Tot răul trebuie tăiat de la rădăcină, ca lupta să ne fie mai puțin anevoioasă. La fel și în cazul actelor cu cip, care au ajuns în acest stadiu, pentru că nu am fost atenți la momentul când au introdus CNP-ul. Părinți duhovnicești au fost care să ne avertizeze, dar am fost prea puțini care să luăm seama și mulți s-au descurajat. Totuși mai sunt și excepții. Vă prezentăm mai jos un astfel de luptător, ce duce poate lupta pentru noi toți.

Inginerul Gabriel Barbir din jud. Suceava duce o luptă demnă și refuză CNP-ul de cel puțin 10 ani. Acest lucru nu-i este ușor, mai ales că are familie. A fost de nenumărate ori la Părintele Justin, sprijinindu-ne în lupta anti-cip. Probabil nu este singurul din România care refuză CNP-ul din motive de conștiință religioasă. Știm că în țara soră, Basarabia, sunt mii de astfel de oameni, care au obținut în urma unor proteste de câteva săptămâni, acte de identitate fără CNP. Astfel de luptă întârzie următorul pas: buletinele cu cip, care bat la ușă, anunțându-se că vor îngloba și cardul de sănătate. Mai jos vă prezentăm un interviu pe această temă, publicat în revista Credința Ortodoxă.

“Prin acest număr nu mai suntem persoane, ci un lucru, o marfă. Părintele Antim m-a întărit în convingerea că CNP-ul nu este bun, că în el se află rădăcina tuturor prefacerilor electronice şi biometrice la care sunt supuse actele de identitate în prezent”, a spus Gabriel Barbir.

