Să aveți înștiințare, fraților, că întru această zi este Înainteprăznuirea Nașterii Preasfintei și de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria. Să vă adunați deci în biserici la rugăciune, pentru că în această zi este începutul mântuirii noastre. Că întru această zi, pe noi cei ce am călcat poruncile lui Dumnezeu și am căzut în adâncul răutăților și ne-am făcut robi patimilor, Domnului Dumnezeul nostru, vrând să ne izbăvească din această robie și să Se pogoare spre izbăvirea noastră și cu o nouă zidire să ne înnoiască pe noi, a trimis pe îngerul Său și a binevestit drepților Ioachim și Ana nașterea Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, adică pe aceea care este, după trup, Maica Domnului nostru Iisus Hristos.

Drept aceea, acum și noi, fraților, cu bucurie ajungând la această zi, să ne sârguim spre lucruri bune și să ne luminăm candele noastre cu milostenie, cu credință și cu dragoste, că prin aceasta sufletul și trupul se luminează, precum și Apostolul grăiește: „Credința fără de fapte moartă este”. (Iacob, 2, 26). Drept aceea, se cuvine să câștigăm lângă credință milostenia cu dragoste, pentru că aceasta înalță la cer și ușile Împărăției le deschide. Că, „cela ce miluiește pe săraci, împrumut dă lui Dumnezeu”. Și iarăși zice: Milă voiesc, iar nu jertfă. Drept aceea, dar, vă rog, să nu trecem altături de ce ne este de folos, adică nici de cel flămând, nici de cel gol, nici de străin, ci să-i primim pe ei ca pe Însuși Hristos, ca să ne primească și pe noi Hristos Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile acelora, și veșnica Împărăție să ne dăruiască, pe care a gătit-o celor ce-L iubesc pe El.

Întru această zi pomenirea Sfântului Mucenic Sozont (†288)

    Mucenicul Sozont a fost din tara Licaoniei si era pastor de oi. Purtandu-si turma prin singuratati si ferit de valmasagul lumii pagane, tanarul pastor a avut fericirea de a crede in Dumnezeul cel viu, in Hristos, si umbla cugetand cu dragoste la legea Domnului, ziua si noaptea. Ca, unde era el cu oile, se adunau si ceilalti pastori, copii si barbati, si el ii invata sa cunoasca pe unul Dumnezeu cel adevarat, povatuind in acest fel si turma cea cuvantatoare la pasunea cea buna. Si darul Domnului era cu dansul, ca pe multi pagani i-a adus la Sfantul Botez.

Deci, ajungand o data cu turma langa un stejar mare, unde era si un izvor de apa, a atipit intr-un somn dulce si a vazut o dumnezeiasca vedenie, care il chema pe el la nevointa muceniceasca, aratand apoi ca si locul unde se afla el acum, avea sa fie de folos multora, ca multi vor afla mantuire printr-insul, proslavind pe Dumnezeu. Drept aceea, sculandu-se el, a incredintat oile si a lasat la locul acela arcul sau si trei sageti, spre pomenirea lui, iar el a intrat in cetatea Pompeiopol, unde, vazand multimea paganilor si putina crestinatate, l-a durut inima de aceasta. Si, intrand intr-o capiste idoleasca, a luat mana cea de aur a idolului, pe care a sfaramat-o si a dat-o saracilor. Deci, cautand paganii mana idolului, n-o gaseau si au inceput a da la chinuri pe altii. Atunci, Sfantul Sozont, nerabdand sa vada oameni nevinovati chinuiti in locul sau, venind, a marturisit singur dregatorului Maximian fapta sa. Si a marturisit pe Hristos Dumnezeul nostru si Facatorul si Purtatorul de grija a toate.

Deci, intrebat fiind pentru ce a indraznit a face un lucru ca acesta, el a raspuns: „Am facut aceasta ca sa va incredintati ca idolul vostru, de ar fi fost Dumnezeu adevarat si viu, s-ar fi impotrivit si nu m-ar fi lasat sa fac rau, iar acum aurul l-am dat celor ce aveau trebuinta de el. Acestea auzind dregatorul, si-a varsat asupra lui Sozont toata furia caznelor sale. A fost batut cumplit si i s-au frant mainile si picioarele. Sozont a indurat toata cruzimea cu credinta tare. Dar in acele cazne si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu.

Întru această zi, cuvânt din Limonar, despre nevoință

    Ne spunea nouă monahul Atanasie: „Mi-a venit mie odată un gând, zicându-mi: Oare ce va fi celor ce se nevoiesc aici? Și m-a răpit pe mine Domnul. Și a venit cineva zicându-mi: Să vii în urma mea. Și m-a dus la oarecare loc plin de lumină și m-a pus pe mine lângă înseși ușile a căror vedere nu este cu putință a o spune. Și am auzit, ca și cum ar fi înlăuntru mulțime fără număr, din cei ce laudă pe Dumnezeu. Și, bătând noi în ușă, ne-a răspuns cineva din lăuntru, zicând: Ce voiți acum? I-a grăit lui cel ce mă purta pe mine. Să intrăm aici, voim. Iar el a răspuns, zicând: Aici nu intră nimeni care petrece în lenevire. Iar, dacă voiți să intrați, mergeți și vă nevoiți, socotind nimic toate ce sunt în lumea aceasta trecătoare”.

Întru această zi, cuvânt despre un frate ce s-a pocăit

    Ava Polihronie, preotul, mi-a spus, grăind: „Șezând eu odată în mănăstirea ce se cheamă Perghie, lângă Iordan, am văzut acolo un oarecare frate lenevindu-se și nicidecum săvârșind slujbele sfintei Duminici. Iar după puține zile, pe același frate l-am văzut prăznuind sfânta slujbă cu toată sârguința și osârdia, petrecând toată pravila de la început până la sfârșit. Atunci i-am zis lui: Iată, frate, acum bine faci, ia aminte la tine însuți și de mântuirea sufletului tău. Iar el mi-a zis mie: „Stăpâne părinte, eu acum o să mor. Și după trei zile a răposat.” Iarăși, acel Polihronie mi-a spus mie, grăind: „Răposând un frate din aceeași mănăstire, mi-a zis mie iconomul: Cu dragoste, mergi să aduci vasele fratelui, în chilia mea. Și începând noi a le aduce, am văzut pe iconom plângând, căruia i-am zis: Pentru ce plângi așa, rogu-te părinte? Iar el a zis: Astăzi vasele fratelui meu le aduc, iar după doua zile, alții vor aduce pe ale mele. Și așa, a treia zi a răposat și acela, precum a proorocit”.

Întru această zi, cuvânt din Pateric

    Un bătrân schitean petrecea în muntele ce se numește Paisie și i-au adus lui un îndrăcit și l-a tămăduit. Iar acela i-a adus lui un săculeț plin de bani și bătrânul nu vrea să-i primească. Deci, văzându-l pe dânsul mâhnit, bătrânul a oprit săculețul deșert, și i-a zis lui: „Aurul dă-l de pomană saracilor!” Și a făcut bătrânul din săculet un pieptar, că era din păr și era aspru. Și multă vreme l-a purtat ca să roadă lui trupul.