La 19 Mai 2003, Sfântul Sinod al episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât, în unanimitate, trecerea Episcopului Nicolae (Velimirovici) al Ohridei şi Jiciei în sinaxarul de sfinţi al sfintei noastre Biserici Ortodoxe.

Sfântul Nicolae Velimirovici a fost numit, nu de puţine ori, „Noul Gură de Aur al Serbiei”. Sfântul Ioan Maximovici, Arhiepiscopul rus de San Francisco, care a fost în tinereţe profesor la un seminar din eparhia Jiciei, spunea despre el că este „un mare sfânt, un Hrisostom al zilelor noastre, a cărui însemnătate pentru Ortodoxia contemporană poate fi comparată doar cu cea a Mitropolitului Antonie (Hrapoviţki)… Amândoi au fost dascăli soborniceşti ai Bisericii Ortodoxe”.

.

„Domnul nostru nu obişnuia să vorbească în cuvinte mari. Nici un cuvînt rostit vreodată în lume nu a fost mai bine cîntărit decît cuvintele rostite de El. Cînd Domnul nostru spune că fără El nu putem face nimic, atunci noi trebuie să înţelegem acest lucru chiar aşa cum a fost rostit, adică literal. Aici, el vorbeşte de cele bune, iar nu de cele rele. Noi nu putem face nici un fel de faptă bună fără Hristos, pe lîngă Hristos sau în contra lui Hristos. El este proprietarul, dătătorul şi inspiratorul oricărui bine. Nici un fel de bine nu există în afara Lui, după cum nici un fel de rău nu se află în El.”

„Omul care primeşte mită înseamnă că nu este creştin. Sfinţii Părinţi ai Bisericii nu puteau fi mituiţi, nici intimidaţi, în problemele de credinţă mita este egală cu trădarea lui Iuda.!

 

Odată cu iubirea, oamenii au pierdut şi conştiinţa adevărului. Căci dragostea şi adevărul sunt de nedespărţit.”

„Sufletul, care fusese despuiat de toată lucrarea cea bună, este în întregime îmbrăcat din nou: haina cea veche, murdară şi zdrenţăroasă este aruncată şi sufletul său este îmbrăcat în haină nouă. Această haină nouă pentru suflet semnifică omul cel nou – pocăit, iertat şi primit de către Dumnezeu. Fără această haină nouă, nimeni nu se poate sălăşlui în Împărăţia lui Dumnezeu, după cum vedem lămurit din pilda lui Hristos despre nunta fiului împăratului (Matei 22:2-14)…Cel ce se pocăieşte se leapădă de toate legăturile sale întru desfrânare cu lumea aceasta, îşi lipeşte sufletul de Hristos şi rămâne unit cu El într-o unime de nezdruncinat…”Dumnezeu îl ştia pe el ( pe fiul risipitor) şi l-a păstrat în privelişte chiar până în ultima clipă – clipa pocăinţei.” (Cuvânt al Sf. Nicolae Velimirovici, la întoarcerea fiului risipitor)

„Dacă mă întrebaţi ce e de făcut ca să ne mântuim, vă voi răspunde să cunoaşteţi adevărul, şi adevărul vă va slobozi de toate relele. Hristos este adevărul şi mărturisitorul adevărului ceresc cel veşnic” (Sf. Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniţei, Predania, Bucureşti, 2007, p 50 )

” Toţi oamenii îşi doresc fericirea, dar puţini sunt cei care nu lucrează cu toată puterea lor la nenorocirea lor”(Sf. Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniţei, Predania, Bucureşti, 2007, p 54 )

„Fie ca popoarele Creştine să îngenuncheze la picioarele lui Hristos cel batjocorit de ele şi să-i înapoieze stăpânirea, cinstea, slava şi cinstirea care i se cuvin numai Lui. Aşa să faceţi şi voi, fraţilor ortodocşi, dacă vreţi să scăpaţi de un al treilea război mondial, mai cumplit decât cele două de până acum”( Sf. Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniţei, Predania, Bucureşti, 2007, p 59 )