Interviu cu Gabriel Barbir, inginer geolog din Cozăneşti, judeţul Suceava

– Din câte am aflat, dumneavoastră, domnule inginer Gabriel Barbir vă aflaţi într-un proces juridic cu statul român, cauza fiind actele de identitate personală.
– Mai exact, eu doresc un act de identitate fără cod numeric  personal.
– Cum aţi ajuns la gândul acesta?
– Treptat. La data de 15 februarie 2003, am făcut cununia cu soţia mea Gabriela, la Mânăstirea Petru Vodă – Neamţ, moment în care Părintele Justin Pârvu ne-a spus să nu ne luăm acte de identitate din acestea noi ci să cerem de la Poliţie buletine tip vechi. Am luat în serios cele spuse de Părintele şi, imediat după căsătorie, în luna martie, mai ales că expiraseră buletinele, soţia, profesoară de religie în Vatra Dornei, s-a adresat Poliţiei de acolo, unde a fost repartizată scurt. Eu lucram, atunci, în mina de uraniu de la Crucea. Seara, soţia a venit acasă plângând, fiindcă au agresat-o verbal. A doua zi m-am prezentat la Poliţiei, unde şeful biroului de evidenţa populaţiei a fost amabil cu mine, dar m-a trimis la Poliţia Judeţeană Suceava, că la Dorna nu mai erau formulare de buletine de tip vechi. Din nou mi-am luat zi liberă de la serviciu şi am mers la Suceava. Am nimerit, fără să ştiu, prin pronia lui Dumnezeu, într-o zi de audienţă. Aici, şeful serviciului judeţean de evidenţa   populaţiei a sunat la Vatra Dornei, mi-a scris rezoluţie pe cerere şi m-a trimis acolo să mi se rezolve doleanţa. Bucuros nevoie mare, am pornit-o către Dorna, unde mă aşteptau deja cu nişte adeverinţe provizorii de identitate, în schimb ne-au luat buletinele pe care le aveam, cu promisiunea că ne vor da buletinele de tip vechi în momentul când vor veni carnetele respective. Atunci m-am bucurat că am rezolvat problema, dar mai târziu mi-am dat seama cât de prost am fost. Am aşteptat un an, cât era perioada de valabilitate a “provizoratelor”, dar buletinele nu au mai venit. Am depus o nouă cerere la Poliţia Vatra Dornei la care am ataşat, ca argument, o copie de pe o pagină din ”Credinţa ortodoxă” din octombrie 2002, în care scria că există Ordinul 1190 al Ministerului de Interne cu prevederea ca, persoanelor care refuză cardurile de identitate pe motiv de conştiinţă religioasă, să li se acorde buletine de tip vechi. După un timp, am primit de la Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, pe numele mamei mele, o adresă prin care mă informau că Ordinul cu pricina a fost abrogat la 1 aprilie 2004. Dus cu vorba, acţionasem în cotratimp cu mersul vremii…
– Bun ar fi fost dacă, pe buletinele vechi, pe care le-aţi predat în 2003, v-ar fi pus nişte ştampile de prelungire a valabilităţii, respectându-se şi termenele şi prevederile legale.
– Da, acum înţeleg, dar atunci ar fi trebuit să ştiu să cer lucru.  Eu am crezut că funcţionarii de la Poliţie mi le preschimbă, că au cuvânt. Am mers din nou la Poliţia municipala din Dorna, dar de data asta au devenit duri, au refuzat să ne mai dea adeverinţe provizorii de identitate. Am scris alte întâmpinări, prin care argumentam că noi am formulat cererile în anul 2003, înainte să fie suspendat Ordinul 1190. Culmea e că am primit o nouă adresă de la Bucureşti, în care ne spuneau că documentul legal invocat a fost abrogat la 1 aprilie 2003 şi dintr-o eroare de redactare au scris”2004″. Am reacţionat la aceste contradicţii din adresele lor cu o petiţie, prin care am acuzat Poliţia că nu respectă dreptul la conştiinţă religioasă prevăzut de Constituţie şi că, pe deasupra, ne şi minte. Apoi am fost la Bucureşti în audienţă, la Direcţia de Evidenţă a Populaţiei, unde am întrebat care sunt cauzele abrogării acelui Ordin care punea preţ pe conştiinţa religioasă a românilor. Doamna Daniela Gheorghe, de la serviciul secretariat juridic, mi-a răspuns că Biserica Ortodoxă a cerut această abrogare. N-am crezut-o şi i-am cerut să spună cine a rostit această  normitate, iar ea s-a scuzat că acest răspuns l-a primit de la persoane mai sus puse din minister. După  aceea am întrebat un ierarh al Bisericii noastre, care mi-a declarat că nu ştie nimic despre acest lucru. E un mister la mijloc. E posibil să fie o “gogoaşă” a celor de la Interne.
– Nici eu nu cred, frate, că Biserica, mă rog cineva din ierarhie,  le-ar fi spus lor să suspende ordinl care ne permitea, pe motive de conştiinţă religioasă, să deţinem acte de identitate de format vechi. Cert este că v-au lăsat fără buletine…
– Da. Între timp, au apărut probleme cu evidenţa populaţiei, în 2005 s-a născut băiatul nostru Vasile, care trebuia declarat, şi am obţinut certificatul lui de naştere folosindu-mă de un caiet de serviciu, pe care era scris CNP-ul buletinului meu vechi. După un an a murit soacra mea, trebuia făcută o succesiune şi soţia a acceptat o carte de identitate, ca să se poată descurca. Eu, în perioada 2004-2007, nu am avut nici un fel de act de identitate. Culmea e că nu m-a întrebat nimeni nimic deşi o ispită tot a venit atunci, au pornit autorităţile să ne dea salariile pe carduri. M-am împotrivit cu tărie, alături de mine au mai fost vreo 200 de mineri şi nu le-au introdus, dar m-am pus foarte rău cu directorul întreprinderii. M-a schimbat din funcţia pe care o aveam şi m-a trimis la muncă în subteran, fapt care mi-a convenit într-un fel.
  – Bănuiesc că aţi continut să cereţi autorităţilor un act de identitate.
– Un coleg de facultate de-al meu ajunsese subprefect la Suceava. Am fost la el şi am lăsat o petiţie pentru prefectură. Şi dânsul şi-a manifestat dorinţa de a obţine un buletin vechi. După o vreme, l-am întrebat şi mi-a spus că a fost şi la guvern şi că nu există nici o posibilitate de a obţine un buletin de format vechi. Numai că, în 2004, a mai apărut o problemă. Am văzut pe un cupon de pensie al bunicii soţiei că buletinul ei nu avea CNP, era datat 1978. Am vorbit cu Părintele Antim, care atunci era la Sihăstria Neamţ, şi el, în urma unei vizite făcute la Mânăstirea Valaam din Rusia, la Sfintele Moaşte ale Sfântului Antipa de la Calapodeşti, care provine din judeţul Bacău, a aflat următorul lucru. Exact în acea perioadă fusese introdus CNP-ul în Rusia şi mulţi monahi, preoţi şi mireni s-au opus cu vehemenţă. Pe toţi i-au adunat să-i judece pentru a-i trimite în lagăre. Într-o sală mare  unde îi tria, erau strigaţi pe nume de pe o listă uriaşă. În timp ce erau strigaţi, din numele lor aflat pe hârtiile acelea a început să izvorască mir, puternic mirositor. Autorităţile ruse au fost covârşite de această minune şi le-au dat drumul la toţi. Minunea nu a făcut decât să confirme faptul că CNP-ul este un număr drăcesc. La noi, Ceauşescu l-a introdus pe tăcute, autoritar, fără să ştim despre ce este vorba.
  – Orice s-ar zice, CNP-ul este numărul pe care se bizuie toată informatizarea actuală a actelor noastre, reducerea persoanei la un şir de cifre în codul de bare.
– Da, prin acest număr nu mai suntem persoane, ci un lucru, o marfă. Părintele Antim m-a întărit în convingerea că CNP-ul nu este bun, că în el se află rădăcina tuturor prefacerilor electronice şi biometrice la care sunt supuse actele de identitate în prezent.

