Acest Sfânt Prooroc Zaharia era preot din Legea Veche, la Templul din Ierusalim, pe când împărățea Cezar August, la Roma, iar în Țara Sfântă domnea Irod cel Mare, între anul 1 și anul 14, pe vremea nașterii Domnului Hristos. Și Zaharia preotul avea femeie pe Elisabeta, una din fiicele lui Aaron. Și mărturisește despre ei Cartea Sfântă că: „Erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului”, că în toate faptele bune se aflau. N-aveau însă copii, pentru că „Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor” (Luca 1, 6-7).

Deci, intrând preotul Zaharia oarecând în Templu să cădească, a văzut pe îngerul lui Dumnezeu stând de-a dreapta altarului de tămâiere, vestindu-i că Elisabeta va naște la bătrânețe un fiu, pe Ioan Înaintemergătorul, proorocire care s-a și adeverit. Iar după nașterea lui Ioan, în luna a șasea, s-a auzit că Irod, împăratul iudeilor, va să ucidă pe toți pruncii din Betleem și din împrejurimi, pentru a ucide pe Domnul nostru Iisus Hristos. Deci, atunci și Ioan Înaintemergătorul născându-se, se temea Elisabeta, maica lui Ioan, pentru viața pruncului.

O veche tradiție ne spune că, de teamă, Elisabeta s-a ascuns, dimpreună cu copilul, într-o peșteră de cealaltă parte a Iordanului. Drept aceea ostașii, căutând pruncul, nu l-au aflat. Deci, a poruncit Irod ostașilor ca, în locul copilului, pe tatăl său, preotul Zaharia să-l junghie. Și, ducându-se ei la Templu, au junghiat pe bătrânul preot „între Templu și altar”, stropind, cu sângele său, altarul Domnului. Și așa s-a mutat din viața aceasta dreptul Zaharia, iar copilul scăpând de urgie, creștea și se întărea în Duhul Sfânt, rămânând în pustie până la ceasul arătării sale în Israel (Luca,1,80).

Întru această zi, cuvânt despre un tânăr ce a ferecat o cruce a unui patrician

    A fost un oarecare tanar istet, stiind a fereca din aur tot felul de podoabe. Si acestuia i-a poruncit un patrician sa-i faca o cruce si sa o fereasca cu pietre scumpe, ca sa o dea pe ea la biserica. Si, dandu-i lui aurul, l-a slobozit. Iar tanarul a cugetat, zicand: „Mare lucru este, cu adevarat, mantuirea patricianului, de vreme ce atata aur a cheltuit la lucrul Domnului”. Si a zis: „Deci, pentru ce n-as adauga si eu aur la crucea aceasta, ca sa iau plata? Ca sa-mi socoteasca si mie Hristos, ca pe cei doi bani ai vaduvei aceleia?” Si gandind asa, si-a adaugat aurul sau, zece galbeni. Iar dupa ce a facut crucea, a adus-o patricianului, vrand sa puna intr-insa pietrele cele scumpe. Si a inceput senatorul a cumpani crucea si a descoperit in cruce mai mult decat aurul sau. Si a zis tanarului: „De ce ai facut aceasta inselaciune, ca ai amestecat aurul cu ceva, vrand sa ascunzi pentru tine o parte din aurul meu?”

Atunci tanarul i-a spus lui tot adevarul si a zis: „Insusi Stiutorul de inimi, Acela, stie ca nu l-am adaugat. Ca asa mi-am zis: O, cat bine a facut patricianul sufletului sau de a adus atata avere lui Hristos Dumnezeu! Si am zis: Voi adauga si eu aurul meu, ca sa iau plata cu dansul, ca sa primeasca, adica, si de la mine Hristos, cum a primit cei doi bani ai vaduvei”.

Deci, patricianul s-a minunat mult de aceasta si a zis: „O, fiule, oare, asa ai cugetat, ca sa faci acest bun lucru?” I-a zis lui tanarul: „Adevarat, stapane, precum ti-am spus tie”. Iar patricianul iarasi a zis tanarului: „De vreme ce asa ai cugetat si toata fapta buna ta avere ai dat-o lui Dumnezeu, voind sa ai parte cu mine, iata, din ziua de astazi, fiu al meu te voi face pe tine si mostenitor a toata averea”. Insa de aceasta se cade si noi a proslavi pe Dumnezeu, Cela ce da rasplatire si acum, in viata de aici, si in veacul ce va sa vie, celor ce aduc la Dansul daruri cu dreptate agonisite. Si asa, vietuind cu dragoste in lume, mantuire si-a castigat.

Întru această zi, cuvânt pentru pocăință

    Intr-o cetate a fost un episcop care, dupa reaua mestesugire a diavolului, a cazut in desfranare. Deci, intr-una din zile, facandu-se adunare in Biserica, nestiind nimeni de pacatul lui, dupa ce s-a adunat tot poporul, s-a marturisit singur inaintea tuturor, zicand: „Eu in desfranare am cazut”. Si, intrand, si-a pus omoforul sau pe altar, zicand: „De acum eu nu mai pot sa va fiu voua episcop”. Si a strigat tot poporul cu plangere, graind: „Pacatul tau asupra noastra sa fie, parinte, numai tu sa ne fii la episcopie”. Si dupa multa rugaminte, le-a zis lor: „De voiti sa raman la episcopie, sa faceti ceea ce va voi spune”. Si a poruncit sa incuie usile cele de pe laturi. Si s-a aruncat pe sine langa o singura usa cu fata in jos si a zis catre popor: „Sa nu aiba parte de Dumnezeu acela care, iesind, nu ma va calca pe mine cu picioarele!” Si au facut dupa cuvantul lui. Iar cand si cel mai de pe urma iesea, a venit din cer glas, graind: „Pentru smerenia lui cea multa, am iertat lui pacatul”. Si, aceasta auzind, tot poporul a proslavit pe Dumnezeu.

Întru această zi, cuvânt al lui Zaharia Proorocul, către bogații cei nemilostivi (7, 9-14)

    Așa grăiește Domnul, Atotțiitorul: „Faceți dreptate adevărată și purtați-vă cu milă și cu bunătate fiecare față de aproapele său. Nu năpăstuiți pe văduvă, pe orfan, pe străin și pe cel sărman, și nimeni să nu pună la cale fărădelegi în inima lui împotriva fratelui său.

Dar voi n-ați voit să luați aminte, ci ați întors spatele cu îndărătnicie și v-ați astupat urechile ca să nu audă. Și inima voastră ați făcut-o potrivnică să nu asculte legea Mea. Jefuiți casele văduvelor, asupriți pe cei săraci. Și v-ați învârtoșat inima ca diamantul, ca să nu asculte legea și cuvintele pe care vi le-am trimis prin Duhul Meu, prin graiurile proorocilor de altă dată. Deci, când vor striga către Mine, Eu nu-i voi auzi, așa cum strigând Eu, ei nu m-au auzit, zice Domnul Savaot.

Și voi trimite asupra voastră sabia mâniei și vă voi duce pe voi ca într-un vifor și vă voi împrăștia printre toate popoarele pe care nu le cunoașteți. Și vă voi da pe voi în robie, și vă voi închide pe voi, ca pe Iehonia, în casa plângerii. Și cu mânie mare Mă voi porni asupra voastră și țara cea plăcută o voi da întru pustiire cu multă vărsare de sânge, necunoscând frate pe frate. Că legea Mea ați defăimat și Biserica Mea ați spurcat-o. Și nimeni nu va fi miluit, de nu vă veți pocăi și de nu vă veți curăți cu milostenia”. Dumnezeului nostru slavă!