Sfantul, Slavitul Mare Mucenic Dimitrie Sfantul, Slavitul Mare Mucenic Dimitrie Sfantul, Slavitul Mare Mucenic Dimitrie Sfantul, Slavitul Mare Mucenic Dimitrie
 
    Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian Galeriu (284- 311) și era fiul voievodului cetății Tesalonicului, botezat în taină de părinții săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creștinilor. Și îl învățau părinții în cămara cea ascunsă a palatului lor toate tainele sfintei credințe, luminându-i cunoștința despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum și milostenia cea către săraci, săvârșind, adică, faceri de bine, celor ce trebuiau. Și așa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinților săi, dar, mai ales, a început a lucra într-însul darul lui Dumnezeu. Și tânărul creștea cu anii și cu înțelepciunea, urcând ca pe o scară, din putere în putere. Și, ajungând la vârsta cea mai desăvârșită, părinții lui s-au dus din vremelnica viață, lăsând pe tânărul Dimitrie moștenitor nu numai al multor averi, ci și al bunului lor nume.
 

Deci, Maximian împăratul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dânsul pe fiul acestuia și, cunoscându-i înțelepciunea, l-a făcut voievod în locul tatălui său. Și a fost primit Sfântul cu mare cinste de cetățeni, iar el cârmuia cu multă vrednicie poporul, propovăduind pe față dreapta credință și aducând pe mulți la Hristos.

Deci, nu după multă vreme, a cunoscut împăratul că voievodul Dimitrie este creștin și s-a mâniat foarte. Drept aceea, întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciții, Maximian a poruncit să se facă praznice în fiecare cetate, în cinstea zeilor, și a venit împăratul și la Tesalonic. Și, Dimitrie fiind întrebat, de sunt adevărate cele auzite despre dânsul, a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creștin și a defăimat închinarea păgânească. Și îndată, împăratul a poruncit să-l închidă în temniță, până la încheierea jocurilor în cinstea venirii sale.

Și se bucura împăratul, mai ales, văzând pe un luptător vestit. Lie, vandal de neam, înalt, puternic și înfricoșător la chip, că se lupta cu cei viteji și-i ucidea, aruncându-i în sulițe. Deci, era acolo un tânăr creștin, anume Nestor, cunoscut Sfântului Dimitrie. Acesta, văzând pe Lie ucigând fără cruțare pe oameni, mai cu seamă pe creștini, s-a aprins de râvnă. Și vrând să se lupte cu Lie a alergat la Sfântul, în temniță, cerând de la dânsul rugăciuni și binecuvântare ca să-l poată birui pe acel ucigaș de oameni. Și, însemnându-l cu semnul crucii pe frunte, Sfântul i-a zis: „Du-te și pe Lie vei birui și pe Hristos vei mărturisi!”

Deci, intrând în luptă cu Lie, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!” Și îndată, trântindu-l jos pe Lie, l-a omorât. Și s-a întristat împăratul de moartea lui Lie. Aflând însă că Sfântul Dimitrie este cel care l-a îndemnat pe Nestor să se lupte cu Lie, împăratul a trimis ostași, poruncindu-le să-l străpungă cu sulițele pe Sfântul, în temniță, că a fost pricina morții lui Lie. Și aceasta, făcându-se îndată, marele Dimitrie și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Și s-au făcut la moaștele lui multe minuni și prea slăvite tămăduiri. Tot atunci, din porunca împăratului, s-a tăiat capul și Sfântului Nestor.

Întru această zi,
Cuvânt despre Musha vameşul,
cum a făcut milă cu o femeie şi nu s-a atins de ea

In cetatea Tirului a fost un oarecare vames, anume Musha, si de multe ori ne spunea noua, zicand: „Fiind eu intru cele de acolo si luand zeciuiala de la oaspeti, odata am inserat. Deci, fiind seara, ma duceam sa ma spal la baie si am aflat in cale o femeie, stand pe intuneric, si, apropiindu-ma de dansa, am inceput a-i grai ei cuvinte de desfranare, iar ea a fagaduit, sa vina dupa mine iar eu, de pofta si de bucurie diavoleasca, nu m-am mai dus sa ma spal, ci indata, luand femeia, m-am pornit inapoi la cina. Iar ea n-a gustat cu mine, nici n-a baut, macar ca eu mult am silit-o, dar ea n-a ascultat si m-am sculat, vrand a ma duce sa ma culc. Si, luand de mana pe femeie, am vrut sa o sarut pe ea, iar ea cu lacrimi a strigat cu glas mare: „Vai mie, straina si ticaloasa, cea de tot pierduta, cu sufletul si cu trupul!”