– Ce a urmat?
– În anul 2011, au pornit din nou campania de introducere a salariilor pe card. Între timp Curtea Constituţională declarase acţiunile de acest fel neconstituţionale,motiv pentru care şi eu am scris pe decizia directorului : “Neconstituţional”. Pentruacest fapt m-au judecat şi voiau să mă dea afară, dar până la urmă m-am ales cu o reducere de salariu cu 5 la sută pe o lună. În anul 2013, la un miting, în Bucureşti, organizat contra actelor cu microcip, am vorbit contra CNP-ului. După acest miting, duhovnicul mi-a dat binecuvântare să încep procesul împotriva statului pentru a obţine un act de identitate fără cod numeric personal. Întâi am mers la Poliţia vatra Dornei şi le-am cerut un act de identitate fără CNP. Aceia au zis că am înnebunit. Au refuzat să-mi înregistreze cererea. A doua zi am trimis-o prin poştă şi a trebuit să-mi răspundă oficial că nu există legislaţie în acest sens. Apoi m-am adresat Poliţiei Judeţene din Suceava care mi-a răspuns să merg la Dorna, de care aparţin. Pe baza acestor hârtii, m-am adresat Judecătoriei Suceava, contra serviciului de evidenţa populaţiei din judeţ, cerându-i să emită hotărâre judecătorească pentru a-i obliga pe poliţişti să-mi dea buletin vechi fără CNP. Aici au refuzat să-mi înregistreze plângerea, cerându-mi să depun codul numeric personal. Abia în februarie 2014 mi-au înregistrat plângerea, pe care am scris, luând de pe o legitimaţie de serviciu : “CNP-ul impus de autorităţi”.
Mi-au  pretins, după aceea, o întâmpinare, în care le-am cerut să-mi respecte credinţa ortodoxă şi să-mi acorde o alternativă la actele de identitate format card. A fost un simulacru de proces în care m-au întrebat : ” Pentru ce îţi trebuie un act de identitate fără CNP?”. Le-am răspuns apăsat : “Îmi trebuie!” “Până acum cum te-ai descurcat?” “Cu Ajutorul lui Dumnezeu”, le-am zis. Dialog fără conţinut juridic! Au considerat acţiunea ca nefondată şi mi-au respins-o. Am făcut recurs la Tribunalul Suceava. La judecată, l-au respins, de asemenea, ca nefondat. După care eu am făcut contestaţie în anulare la Curtea de Apel, dosarul având numărul 181/39/2015, îl evoc aici pentru aceia care vor dori să-l cerceteze. Au respins-o şi pe aceasta, în luna mai 2015. În 48 de ore am scris un recurs către Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, în care am cerut o excepţie de constituţionalitate.

