„Fiecare clipă, că e la tinerețe, că e la bătrânețe, este un moment al mântuirii. Trăiește momentul. Cine este viu, cine trăiește momentul, cucerește viitorul și nu se teme de trecutul negativ. Ne trebuie o stare de prezență continuă. Mare greșeală este să zici la tinerețe: voi avea grijă de suflet mai la bătrânețe. Dar la bătrânețe nu te ajută cu nimic făgăduința neîmplinită de la tinerețe. Avem nevoie de o stare de prezență interioară, nu doar de nevoință. Dacă faci nevoință începi să ai pretenții: „Eu am făcut,Doamne, dă-mi și Tu ceva…” Nu merge. Starea mea, de existență umană, e permanentă. Pe aceasta trebuie să o închini Lui Dumnezeu. Există o tendință de mai mult, totdeauna ești nemulțumit de tine. Nemulțumit, dar liniștit. Cine sunt? De ce sunt? Ce urmează? Vine moartea, care este o realitate. Vă repet, moartea nu vine să îi faci o cafea, ci vine să te ia. Atunci o să vadă omul că sfaturile marilor părinți despre gândul la moarte n-au fost simple vorbe”.
Pr. Arsenie Papacioc