” Fraţii mei, calea cea sfântă a Domnului nici nu e neumblată, nici nepietruită, nici nemarcată, ca să ne putem plânge că nu o vedem sau nu o cunoaştem. Pe această cale au trecut sfinţii apostoli, sfinţii mucenici şi mărturisitori, sfinţii împăraţi Creştini şi patriarhi, sfinţii pustnici şi sihaştri, şi alte mii şi mii, milioane şi milioane. […] Pe calea aceasta sfântă, Dumnezeu blagosloveşte norodul Său sfânt. Amin” (Sf. Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniţei, Predania, Bucureşti, 2007, p 67)

„Domnul întoarce împrumutul pe care îl ia de la oameni însutit şi înmiit, atunci când oamenii îl împrumută pre Domnul prin săracii Lui”(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 7 decembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)

„Răsplata şi pedeapsa! Acestea amândouă sunt în mâinile lui Dumnezeu. Dar aşa cum viaţa aceasta pământească o umbră doar este a celei adevărate şi veşnice din Cer, tot astfel răsplata şi pedeapsa aici pe pământ nişte umbre doar sunt ale răsplatei şi pedepsei care vor fi în Ceruri. „(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 13 noiembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)

„Dacă sufletul se întoarce statornic de la patimi şi scapă la Hristos, atunci patimile şi dracii se înspăimântă şi fug de la el.”(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 9 noiembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)

,,Nebun este acela care iubeşte razele soarelui, dar dispreţuieste soarele; care iubeşte picătura de apă, dar dispreţuieşte izvorul.”

„O, cât de desavârsita este iubirea binevoitoare, ca sa arate ascultare desavârsita! Aceasta iubire desavârsita nu se poate arata desavârsit în nici un alt chip decât numai în ascultare desavârsita. Iubirea este cu grija mare în toata vremea si în tot ceasul, si cu dorinta si graba de a asculta pe cel iubit. Si din ascultare desavârsita vine, ca un izvor de lapte si miere, bucurie desavârsita, care face iubirea un lucru frumos.”

„În afara de El, credinta este desarta, nadejdea este desarta si iubirea este fara de folos.”

„Duhul Sfânt nu este ca omul cel razboinic, care da buzna în casa altui om. El intra în casa a carei usa se deschide de bunavoie, si acolo unde El este asteptat ca Oaspete drag si îndelung asteptat. Apostolii L-au asteptat cu mult dor, si Acesta S-a pogorât peste ei si Si-a facut salas în ei. El nu S-a pogorât peste ei cu racnet de amenintare, ci cu strigat de bucurie.”(din “Evanghelia despre Pogorârea Duhului Sfânti”, Sfântul Nicolae Velimirovici)

„Dragostea adevărată are nevoie de jertfă ca să se aprindă şi mai tare; bolnavul are nevoie de o doctorie amară ca sa se facă bine.”(Sf. Nicolae Velimirovici, predica la Duminica I după Rusalii)

„Viaţa aceasta este o încercare a lucrării noastre, iar răsplata o vom primi în veacul ce va să vină.”(Sf. Nicolae Velimirovici, predica la Duminica I după Rusalii)

„In noi, în fiecare, se dă o luptă între omul nostru de jos si cel de sus. Când în noi stăpâneste ceea ce este josnic, grosolan, păcătos şi şovăielnic, atunci omul cel de jos este cel dintâi şi are întâietate asupra omului de sus.”(Sf. Nicolae Velimirovici, predica la Duminica I după Rusalii)

„Când se aprinde inima, întreaga făptură omenească ia foc. Când inima este biruită, totul este biruit. Când inima se strică, totul e stricat. Din inima izvorăşte dragostea sau ura, înţelepciunea sau prostia, curăţia sau noroiul, viaţa sau moartea. Dacă credinţa vreunui creştin se află înlăuntrul inimii, atunci credinţa sa este putere de nebiruit într-insul. O astfel de inimă dă şi limbii putere să grăiască convingător.”

„Nu trebuie să întrebăm ce este adevărul, ci cine este adevărul. Pilat l-a întrebat pe Hristos: „Ce este adevărul?,” şi nu a primit nici un răspuns. Hristos nu a vrut să răspundă la o întrebare greşită. Dacă Pilat ar fi pus întrebarea dreaptă: „Cine este adevărul?,” ar fi primit răspuns. „Eu sunt adevărul,” i-ar fi zis Hristos. I-ar fi zis ce le-a zis mai înainte şi ucenicilor: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.”