Dl. inginer Gabriel Barbir a pus la dispoziție pentru cititorii care vor să inițieze o astfel de luptă, toate documentele ce au fost făcute între anii 2013 și 2016, precum și indicații despre pașii ce
trebuie făcuți, pentru a nu face greșeli de procedură, cum a făcut domnia sa, fapt pentru care instanțele din România i-au tot respins cererile. Dacă din punct de vedere al neconstituționalității impunerii CNP-ului în acte, d-l Barbir ar fi avut câștig de cauză, iată că ițele justiției (omenești) s-au încurcat când a fost vorba de procedura juridică, ultima cerere (o vedeți mai jos) fiind respinsă și nici măcar nu a fost comunicată această decizie direct d-lui inginer, ci doar părții adverse, Serviciul public Comunitar local de Evidență a Persoanelor, Vatra Dornei. Mai jos aveți peste 240 de pagini de cereri, declarații, comunicări etc. Mulțumim d-l inginer pentru încredere și nădăjduim că această luptă va fi o izbândă, căci este partea nevăzută a icebergului documentelor cu cip, împotriva căruia ne luptăm cu toții! Pentru alte întrebări și indicații aveți în documentele de mai jos și nr. de tel al domniei sale, pentru care și-a dat acordul și totodată și-a exprimat disponibilitatea de a oferi indicații celor interesați. Avem rugămintea să nu deranjați decât după ce ați parcurs toată dcumentația și doar în cazul în care vreți să duceți o astfel de luptă. Obiectivul este să se formeze un grup decis să câștige această luptă, mai ales că legislația este de partea noastră (până nu o schimbă). Doamne, ajută!

Cerere documente fara CNP.

Documentatie Anti CNP Continuare

Ultimul document aparut pe net in aceasta chestiune a fost recursul/ scrisoare deschisa pe care l-am inaintat ICCJ la data de 26.02.2016 (la trei zile de la infatisarea ICCJ cand fara motiv mi s-a respins cererea).

Scrisoare deschisă – Recurs la hotărârea unei instanțe judecătorești care interzice dreptul unui cetățean român de a refuza CNP-ul

Referitor la cazul d-lui Barbir detaliat aici., Inalta Curte de Casație și Justiție a respins plângerea. Drept urmare fratele nostru a făcut recurs, sub forma unei scrisori deschise pe care v-o prezentăm mai jos:

La dosar nr. 3449/1/2015

CĂTRE

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
STR. BATIŞTEI NR.25
SECTORUL 2 – BUCUREŞTI
SECŢIA  DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

COMPLETUL  NR. 1 – NCPC [p](a doua coloană cu 14 cauze, subs.→ c.12)
PREȘEDINTE  –  DUICAN DOINA (data judecății → 23.02.2016)
JUDECĂTOR  –  VOICU RODICA FLORICA
JUDECĂTOR  –  PĂUN LUIZA MARIA
MAGISTRAT ASISTENT  –  VLAD GEORGIANA