Deci, am inceput a o intreba de pricina tipatului ei, iar ea, plangand, mi-a spus: „Barbatul meu a fost negustor, si inecandu-i-se corabja, a pierdut si pe ale sale si pe cele straine, si acum este in temnita. Iar eu, neavand ce sa fac, ca macar paine sa aflu pentru el, am voit, de multa suparare, sa-mi spurc trupul meu si sa-i castig lui hrana. Ca pe toate le-au jefuit strainii. Si i-am zis ei: „Ce datorii mai sunt inca?” Iar ea mi-a spus: „Cinci litre de aur.” Deci eu, luand aurul i l-am dat ei, zicandu-i: „Pentru frica lui Dumnezeu, nu ma ating de tine, dar primeste acestea si-ti rascumpara barbatul tau si te roaga pentru mine, pacatosul.”

Iar dupa ce a trecut un an, se facura rele clevetiri asupra mea la imparatul, ca am pierdut birul. Si, trimitand imparatul, mi-au jefuit casa mea, si, degraba aducandu-ma pe mine la Constantinpol m-au si pus in temnita, numai intr-o camasa veche fiind imbracat. Si in fiecare zi auzeam ca imparatul voieste sa ma omoare, spre pilda altora, si eram deznadajduit pentru viata mea. Deci, plangand eu si tanguindu-ma, am adormit in grija si in intristare si am vazut pe femeia aceea, careia ii dadusem cele cinci litre de aur, care mi-a zis: „Ce ai stapane? Si pentru ce esti tinut aici?” Iar eu am zis: „Sunt clevetit si mi se pare ca vrea imparatul sa ma omoare.” Iar ea mi-a zis: „Vrei, oare sa ma duc pentru tine la imparatul, ca sa te slobozeasca pe tine?” Si i-am zis ei: „Dar te sti pe tine imparatul?” Si mi-a zis: „Ma stie.” Deci, dupa ce m-am desteptat, nu pricepeam ce va fi cu acest vis. Si, in cealalta noapte, asemenea, mi s-a aratat ea, zicandu-mi: „Nu te teme, eu te voi slobozi.” Iar a doua zi, a poruncit imparatul si m-a adus in palatele imparatesti. Iar dupa ce am intrat si m-a vazut imparatul in haina urata si rupta, mi-a zis: „Iata, te iert pe tine acum.” Si cautand, am vazut si pe femeia aceea, stand de-a dreapta imparatului si zambind la mine. Atunci a poruncit imparatul ca sa mi se intoarca toata averea mea si de la sine mi-a dat multe daruri, si cu multa cinste m-a raduit iarasi, la locul meu, inca m-a facut capetenie peste toti vamesii. Iar in cealalta noapte, mi s-a aratat mie, aceeasi femeie, zicandu-mi: „Stii, oare, cine sunt eu? Eu sunt cea cu care tu ai facut mila si nu te-ai atins de trupul meu, pentru Dumnezeu, ci mi-ai rascumparat barbatul de la amara moarte din temnita, iar pe mine m-ai facut a nu cadea in desfranare, pentru paine. Drept aceea, si eu te-am izbavit pe tine de primejdie.”

Deci, acestea auzind, fratilor, sa cunoasteti puterea milosteniei. Vedeti inca si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, ca iata s-a aratat preabunul Dumnezeu si i-a zis: „Tu pentru Mine ai facut mila, apoi si eu am marit mila Mea spre tine.” Cu adevarat, mare este puterea milosteniei, ca si in acest veac face bine, si in veacul ce va sa fie, printr-insa, mai inainte mergem, sa vedem fata lui Dumnezeu, Care ne rasplateste noua de saptezeci de ori cate sapte. Deci, dar, acestea auzindu-le, parintilor si fratilor, sa fim milostivi, precum si Parintele nostru cel ceresc milostiv este, Caruia se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

 

 

 

 

.