“Nu putem trece prin câmpul cu spini cu picioarele goale, oricât de sete ne-ar fi si oricât de multă si de proaspătă ar fi apa de dincolo de spini”, spun cei vlăguiţi de păcat. Şi asa Domnul, care iubeste oamenii, El însusi a trecut câmpul cu spini cu picioarele goale si acum, din partea cealaltă, cheamă însetaţii la izvorul cu apă vie. „Se poate” – ne strigă El – „Eu am trecut prin spinii cei mai ascuţiţi si, călcând peste ei, i-am bătătorit. Atunci, haideţi!”

“Neintrerupta petrecere cu Dumnezeu in linistea inimii,in infranarea mintii,in tacerea intregului suflet duce la curatia ingereasca a omului launtric.Din aceasta curatie se pot vedea toate lucrurile si toate fapturile in curatia lor cea dintai,o oglindire a curatiei Ziditorului tututor lucrurilor si fapturilor.Aceasta vedere pricinuieste cele mai curate lacrimi ale omului…Deoarece si lacrima cateodata,nu este decat apa marii”.
(Sfântul Nicolae Velimirovici, ,,Cea mai curată lacrimă ” )

„Fraţilor, este greu să susţii o polemică cu omul ateu; greu este să stai de vorbă cu un nebun, şi greu să convingi de adevărul faptelor pe cel care nu vrea să audă. Greu este să învingi ateul, nebunul şi răutăciosul care nu vrea să audă. Dar pe toţi trei îi poţi convinge totuşi cu fapta, renunţând la cuvinte. Cu uşurinţă îi vei putea convinge cu faptele cele bune pe care văzându-le, îl vor preamări pe Dumnezeu, în ziua în care îi va cerceta.” ( “Proloagele de la Ohrida” – de Sfântul Nicolae Velimirovici – vol. I – pag. 773 )

” Daca te provoacă vreun ateu, nu omul te provoacă, ci diavolul din el; căci din firea lui omul este credincios în Dumnezeu.

Dacă cel înnebunit de răutatea amărăciunii se porneşte împotriva ta, nu el o face, ci diavolul care locuieşte în el; căci omul este prin firea lui blând şi iertător. Diavolul te provoacă la dezbateri lungi şi deşarte, dar de faptele cele bune fuge ca de foc. Fă bine în Numele lui Hristos, şi diavolul va fugi. De abia atunci vei putea vorbi liniştit şi cu oamenii astfel eliberaţi, care devin astfel şi oameni adevăraţi: credincioşi, raţionali, şi buni. Prin urmare, orice întreprinzi, fă toate întru Numele Domnului.”( “Proloagele de la Ohrida” – de Sfântul Nicolae Velimirovici – vol. I – pag. 773 )

„Cel care se îndepărtează de Dumnezeu, se micşorează din ce în ce mai mult în duh şi în lucrare (putere), până când, la urmă, el este împrăştiat ca cenuşa în vânt.”
(Sfântul Nicolae Velimirovici: Predică la Evanghelia despre biruinţa asupra ispitei )

„Ceea ce le dă Dumnezeu oamenilor le este lor de folos , dar ceea ce le făgăduieşte diavolul să le dea, şi chiar le dă, este pierzător. Fiindcă el nu dă din ceea ce este al lui, ci dă ceea ce a luat, a furat – a furat de la Dumnezeu Atotvăzătorul. Aşadar, darurile lui Dumnezeu sunt trainice şi binecuvântate, în timp ce cele ale diavolului sunt trecătoare ca vântul şi blestemate.” (Sfântul Nicolae Velimirovici: Predică la Evanghelia despre biruinţa asupra ispitei )

„O coajă de pâine uscată din mâna lui Dumnezeu este mai dulce decât toate împărăţiile lumii, cu tot cu slava lor, primite din mâna diavolului. ”
(Sfântul Nicolae Velimirovici: Predică la Evanghelia despre biruinţa asupra ispitei)

„Cel ce cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La fel şi cel ce cumpără ouă. Şi aşijderea cu nenumărate lucruri din lume, oamenii le caută pe cele nevăzute şi nu pe cele văzute. Şi Dumnezeul tău caută la tine după inimă. Prin coaja cea trupească, El priveşte în miezul tău, în inima ta, şi caută la inima ta. Fiul meu, dă-i inima ta!”
(Sf. Nicolae Velimirovici, Inima în Marele Post, Editura Predania)