Subsemnatul Barbir Gabriel Dănuţ cu domiciliul în satul Cozănești, comuna Dorna Arini, nr.58, jud. Suceava, CNP (IMPUS DE AUTORITĂŢI) 1701023335011, în calitate de recurent în dosarul nr. 3449/1/2015 (subsecvent dosarelor: 1031/86/2014, 1031/86/2014* și 181/39/2015) deschis la ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE BUCUREŞTI (ÎCCJ),  SECŢIA  DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL în contradictoriu cu SPCLEP Vatra Dornei → datorită modului în care s-a desfășurat și finalizat judecata în dosarul nr. 3449/1/2015 în data de 23.02.2016 (Stadiul procesual al dosarului: Fond, Obiectul dosarului: alte cereri plângere – NCPC) – în temeiul Art.1 al.(2); Art.3 al.(1),(2); Art.4; Art.6 al.(1); Art.8; Art.22 al.(1); Art.97 al.(2); Art.483 al.(1),(3); Art.485 al.(1) NCPC; conform Deciziei Curții Constituționale a României nr. 462/17.09.2014; în virtutea Art.6 al.(1); Art. 9 al.(1); Art.10 al.(1),(2); Art.13; Art.14 – CEDO, Art.1; Art.8 al.(1),(2); Art.10 al.(1),(2); Art.11 al.(1); Art.47 al.(1),(2) din Carta drepturilor fundamentale a UE; precum și a Art.1 al.(3),(5); Art.16 al.(2); Art.20 al.(1),(2); Art.21 al.(1),(2),(3); Art.23 al.(1); Art.29 al.(1),(2); Art.30 al.(1); Art.51 al.(1); Art.52 al.(1),(3); Art.124 al.(1),(2),(3); Art.129; Art.142 al.(1) din Constituția României – mă văd nevoit să formulez următorul

RECURS ÎN INTERESUL LEGII și/sau RECURS EFECTIV (Art. 13 – CEDO)  (sub formă de “Scrisoare deschisă”)

la Decizia nr. 454/23.02.2016 dată în Ședința publică din data de 23 februarie 2016 (Completul nr. 1 – NCPC [p]→ Președinte: Duican Doina; Judecători: Voicu Rodica Florica, Păun Luiza Maria; Magistrat asistent: Vlad Georgiana) ce a caracterizat PLÂNGEREA înaintată de subsemnatul la data de 15.09.2015 ÎCCJ ca INADMISIBILĂ (decizie definitivă) – aceste aspecte au fost comunicate verbal subsemnatului de către magistratul asistent Vlad Georgiana la ora ≈ 1705 în data de 23.02.2016 de față fiind o persoană de sex masculin (care m-a chemat de la parterul ÎCCJ, unde fusesem condus în mod politicos de către un agent de securitate care mi-a comunicat verbal interdicția de a mai rămâne după ora 1600 la etajul întâi a clădirii ÎCCJ).

Motive de nelegalitate pe care le invoc – prin această decizie s-au încălcat din punctul meu de vedere:

–  Art.97 al. (3) și/sau (4) NCPC – am fost întrebat de cum consider: (dacă) m-am adresat în mod legal acestei instanțe (ÎCCJ) cu PLÂNGEREA din data de 15.09.2015. Am răspuns că da deoarece am atacat inclusiv o decizie a ÎCCJ (Decizia nr. 2772/16.07.2015). Completez acum: putea oare o instanță inferioară d.p.d.v. ierarhic (de la Suceava sau Vatra Dornei – în cazul meu) să judece o decizie a ÎCCJ ? ;

