomiei, ii cheama pe bogati, zicandu-le: „Veniti acum, voi, bogatilor, plangeti si va tanguiti de necazurile care vor sa vina asupra voastra. Bogatia voastra a putrezit si hainele voastre le-au mancat moliile” (Iacob 5, 1-2). Iar David, pentru unii ca acestia, zice: „Ca un chip trece omul, dar in zadar se tulbura. Strange comori si nu stie cui le aduna pe ele (Ps. 38, 9-10). Ca de-a pururea aduna, si dupa aceea, altii le afla si aceia toti ucenici ai diavolului se fac, ca in stricaciune si in pierzare au cazut. Si Apostolul, iar ii invata, zicand: „Fugiti de lacomie, care este a doua slujire la idoli, pentru care vine mania peste fiii neascultatori.”

Deci, bine este a nu se griji de nebuna lauda ce vine din bogatie, ci a dori slava cea din Evanghelia lui Dumnezeu Ca cel ce-si elibereaza gandul de lacomie poate sa vada mestesugirile vrajmasului. Ca s-a zis si in Proverbe: „Nu ajuta celor fara de minte bogatia, iar dreptatea izbaveste de la moarte. Ca mai bun este lor numele cel bun, decat bogatia cea multa. Si pe cel ce vinde graul scump il blesteama poporul, iar peste capul celui ce daruieste sta binecuvantarea. Ca, cel ce nadajduieste in bogatie, degraba va cadea, iar cel ce sprijineste pe cei nevoiasi, acela va inflori.” Iar Domnul a zis despre cel ce voia sa-si strice jitnitele sale si mai mari sa le zideasca: „Nebunule, intru aceasta noapte ingerii vor sa-ti ceara sufletul de la tine, deci cele ce ai gatit ale cui vor fi?”

Asa este cu tot omul cel ce aduna mult, iar in Dumnezeu nu se imbogateste, va pieri. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.

 

 

 

 

.