„Mai presus de toate gândeşte-te la Dumnezeu, căci şi Dumnezeu se gândeşte la tine mai presus de toate. Precum păstorul se gândeşte la oaia cea rătăcită mai mult decât la întreaga turmă, aşa şi Dumnezeul tău se gândeşte la tine, care te pierzi în păcat, mai mult decât la toţi îngerii din ceruri.”(Sf. Nicolae Velimirovici, Inima în Marele Post, Editura Predania)

„Dacă e să numim faptele lui Hristos revoluție, atunci aceasta e o revoluție remarcabilă în istoria omenirii. Deoarece Conducătorul acestei revoluții a dorit să-și verse sângele său, și nu un sânge străin pentru Idealul Său, pentru Împărăția Sa. Golgota a fost mărturie acestui fapt.[…]Revoluția lui Hristos a creat o societate frățească: frăția oamenilor noi, pentru care a murit Hristos. Ideea frăției creștine cuprinde și libertatea, și egalitatea.” (Nicolae Velimirovici – Tărâmul inaccesibil – Editura Cathisma, 2007, pag. 96-97)

,,Domnul Iisus a arătat ascultare smerită, de fiu, în hotărârea de a Se naşte ca om în trup. Pentru că trupul smerit al omului era, pentru El, o peşteră şi mai umilitoare decât aceea din Betleem.”

„Europa nu-l mai intreba calea pe Cel ce s-a pogorat din cer si s-a inaltat din nou la cer, pe Cel ce si-a varsat pentru Europa sangele pe crucea Evreiasca – ci s-a invatat sa intrebe care e calea pe cei ce se intrec sa fie calauze, ale caror sfaturi se platesc.”

“Dragostea are trei ipostasuri: curăţie, cunoştinţă şi lumină. Fără curăţie, dragostea nu este afecţiune, ci egoism şi patimă. Fără cunoştinţă, dragostea este prostie. Fără lumină, dragostea e slăbiciune. Dragostea se jertfeşte pe sine şi nu simte că jertfa înseamnă a primi, ci mai degrabă a oferi

La dragostea ta, Dumnezeu va răspunde cu dragoste însutită, şi inima ta Dumnezeu o va rândui lângă inima Sa.

„Multi oameni ce sunt handicapati spiritual si moral de catre necredinta lor in Hristos, fac din tehnologia moderna idoli la care se inchina, si cheama pe toti oamenii si popoarele sa aduca jertfa acestor idoli.”(Etica si tehnologie de Episcop Nicolae Velimirovici Din Operele complete ale episcopului Nicolae [in lb. sarba], volumul 12, p. 23.)

,,Cuvintele mele sunt viaţa şi cântul meu, flacăra şi jertfa mea…”

__________

Sursa – De vorbă cu mine – Jurnal de zbor (dor): Mărgăritare duhovniceşti – citate din opera Sfântului Nicolae Velimirovici (de-vorba-cu-mine.blogspot.com)

.

.

CĂUTAȚI ORICE CUVÂNT ORI EXPRESIE CARE VĂ INTERESEAZĂ DIN ACEST SIT, TASTÂNDU-L ÎN 

SECȚIUNEA ”CĂUTARE” 

DIN PARTEA DREAPTĂ-SUS, APOI APĂSAȚI TASTA ENTER,

DACĂ FOLOSIȚI UN CALCULATOR (LAPTOP SAU DESKTOP),

SECȚIUNEA ”CĂUTARE” ESTE AȘA CUM ARATĂ IMAGINEA DE MAI JOS:

.

DACĂ FOLOSIȚI UN TELEFON MOBIL (SMARTPHONE),

SECȚIUNEA ”CĂUTARE” ESTE LA FINALUL ORICĂRUI ARTICOL DIN SITUL

WWW.ROMANORTODOX.INFO 

DEASUPRA SECȚIUNII ”ULTIMELE ARTICOLE”,

AȘA CUM SE VEDE ÎN IMAGINEA DE MAI JOS:

.

SĂ NE FIE DE FOLOS!

.

MĂRTURISEȘTE ADEVĂRUL, FĂ-ȚI DATORIA DE CREȘTIN,

DE A-ȚI IUBI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI,

ACUM, ASTĂZI, CÂT SE MAI POATE!!!

AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU !

.