–  Art.488 al.(5) și/sau (8) NCPC – înaintea oricărei dezbateri [Art.44, al.(1) NCPC] am invocat în fața instanței cererea de recuzare a judecătorului Hîncu Cezar formulată de subsemnatul la data de 23.07.2015. Am fost oprit de președintele completului de judecată Duican Doina pe motiv că acest complet nu judecă cererea de recuzare. Dar, în acest caz, pe lângă faptul că nu am primit nici un răspuns oficial la această cerere de recuzare pe care am înaintat-o în virtutea Art.42, al.(1), punctele 2. și/sau 13. (pe bună dreptate poate fi invocat în special acest punct 13., legiuitorul neavând cum să prevadă toate situațiile punctuale ce pot apărea în judecarea unei cauze), Art. 44 al.(2), Art.46, respectiv Art.47, al.(1) NCPC, s-a încălcat Art.49 al.(2) NCPC (care dispune că: “pronunțarea soluției în cauză nu poate avea loc decât după soluționarea cererii de recuzaredeși aceasta “nu determină suspendarea judecății”) prin faptul că “pronunțarea soluției în cauză” s-a dat înainte de soluționarea cererii de recuzare, și în plus fără luarea în considerare a argumentelor subsemnatului, inclusiv cele care demască erori materiale mai mult sau mai puțin grave, dar inadmisibile pentru o instanță (ce să mai vorbim de o ÎNALTĂ INSTANȚĂ!) care are datoria să soluționeze în mod constituțional cazurile care apar! Cum să mai aibă cineva încredere în aceste instituții ale statului?

Prin urmare cer casarea Deciziei nr. 454/23.02.2016 implicit și a tuturor celorlalte decizii, sentințe, etc. incidente precum și analizarea, respectiv reevaluarea considerentelor care m-au pus în situația de a recurge la PLÂNGEREA înaintată de subsemnatul la data de 15.09.2015 ÎCCJ pentru continuarea demersului meu judiciar, o analiză coroborată inclusiv cu Art.8 al.(1),(2) a Cartei drepturilor fundamentale a UE care să ducă la sesizarea Curții Constituționale a României de către ÎCCJ inclusiv în virtutea Art. 29, al.(1) și (2) din Legea nr. 47/1992 vizavi de toate prevederile actualmente legale pe care le-am demonstrat a fi TOTAL SAU PARȚIAL neconstituționale aparținând legislației actuale. Le mai menționez odată: atacabile prin excepție de neconstituționalitate: Art.194, punctul a), teza a doua; Art.205, al.(2), punctul a); Art. 483, al.(1) din Legea nr. 134/2010 (NCPC); Art.5, al.(1),(2) al Legii nr. 105/1996; Art.6, al.(1),(2) și Art.17 ale O.U.G. nr. 97/2005 ce încalcă prevederile Art.1, al.(3),(5); Art.20 al.(1),(2); Art.23 al.(1); Art.29, al.(1) și (2); Art.30 al.(1) din Constituția României, ale Art.9 al.(1); Art.10 al.(1),(2); Art.14  CEDO precum și ale Art.1; Art.8 al.(1),(2); Art.10 al.(1),(2); Art.11 al.(1) Cartei drepturilor fundamentale a UE, respectiv excepție de nelegalitate ptr. Art.1, al.(1), lit.d) a HG nr. 111/1997; Art.2 al HG nr. 113/1997; Art.8, al.(1), lit.a); Art.14, Art.25, lit.a) ale HG nr. 1375/2006 care au încălcat la fel prevederile de mai sus [Art.1, al.(3),(5); Art.20 al.(1),(2); Art.23 al.(1); Art.29, al.(1) și (2); Art.30 al.(1) din Constituția României, ale Art.9 al.(1); Art.10 al.(1),(2); Art.14  CEDO precum și ale Art.1; Art.8 al.(1),(2); Art.10 al.(1),(2); Art.11 al.(1) Cartei drepturilor fundamentale a UE] și tot prin excepție de nelegalitateOrdinul Ministrului de Interne nr. 1190/31.07.2001 (sau 2000) nu a ajuns la public încălcându-se de către legiuitor Art.31, al.(1) și (2) din Constituția României, respectiv prin abrogarea prevederii Art.26 din acest Ordin la data de 01.04.2003 (sau 2004) s-au  încălcat în mod implicit Art.29, al.(1),(2); Art.33, al.(1),(2),(3); Art.34, al.(1); Art.36, al.(1), Art.37 al.(1),(2).

Pentru că demersul meu a ajuns să fie public {am evitat acest lucru cât am putut, dar nu am mai găsit altă variantă – eu doar am cerut un lucru simplu și de bun simț autorităților competente ale statului încă din 2004 (anul două mii patru) → un act de identitate fără C.N.P. [impus prin decretul 59 din 2 martie 1978 – în plin regim dictatorial și agresiv implementat într-un mod cu totul și cu totul neconstituțional prin Legea 105/1996, Art.5, al.(1)și(2). Această obsesie a legiuitorului de a numerota, cu alte cuvinte de a depersonaliza cetățenii liberi ai acestei țări (v. și declarația actualului prim ministru Dacian Cioloș din 15 februarie 2016 pe pagina sa de Facebook preluată de AGERPRES) este total nedemocratică deci și neconstituțională precum și arbitrară în context european]} lansez rugămintea către profesioniștii din domeniu (profesori universitari de drept, juriști, avocați, etc.) – pentru care demnitatea omului, respectiv deontologia profesională reprezintă valori în sine, valori perene care nu pot fi “ajustabile” în funcție de diverse criterii punctuale – să se aplece puțin și asupra chestiunii în cauză (depersonalizarea, respectiv reducerea omului la “resursă umană”, deci echivalat cu alte “resurse”: minerale, alimentare, etc., mai plastic spus: echivalarea lui cu o piatră de construcție sau cu un baton de salam – a nu se uita că spre exemplu la farmacii sau dacă vrei să obții un permis de conducere, etc. nu te întreabă nimeni de nume, ci de C.N.P. ) ale cărei efecte sunt și vor fi din ce în ce mai apocaliptice. Dau un exemplu: cartea profesorului universitar și rector al Universității din Craiova: Dan Claudiu Dănișor – “Libertatea în capcană – Aporii ale justiției constituționale” apărută în 2014, din care am citat în decursul acțiunii mele judiciare și care mi-a fost de un real folos în a-mi fundamenta o parte din argumente în acest demers.     

De asemenea pentru cei care vor în mod sincer să “scape” de acest C.N.P., mă văd îndatorat să le transmit ce pot să facă, lucruri pe care eu nu le-am știut la vremea respectivă ca să le pot pune în practică: după primul demers către autoritățile competente (Serviciile publice comunitare de evidența populației din raza lor de domiciliu) prin care se va cere un act de identitate fără C.N.P. și dacă la acest demers se va răspunde cu un refuz; se va trece la încercarea de a obține prin justiție a acestuia, și anume: la prima instanță unde se va judeca fondul se va invoca prin cererea de chemare în judecată, răspuns la întâmpinare (dacă partea adversă va alcătui vreo întâmpinare la cererea dvs. de chemare în judecată) și direct în fața completului de judecată excepția de neconstituționalitate ptr. Art.5, al.(1),(2) al Legii nr. 105/1996; Art.6, al.(1),(2) și Art.17 ale O.U.G. nr. 97/2005 ce încalcă prevederile Art.1, al.(3),(5); Art.20 al.(1),(2); Art.23 al.(1); Art.29, al.(1) și (2); Art.30 al.(1) din Constituția României, ale Art.9 al.(1); Art.10 al.(1),(2); Art.14  CEDO precum și ale Art.1; Art.8 al.(1),(2); Art.10 al.(1),(2); Art.11 al.(1) Cartei drepturilor fundamentale a UE, respectiv excepția de nelegalitate ptr. Art.1, al.(1), lit.d) a HG nr. 111/1997; Art.2 al HG nr. 113/1997; Art.8, al.(1), lit.a); Art.14, Art.25, lit.a) ale HG nr. 1375/2006 care au încălcat la fel prevederile de mai sus [Art.1, al.(3),(5); Art.20 al.(1),(2); Art.23 al.(1); Art.29, al.(1) și (2); Art.30 al.(1) din Constituția României, ale Art.9 al.(1); Art.10 al.(1),(2); Art.14  CEDO precum și aleArt.1; Art.8 al.(1),(2); Art.10 al.(1),(2); Art.11 al.(1) Cartei drepturilor fundamentale a UE], respectiv nu în ultimă instanță se poate ataca în justiție faptul că pe de o parte Ordinul Ministrului de Interne nr. 1190/31.07.2001 (sau 2000) nu a ajuns la public încălcându-se de către legiuitor Art.31, al.(1) și (2) din Constituția României și pe de altă parte faptul că prin abrogarea prevederii Art.26 din acest Ordin (care prevedea ca persoanele care refuza carțile de identitate pe motive religioase pot primi buletine de tip vechi – nespecificandu-se cât de vechi, eu am cerut un act de identitate fără C.N.P. ca înainte de data Decretului nr.59/2 martie 1978) din cadrul acestuia la data de 01.04.2003 (sau 2004) s-au încălcat în mod implicit Art.29, al.(1),(2); Art.33, al.(1),(2),(3); Art.34, al.(1); Art.36, al.(1), Art.37 al.(1),(2). Necunoasterea exacta a anilor când au fost luate aceste masuri rezulta din neconcordanfa raspunsuriior primite de catre subsemnatui de la diverse institute ale statului pe parcursul acestor ani. Instanțele judecatoresti desi au fost sesizate de subsemnatui nu s-au „obosit” fn a afla adevarul, poate si din cauza ca subsemnatul nu a știut să atace această problemă cu exceție de nelegalitate. Dar într-o societate cu adevărat democratică o instanță oarecare ar fi sesizat ea însăși problema, ar fi făcut corectura: exceție de nelegalitate în loc de excepție de neconstituționalitate.

Iată relatarea d-lui Barbir despre continuarea luptei contra CNP-ului:

Intre timp mi-a venit acasa hotararea respectiva. O public mai jos, impreuna cu ce a mai urmat pana in prezent. Lupta continua.

Documentatie CNP Gabriel Barbir Continuare

Cu ajutorul lui Dumnezeu si cu binecuvantarea parintilor duhovnici lupta contra cnp (si nu numai) continua. Suntem crestini si in consecinta avem nadejdea ca vom fi recunoscuti dupa numele de BOTEZ in Imparatia Cerurilor, unde nimic necurat nu poate intra. Incercam sa facem un pas si avem convingerea ca Dumnezeu vazand neputinta noastra, ii va face pe restul.

Mai jos vă fac cunoscute demersurile unei doamne respectabile, care la fel ca mine a cerut acte fără CNP. Precizez ca am aprobarea de la cele trei persoane vizavi de publicarea corespondentei lor cu avocatul poporului pe net. Punctul meu de vedere este ca institutia pompos denumita „Avocatul Poporului” nu-si merita denumirea prin modul cum le-a raspuns celor trei persoane (si altora ptr. care nu am inca aprobarea sa le public pe net). Cel putin nu este avocatul poporului roman.

Ing. geolog Gabriel Barbir

Documentatie CNP_Mihut Ana

Ne-am făcut datoria de a vă prezenta ce trebuie să faceți pentru a duce/ începe o astfel de luptă. Depinde de fiecare dacă se angajează la așa ceva și dacă mai găsește duhovnici care să le dea binecuvântarea necesară. Doamne, ajută!

________________

Sursa – http://ortodoxinfo.ro/2017/02/15/lupta-contra-actelor-cu-cip-trebuia-inceputa-de-la-cnp-cazul-unui-roman-care-se-lupta-de-peste-5-ani-plus-pasii-pe-care-urmat/3/